Ciuatacu, Sorin. Genul în germană şi engleză: contextul germanic / S. Ciutacu, I.-O. Apahideanu. - Iaşi: Polirom, 2005. - 206 p.

Din Cuvînt înainte
Volumul de faţă reprezintă rezultatul strădaniei şi preocupărilor îndelungate a doi autori care oferă publicului larg o carte de lingvistică avînd ca tematică genul substantivului în limbile germană şi engleză. Compararea categoriei de gen din engleză cu cea din germană majore, iar abordarea contrastivă este instructivă pentru cititori.
Moldele utilizate sunt descriptive, dar şi, cum spuneam, contrastive. Am doprit ca prezentarea sincronică să fie precedată de un excurs în istoria limbilor germnaă şi engleză, ca să ilustrăm evoluţia categoriei de gen într-o perspectivă istorică. Categoria genului este tratată teoretic din punct de vedere antropologic, dar şi genetic, dîndu-i-se cititorului impresia de continuitate.
Sursa imagini: www.polirom.ro

Brown, P. Întemeierea creştinismului occidental: triumf şi diversitate:200-1000 d.Cr. / trad.: H. Neumann. - Iaşi: Polirom, 2002- 357 p.

Din Cuvînt înainte
Europa se construieşte. Iată o mare speranţă, care se va înfăptui numai dacă se va ţine seama de istorie: o Europă fără istorie ar fi orfană şi nenorocită. Pentru că ziua de astăzi se trage din cea de ieri, iar ziua de mîine este rodul trecutului. Un trecut ce nu trebuie să paralelizeze prezentul, ci să-l ajute să fie diferit în fidelitate şi nu în progres. Între Atlantic, Asia şi Africa, Europa noastră există cu adevărat de o vreme extrem de îndelungată, desenată de geografie şi modelată de istorie, încă din timpurile cînd grecii i-au dat numele pe care-l poartă. Viitorimea trebuie să se sprijine pe aceste moşteniri care, încă din Antichitate, ba chiar din preistorie, au îmbogăţit Europa treptat, făcînd-o extraordinar de creativă în unitatea şi în diversiunea ei, inclusiv într-un context mondial mai amplu.
Carte include 3 părţi: Partea I: Imperiul şi urmările saşe. anii 200-500 d. Ch., Partea a II-a: Moşteniri divergente perioada 500-750 d. Ch. şi partea a III-a: Sfîrşitul lumii antice 750-1000 d. Cr.
Sursa imaginii:

Troc, Gabriel. Postmodernismul în antropologia culturală. - Iaşi: Polirom, 2006. - 355 p.

Din Cuvînt înainte
Cartea de faţă stă programatic sub semnul intermedierii. Subiectul ei principal, în primul rînd postmodernismul, impune clarificarea unor legături şi filiaţii, a unor genealogii şi înrudiri între fenomene culturale, istorice, politice şi sociologice dintre cele mai diverse. Atunci cînd survine conceptul de "postmodernism" evocă automat "modernul", cu întreaga sa suită conceptuală şi terminologică. Apelat de postmodernism pentr a se explica din nou, modernul, odată supus interogaţiei, devine problematic, chemînd la rampă, pentru delimitare, termeni vagi, ca "tradiţional" sau "premodern", ori termeni ce aparţin succesiunii clasice în studierea istorie sau artei: "renaştere", "baroc", "iluminism", "realism", "romantism", "modernism", "avangardism" ş. a. m. d. Însă, dacă în mod convenţional continuăm să credităm aceste delimitări - cel mai adesea din motive pragmatice -, în schimb, supoziţia profundă care le subîntinde - cea a rupturii radicale a modernului faţă de vechi şi a înnoirii infinite - a fost puternic şubrezită de postmodernism.
O a doua intermediere este cea între cititorul român şi domeniul antropologiei culturale - o disciplină mai puţin cunoscută în spaţiul ştiinţific şi cultural. Ceea ce nu presupune că domeniul în cauză, cunoscut sub acest nume în special în Statele Unite, este scutit de controversele spefice azi oricărei discipline academice tradiţionale.
Sursa imaginii: www.polirom.ro

Wolf, Eric R. Europa şi populaţiile fără istorie / Eric R. Wolf, trad.: Radu Săndulescu. - Chişinău: Arc, 2001. - 507 p.

