Ion Stoica (s-a născut la 14 ianuarie 1936, Amărăştii de Sus, judeţul Dolj) este poet şi bibliolog. A făcut şcoala primară în comuna natală, apoi Liceul „Carol I" din Craiova (1946-1949) şi Liceul din Caracal, încheiat în 1953. Urmează cursurile Facultăţii de Filologie la Universitatea din Bucureşti, secţia biblioteconomie, absolvită în 1957.
A lucrat la Biblioteca Regională Bucureşti (1957-1960), apoi ca profesor în judeţul Teleorman (1960-1964), şef de serviciu la Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti, unde va deveni director adjunct (1969), director (1983) şi director general. În 1977 îşi susţine doctoratul în filologie, iar din 1990 este cadru didactic la Departamentul de bibliologie şi ştiinţa informării la Facultatea de Litere din Bucureşti, unde în 1998 e numit profesor.
Debutează în 1971, cu un articol la „Revista de istorie şi teorie literară" şi cu versuri la „România literară", iar în volum în 1967 cu o biobibliografie a lui Tudor Vianu (redactată în colaborare cu H. Zalis) şi în 1981 cu placheta Casa de vânt. Mai colaborează la „Contemporanul", „Luceafărul", „Tomis", „Steaua", „Astra", „Vatra", „Revue roumaine" etc., precum şi la „Le Journal des poetes", „Poetry Canada Review" etc. I s-au acordat Les Palmes Academiques din partea Republicii Franceze (1988) şi Ordinul Serviciul Credincios în rang de Cavaler (2001).
Ca poet, Stoica ilustrează o obsedantă dorinţă de ambiguitate, o metodică necesitate de a călători cât mai mult, în orice anotimp, de a străbate neîncetat spaţii reale şi imaginare. Motivul drumurilor înseamnă, ca în canonul epocii, a coborî în istorie pentru a învăţa patriotismul, a se întoarce în sat pentru a-şi potoli nostalgia, a se pierde în natură pentru a-şi înţelege esenţa cosmică sau pentru a-şi alina sentimentul de singurătate.
Natura apare cu o coloristică intensă, metaforizarea, de filieră pillatiană, este variată, spaţiul infinit, ca şi curgerea timpului devin „tragedia singurătăţii noastre cutezătoare". Salvarea vine, ca la Lucian Blaga, din lumina ca „un cântec slobod" - „lumină har, lumină timp". Stoica închipuie chiar un „decalog" al explorărilor sale iniţiatice, în care prima regulă este de a nu porni „decât (cu) visuri la drum", ceea ce îl poate feri de dezamăgiri şi ar transforma gândul în cuvânt şi poem.
Mai cu seamă în Casa de vânt şi în Porţile clipei (1982) încearcă variante de artă poetică, are revelaţia dublei lui condiţii, de om şi de artist, soartă care îl apasă uneori („Mi-e frică de tăcere, mi-e frică de cuvânt"), oscilează între a fi oglindă sau „întrebare în lume", însă cu grija de „a nu călca pe grâu cu ochii după maci", asumându-şi în cele din urmă natura duală: „Şi mă împart / În humă şi-n lumină, / Cu saţ de fiecare şi flămând, / Ţărână pentru liniştea de taină, / O carte pentru fugile din gând" (Dihotomie).
În general, senzaţia de unicitate a trăirii domină nu numai clipa, dar şi lucrurile, iar poetul, adăugând iubirea, crede că poate obţine un „univers cu unsprezece dimensiuni". Totuşi, ca rod al meditaţiei, cercetează în toate „o singură plămadă", orice călătorie se întoarce şi se cufundă în visare, poetului, atotputernic ca un zeu, fiindu-i de-ajuns „o fereastră spre lume / spre toate", spre a surprinde „câteva picături de frumuseţe". Căci realitatea înseamnă doar „indecise părţi", „amintirea e doar amurg", „întregul se refuză", iar iubirea închide „doar un ceas, / o fărâmă, o biată fărâmă de adevăr".
Stoica s-a dedicat şi elaborării unor lucrări bibliografice. Astfel, în afara biobibliografiei Tudor Vianu, în colaborare cu H. Zalis a mai repertoriat contribuţiile referitoare la modernism (1968) şi la clasicism (1969) în literatura română. Se reţin, de asemenea, câteva incursiuni în istoria literară, susţinute de un solid suport documentar, cum sunt, de pildă, studiul intitulat Biblioteca lui Titu Maiorescu sau valorizarea unor documente inedite de la Panait Istrati.
