Se afișează postările cu eticheta naţiuni. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta naţiuni. Afișați toate postările

03.11.2010

Schulze, H. Stat şi naţiune în istoria europeană. - Iaşi : Polirom, 2003. - 352 p.

Cartea face parte din clectia Construcţia Europei a editurii Polirom din Iaşi. Cartea include patru capitole în care tratează subiecte ce ţin de statele europene, cum statul modern îşi face apariţia, rolul creştinismului în stat, statutul constituţional într-un stat; revoluţia industrială în istorie şi rolul ei, termenul de naţiune, dar şi realitatea naţiunilor populare. Cel de-al treilea capitol include statul naţional revoluţionar (1815-1871), statul naţional imperial (1871-1914) şi statul naţional totalitar (1914-1945). Cel de-al patrulea capitol - Naţiuni, state şi Europa.

(Sursa imaginii: www.libnrarul.ro)



16.08.2010

Gaillard, J.-M. Istoria continentului european: de la 1850 pînă la sf. sec. XX / J.M. Gaillard, A.Rowley. - Ch.: Cartier, 2001


Ideea Europei era una din utopiile de epocă. Începînd cu "Scrisoare domnilor redactori de la Revue europeene" a lui Chateaubriand şi terminînd cu manifestul Europei Tinere al lui Mayyini din 1834, niciodată pe continet nu s-a vorbit atît de mulr despre Europa. Pentru cei care, în momentul revoluţiilor de la 1848, visează la "Statele Unite ale Europei",aceasta ar trebui să rezulte din trei revoluţii: afirmarea naţiunii suverane, instaurarea tuturor libertăţilor, organizarea justiţiei sociale. Mai mult decît atît: în efervescenţa generală de la mijlocul sec. XIX, se crede în posibilitatea concilierii dintre "Europa naţiunilor" şi fraternitatea popoarelor. Se presupune chiar că "Europa naţiunilor" va da naştere "Statelor Unite ale Europei". Dar, înainte de a se ajunge aici, trebuie demolată arhitectura edificată la Congresul de la Viena din 1815, ceacare, sub ruinele aventurii napoleoniene, a restabilit vechea ordine: un continent modelat din dispreţ pentru drepturile popoarelor şi aspiraţiile naţiunilor; monarhii de drept divin contrapunîndu-se principiilor Revoluţiei franceze. În consecinţă, înfrîngerea de la Waterloo şi triumful lui Metternich n-au putu elimina ideile noi care inflamează spiritele între 1789 şi 1815.