„Pictura îmbrățișează suprafețele, culorile și formele fiecărui lucru creat de natură” afirma Leonardo da Vinci, pictor, desenator, arhitect, sculptor, muzician, poet, inginer şi savant italian de origine toscană.
În anul acesta se fac 560 de ani de la naşterea lui Leonardo Da Vinci. În acest sens, nea-m propus să organizăm o expoziție virtuală, dar și una tradițională în sala de lectură a Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu”.
White, Michael. Leonardo da Vinci: biografia unui geniu. – București : Litera, 2010. – 284 p.
Despre Leonardo da Vinci s-au scris nenumărate biografii. Cartea lui Michael White oferă o perspectivă xu totul nouă asupra activității acestui om universal. Sunt oferite informatii despre viața lui Leonardo, copilaria nefericită, ucenia în atelierul lui Verrocchio din Florența, homosexualitatea sa asumată ori relația cu importanți meceni ai epocii (Lorenzo magnificul, Lodovico Sforza, Cesare Borgia), precum și rivalitatea cu Michelangelo.
Leonardo da Vinci. – București : Humanitas, 2006. – 80 p.
În această carte sunt incluse 55 de ilustrații: Portret de femeie tînără, Madona cu rodie, Harta Toscanei și a regiunii Val de Chiana, Portretul Mona Lisei del Gioconda etc. Fiercare ilustrație este datat cu anul cînd a fost pictat, locul unde a fost plasat pictura, dimensiunile picturii. La fel, sunt incluse informații din biografia și activitatea Lui Leonardo.
Zöllner, Frank. Leonardo da Vinci : 1452-1519. – Köln : Taschen, 2003. – 96 p.
În această carte autorul relatează despre ucenicia și tinerețea lui Leonardo la Florența, explorările artistice la Milano, artistul ca naturalist, ultimii ani ai lui Leonardo, dar și despre disputa sau concurența dintre Leonardo și Michelangelo.
Priwer, Shana. 101 lucruri inedite despre Da Vinci. : secretele celui mai excentric și mai creator geniu al omenirii! / S. Priwer, C. Phillips; trad.: C. Radu. – București : Meteor Press, 2009. – 237 p.
Știm că Da Vinci a pictat Mona Lisa. Și tot el a făcut acea faimoasă schiță a bărbatului în interiorul cercului și că... a avut de a face cu mediatizatul cod al lui Da Vinci. Dar, în spatele acestei personalități se ascunde lucruri inedite, care ne vor surprinde. De exemplu, armata italiană a făcut arme din bronzul destinat inițial pentru una din sculpturile lui Leonardo sau că împreună cu Machiavelli, Leonardo a conceput un plan cartografic pentru devierea cursului rîului Arno și că evoluția psihosexuală a lui Da Vinci a devenit obiect de studiu pentru Sigismund Freud.
Vezzosi, Alessandro. Da Vinci : Arta și știința universului / A. Vezzosi; trad. : D. Crupenschi. – București : Editura Univers, s. a. – 160 p.
Informațiile despre Da Vinci sunt grupate pe capitole, în care se vorbește despre copilărie și activitate: A fost odată la Vinci; În Florența familiei de Medicis, La Milano, pe vremea lui Sforza, Arta și războiul; Milano, Roma, Amboise, Mărtueii și documente.
Леонардо да Винчи : 1452 – 1519. – Москва: Издательство Директ-Медиа, 2009. – 48 с.
Este o lucrare în care se vorbește despre viața și activitatea acestuia.
Sunt cîteva lucrări în care este relatată viața și activitatea lui Da Vinci, toate fiind în limba rusă: Е. Богат. Мир Леонардо : философский очерк. В двух книгах. – Москва : Десткая литература, 1989; А. Дживелегов. Леонардо Да Винчи. – Москва : Искусство, 1969. – 219 с. (această carte a mai fost editată și în anul 1974); Леонардо Да Винчи : избранное. – Москва : Государственное Издательство Художественной Литературы, 1952. – 257 с.
Apariția romanului Codul lui Da Vinci scris de Dan Brown a fost un succes enorm. În consecință, însă, au apărut și critici, biserica ortodoxă, de exemplu, a interzis lecturarea cărții, dar și vizionarea filmului. Tocmai aceste critici au fost un motiv pentru care mulți au dorit să vadă filmul ori să citească cartea.
Pe marginea acestei cărți au apărut diverse cărți în care s-a încerc a da o explicație vis-a-vis de fenomenul Codul lui Da Vinci și care sunt, de fapt, subînțelesurile acestuia. Acestea sunt în colecțiile Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu”. Cele două cărți sunt Conspirația Da Vinci de Marc Sinclair și Adevărata istorie din spatele Codului lui da Vinci de Sharan Newman ambele editate în București de editura Meteor Press.
Se afișează postările cu eticheta renaştere. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta renaştere. Afișați toate postările
24.04.2012
11.07.2011
Omul Renaşterii / coord.: Eugenio Garin; trad.: Dragoş Cojocaru; pref.: Maria Carpov. - Iaşi : POlirom, 2000. - 310 p.