Opera
• Tudor Vianu. Biobliografie (în colaborare cu H. Zalis), prefaţă de Mircea Tomescu, Bucureşti, 1967;
• „Modernismul" în literatura română. Contribuţii bibliografice (în colaborare cu H. Zalis), Bucureşti, 1968;
• Clasicismul în literatura română. Contribuţii bibliografice (în colaborare cu H. Zalis), Bucureşti, 1969;
• Informare, cercetare, dezvoltare (în colaborare cu Alexa Manea), Bucureşti, 1972;
• Alma Mater Librorum, Bucureşti, 1979;
• Casa de vânt, Bucureşti, 1981;
• Porţile clipei, Bucureşti, 1982; ediţia (Gates of the Moment), traducere de Brenda Walker şi Andreea Deletant, Londra-Boston, 1984;
• Paşi peste ierburi, Bucureşti, 1984;
• Dincolo de cercuri, Bucureşti, 1986;
• Periplu rotund, Bucureşti, 1988;
• As I Came to London One Midsummer's Day, traducere de Brenda Walker, Londra, 1990;
• Vorbind cu tine, Bucureşti, 1995;
• A doua viaţă, Bucureşti, 1996;
• Informaţie şi cultură, Bucureşti, 1997;
• Interferenţe biblioteconomice, Constanţa, 1997;
• Nevoia de semne, Bucureşti, 1997;
• Maree pe lună, Bucureşti, 2000;
• În drum spre castel, Constanţa, 2002.
Stoica, Ion. Scurtă introducere la o enciclopedie a informaţiei/ Ion Stoica.- Constanţa: Ex. Pontos, 2010.- 159 p.
Acum, informaţia este cea mai banală şi cea mai enigmatică noţiune a lumii moderne, teritoriul cel mai plin de drumuri şi cel mai haotic, universul întregului şi al detaliilor, al forţei şi al neputinţei. Informaţia este o realitate sau doar un simbol- tot enigmatic- al unei realităţi necunoscute, pe care ne străduim să-l descifrăm, o cantitate reală sau doar o măsură a calităţii, un element primar al cunoaşterii sau doar un instrument al acesteia, o expresie a gradului de informativitate a unei realităţi, a unui proces sau doar o abstracţiune fără de care motorul minţii nu mai poate funcţiona. Conţinutul informaţional acţionează ca o forţă statică, fluidă sau evanescentă, în funcţie de situaţia concretă a transferului, de presiunea nevoii, de condiţiile de mediu, de tipul de procesare.
Stoica, Ion. Sensul Schimbării în Universul Infodocumentar/ Ion Stoica.- Constanţa: Ex. Pontos, 2009.- 225 p.
În fiecare epocă se vorbeşte despre tradiţional şi modern, despre conservatorism şi schimbare, ca şi când omenirea ar descoperi mereu ceea ce ştie de totdeauna.
Schimbarea este un răspuns la o aşteptare. Dar nu ştim prea bine ce trebue să fie altfel decât era ieri şi ce trebue să rămână aşa cum a fost. Ştim doar că ceea ce suntem noi înşine şi cea ce este în jurul nostru nu are cum să nu se modifice fără să numim asta neputinţă şi moarte.
Stoica, Ion. Puterea cărţii/ Ion Stoica.- Constanţa: Ex. Pontos, 2005.- 233 p.
Lucrarea dată adună câteva articole ale autorului publicate în reviste sau prezentate la radio, în ultimii ani. Autorul menţonează că actualitatea unor referinţe este , uneori, afectată de desfăşurarea ulterioară a evenimentelor, avînd convingerea că atitudnea şi punctele de vedere exprimate pot fi, încă, luate în considerare.
Stoica, Ion. Criza în structurile infodocumentare/ Ion Stoica.- Constanţa: Ex. Pontos, 2001.- 225 p.
Lumea informaţiei este lumea cunoaşterii, lumea de mâine, un viitor pentru care lucrează deja milioane de oameni şi în care vor trăi miliarde de oameni. Cele mai multe soluţii pentru a apropia, nu pentru a împăca, nevoile cu resursele şi aspiraţiile cu posibilităţile urmează încă a fi găsite. Dar provocarea este imensă şi, abia acum, se ridică la măsura adevăratului potenţial al minţii omeneşti.
Stoica, Ion. Nevoia de semne/ Ion Stoica.- Bucureşti: Grai şi Suflet, 1997.- 215 p.
Lucrarea dată e o plachetă de versuri prin care autorul descoperă şi dezghioacă tainele lumii, revelaţia genuină a poetului în faţa infinitului cosmo-terestru care e omul. Poezia lui Ion Stoica este de o coloristică extremă, uneori chiar pentru plăcerea nuanţelor în sine, căutînd culoarea care “se ascunde în lumină”, care este şi “tăcere, aşteptare, părere”, senzaţia de unicitate domină nu numai clipa, dar şi lucrurile sub aspectul lor coloristic, iar poetul adăugând iubirea.
Lucrările menţionate mai jos sunt culegeri de versuri donate de Ion Stoica.
Stoica, Ion. În drum spre castel/ Ion Stoica.- Costanţa: Ex. Ponto, 2002.- 125 p.
Stoica, Ion. Umbra umbrei/ Ion Stoica.- Constanţa: Ex. Pontos, 2005.- 105 p.
Stoica, Ion. Vorbind cu tine/ Ion Stoica.- Bucureşti: Grai şi Suflet, 1995.- 139 p.
Stoica, Ion. Maree pe lună/ Ion Stoica.- Bucureşti: Grai şi Suflet, 1997.- 215 p.
Stoica, Ion. Periplu rotund/ Ion Stoica.- Cluj- Napoca: Dacia XXI, 2011.- 250 p.