Prefaţă
Cartea de faţă se străduieşte să treacă liniile de demarcaţie ce separă diferitele discipline umane şi să anuleze graniţele dintre istoria occidentală şi cea neoccidentală. Ea a fost scrisă cu convingerea că o mai bună înţelegere a condiţiei umane este acum la îndemîna proastă.
Proiectul cărţii de faţă a rezultat din reevaluările intelectuale ce au marcat sfîrşitul anilor '60. El a avansat cu ocazia unui de cercetare în Anglia în intervalul 1973-1974, ca urmare a acordării unei burse de către Fundaţia Naţională pentru Ştiinţe Umaniste.

Gosse, Ph. Istoria pirateriei / trad. din lb engl: L. Leviţchi. - Bucureşti: Ed. Politică, 1975. -312 p.

Despre carte:

Unul din subiectele pasionate pentru literatură, ca şi pentru cinemtografie, este istoria pirateriei. autorul englez Philip Gosse a scris o carte dedicată acestei teme, apărută într-o primă ediţie în 1932, reeditată apoi în 1954.

Ce se înţelege prin piraterie, noţiune care derivă din greaca clasică, preluată apoi de limba latină sub forma de pirata? O formulare mai pedantă, ţinînd de dreptul penal şi de dreptul internaţional, defineşte pirateria ca pe acţiune în mare efectuată de către echipajul unei nave în scopul jefuirii unei alte nave. Nava care a săvîrşit acte piratereşti poate fi prită de navele de război sau de comerţ ale oricărui stat. Încărcătura ei este susceptibilă de confiscare, iar echipajul paote fi judecat conform statului care l-a făcut prizonier.

Pastoureanu, Michel. Albastru: Istoria unei culori / trad. din lb franc.: Em. Galaicu-Păun. - Chişinău: Cartier, 2006. - 232 p.

Culoarea nu este atît un fenomen natural, cît un construct complex, rebel la orice generalizare, dacă nu chiar la orice analiză. Ea pune numeroase probleme, una mai dificilă decît alta. Iată de ce, neîndoielnic, rare lucrări serioase îi sunt consacrate; şi mai rari sunt cei care-şi proiectează, cu prudenţa şi pertinenţa necesare, studierea acesteia într-o perspectivă istorică. Numeroşi autori preferă să jongleze cu spaţiul şi timpul, în căutarea unor prtinse adevăruri universale sau arhetipale ale culorii. Or, pentru un istoric acestea nu există. Culoarea este în primul rînd un fapt de societate. Nu există adevăruri transculturale ale culorii, cum arvrea să lase să se creadă anumite lucrări ce se sprijină pe o cunoaştere neurobiologică prost digerată sau versate într-o psihologie ezoterizantă de duzină. Din nefericire, asemenea cărţi încearcă, într-o manieră nefastă, bibliografia subiectului în cauză.
Sursa imagini www.cartier.md

Demurger, Alain. Cavalerii lui Christos / trad. din lb franc.: Ovidiu Pecican. - Chişinău: Cartier, 2003. - 460 p.

Despre această carte
Nu există în franceză o sinteză despre ordinele religios-militare. Această carte nu are altă ambiţie decît aceea de a prezenta o privire de ansamblu asupra istoriei acestor ordine în timpul perioadei medievale, perioadă care le-a văzut născîndu-se, dezvoltîndu-se şi intrînd în declin. Autorul cărţii a vrut să demonstreze că există o "familie" a ordinelor religios-militare, şi de aceea, prezintă în două părţi cronologice indinspensabile o vedere sintetică asupra diferitelor aspecte ale organizării şi vieţii ordinelor, cu riscul aproximărilor şi, fără îndoială, al erorilor.
Documentarea şi literatura istorică, deşi ambundente, sunt inegale şi dispersate. Părţi întregi ale arhivelor ordinelor, înŢara Sfîntă sau în Spania, au dispărut; anumite ordine, mai puţin importante, sau foarte rău documentate. În fine, orientările diferite ale diverselor şcoli istorice fac dificilă sinteza: forfoteala actuală a producţiei spaniole este de un mare interes, dar istoricii acestei ţări s-au întors esenţialmentte către studiul patrimoniului ordinelor, ceea ce, fără îndoială, nu este partea cea mai originală a istoriei lor; la fel, producţia franceză este bogată în studii locale şi regionale.
Sursa imaginii: www.cartier.md

Premare, Alfred-Louis de. Originile islamului: Între scriitură şi istorie / trad. din lb franc.: M. Anghelescu. - Chişinău: Cartier, 2004. - 548 p.