Omul Renaşterii, ori al altei epoci, mai îndepărtate sau mai apropiate de noi, trimite, într-o mentalitate comună, la o sinteză a unui produs uman de ordin, bineînţeles social, cultural, politic, economic, dar, nu în mai mică măsură, şi spiritual. Cartea de faţă oferă o suită de portrete, care nu sunt şi nu pot fi exclusivităţi ale Rnaşterii, dar care, prin situarea circumstanţială, prin descriptivismul lor atent constituie o bază bogată, un punct de plecare foarte generos pentru efectuarea amintitelor antiteze. Un motiv de regret ar putea fi acela că portretele, figuri ce se vor emblematice şi a căror diersificare a fost determinată de apariţia unor noi forme de activitate, care au provocat aceste riposte, au adesea în vedere numai produsele Renaşterii italiene.
Figurile cele mai reprezentative ale Renaşterii sunt prezentate de opt dintre cei mai renumiţi specialişti în domeniul Renaşterii, îndrumaţi de Eugenio Garin. În carte se vorbeşte despre principele, condotierul, cardinalul, curteanul, filosoful şi magul, negustorul, bancherul, femei şi călătorii.
Eugenio Garin, coordonatorul acestui volum este de părere că încă de la originile Renaşterii, ideea de a se naşte întru o nouă viaţă a însoţit, ca un program şi ca un mit, diferinţele aspectele ale acestei mişcări. [...] Ceea ce renaşte, se reafirmă şi se glorifică nu este numai lumea valorile antice, clasice, greceşti şi romane, faţă de care există, într-adevăr, o întoarcere programatică. Deşteptarea culturală ce caracterizează Renaşterea încă de la început reprezintă, înainte de toate, o reafirmare a omului, a valorilor umane, în domenii multiple: de la arte la viaţa civilă.
20.09.2010
De la Renaştere până la Iluminism: 1492 - 1789. Personalităţi care au schimbat istoria lumii. - Bucureşti: Rao, 2003. - 327 p.
Despre această carte:
Principala caracteristică a Renaşterii - dezvoltarea Occidentului în plan politic, economic şi cultural - este rezultatul energiei, al talentului, al "virtuţii", aşa cum obişnuiau umaniştii italieni să spună, al unor personalităţi de excepţie care şi-au marcat epoca: Francis I şi Carol Quintul, care aruncă Europa în frămîntările unei rivalităţi ce nu va înceta decît în secolul al XVIII-lea: Rafael, Durer, Leonardo da Vinci, Michelangelor, punînd bazele perspectivei, iniţiază o nouă modalitate de reprezentare a lumii: Erasm şi umaiştii se află la originea unei noi concepţii despre om. Această formidabilă răsturnare de situaţie, vizibilă în literatura scrisă de acum în limba populară, aşa cum o demonstrează operele lui Shakespeare, Cervantes şi Rabelais, atinge deopotrivă şi domeniul religios, a cărui unitate se destramă o dată cu Reforma iniţiată de Luther şi Calvin. Perioadă religioasă prin excelenţă, Renaşterea oferă o serie de exemple de credinţă dusă la extrem - la protestanţi (Muntzer), ca şi catolici (Terza din Avila, Jean de la Croix) - dar idealul de toleranţă este deja prefigurat de Montaigne. Copernic, Galilei, Harvey, Descartes, Spinoza şi alţii afirmă posibilitatea unei noi gîndiri ştiinţifice, descătuşate din limitele impuse de modul în care Biserica interpăretează Scriptura.
Principala caracteristică a Renaşterii - dezvoltarea Occidentului în plan politic, economic şi cultural - este rezultatul energiei, al talentului, al "virtuţii", aşa cum obişnuiau umaniştii italieni să spună, al unor personalităţi de excepţie care şi-au marcat epoca: Francis I şi Carol Quintul, care aruncă Europa în frămîntările unei rivalităţi ce nu va înceta decît în secolul al XVIII-lea: Rafael, Durer, Leonardo da Vinci, Michelangelor, punînd bazele perspectivei, iniţiază o nouă modalitate de reprezentare a lumii: Erasm şi umaiştii se află la originea unei noi concepţii despre om. Această formidabilă răsturnare de situaţie, vizibilă în literatura scrisă de acum în limba populară, aşa cum o demonstrează operele lui Shakespeare, Cervantes şi Rabelais, atinge deopotrivă şi domeniul religios, a cărui unitate se destramă o dată cu Reforma iniţiată de Luther şi Calvin. Perioadă religioasă prin excelenţă, Renaşterea oferă o serie de exemple de credinţă dusă la extrem - la protestanţi (Muntzer), ca şi catolici (Terza din Avila, Jean de la Croix) - dar idealul de toleranţă este deja prefigurat de Montaigne. Copernic, Galilei, Harvey, Descartes, Spinoza şi alţii afirmă posibilitatea unei noi gîndiri ştiinţifice, descătuşate din limitele impuse de modul în care Biserica interpăretează Scriptura.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)