Sursa imaginii: www.cartier.md

Nota traducătorului
În acest volum sunt utilizate datele în două calendare: cel creştin, anii fiind notaţi înainte de Christos (sau de era noastră) şi după Christos, şi cel musulman, care socoteşte anii de la hegira şi în acest caz cifrele respective sunt urmate de sigla H.
Numele geografice utilizate în text sunt redate în ortografria tradiţională românească, dacă e vorba de nume cunoscute şi intrate de mult în uz (Cairo, Beirut, Tripoli, Ierusalim); în toate celelalte cazuri, numele respective au fost notate într-o ortografie care redă, într-o formă simplificată, grafia originară.
O biografie istorică a lui Mahomed este poate imposibilă dată fiind natura izvoarelor islamice. Dar este oare nevoie de a trece prin scrierea unei "biografii a luiMahomed" pentru a înţelege şi a prezenta originile islamului? Izvoarele islamice sunt ele, într-o parte a lor, deturnate?
Această lucrare nu este deci o biografie a lui Mahomed, deşi unele elemente ale biografiei sale apar aici. Este un eseu care se doreşte documentat asupra fundamentelor islamului aşa cum a apărut el în istorie.

Istoria universala: în 2 vol. /J. Guilaine,... trad.: Ş. Velescu, M. Cazanacli. - Bucureşti: Univers enciclopedic, 2005

Acest studiu include 2 volume.

Volumul 1: De la origini pînă la sfîrşitul marilor imperii
Preistoria fascinează. Cărui fapt trebuie să-i atribuim admiraţia pe care o exercită de cîţiva ani încoace. Congresele internaţionale şi răsunetul lor în opinia publică, expoziţiile, o deschidere mai largă a mijloacelor de informare faţă de problemele de arheologie preistorică au contribuit desigur să o facă mai accesibilă şi mai populară. Jean Guilaine, unul din autorii acestei lucrări afirmă că "fiind vorba despre Lumea Veche, am dorit să includem problemele legate de originile metalurgiei şi, în această calitate, Europa din epoca metalelor este prezenză datorită bogăţiei însăşi a protoistoriei vechiului continent. În acelaşi fel în Asia, etapa esenţială pe care o constituie accesul la scriere şi la oraşe ne-a părut că merită desfăşurări substanţiale."
Volumul 2: De la Evul Mediu la Secolul Luminilor
Lupta dintre marile imperii organizate şi popoarele invadatoare este una dintre constantele istoriei mondiale. Dar ritmul migraţiei popoarelor este diferit după epoci: este vorba cînd o penetrare lentă care transformă treptat vechile civilizaţii, cînd de o năvală brutală şi fără viitor sau chiar de un uimitor succes al unei minorităţi de invadatori reuşind să-şi impună puterea asupra a mii de oameni. Astfel se prezintă perioada care ţine din sec. IV pînă la anul 1000; ea se caracterizează prin accelerarea şi simultaneitateainvaziilor.

Troia, Luana. Cartea veche între fascinaţie şi cunoaştere. - Iaşi: Princeps, 2005. - 169 p.

Lucrarea de faţă presupune cărţi cu ex-libris şi dedicaţii existente în colecţiile Bibliotecii "Gh. Asachi" Iaşi.
Dorinţa de a prezenta colecţiile Bibliotecii "Gh. Asachi" într-o altă formă, în care să predomine imaginea cărţii, a stat la baza acestei lucrări. Interesul manifestat de cei care vizitează sediul bibliotecii faţă de colecţiile de carte veche şi în acelaşi timp atracţia lor pentru aceste punţi peste secole ale culturii umane au constituit imboldul necesar pentru realizarea acestui volum.
Primul capitol cuprinde cărţi vechi cu ex-libris, mici însemnări care fac atît de uşoară apropierea dintre carte şi om peste timp şi spaţiu. Aceste "acte de posesiune" apar odată cu primele cărţi, dovedind prin formularea "ex meis libris" că o carte aparţinea unei anumite persoane fie că avea sau nu o colecţie bogată de cărţi.
Capitolul 2 include dedicaţiile şi însemnările de pe cărţile de secol XX, avînd în vedere însemnările autografe ale unor scriitori români importanţi (Otilia Cazimir, George Lesnea, Ion Pillat, Aron Cotruş, Magda Isanos, George Bacovia etc.) sau istorici (A. D. Xenopol) sau oameni de litere moldoveni (N. Ţaţomir).
Capitolul 3 ilustrează cîteva ediţii de lux care au o legătură deosebită, gravuri realizate cu mare fineţe, autori celebri în literatura universală.