Se afișează postările cu eticheta mitul druidului. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta mitul druidului. Afișați toate postările

12.10.2010

Raţiu, Iuliu. O istorie a literaturii pentru copii şi adolescenţi. - Ch. : Prut Internaţional, 2006. - 401 p.


În loc de introducere
Este bine de ştiut că dezvoltarea psihică intelectuală a copiilor se realizează îndeobşte datorită acţiunilor educative consecvente, organizate prin intermediul şcolii, al familiei şi, bineînţeles, un fapt cam neglijent, al literaturii.
Literatura pentru copii există încă de la ivirea mitului, îşi născoceşte şi diversifică necontenit formele, încărcătura, instrumentalizarea şi, lăudată sau ignorată de cartografii de specialitate, ea nu se ruşinează să ocupe, ca şi apa mărilor, o întindere mai mare decît continentele beletristicii adulţilor. Influenţa sa educativ-modalatoarie este atît de covîrşitoare, contingenţele de cititori atît de numeroase, - de fapt nu categorii, ci generaţiile înseşi în ansamblu şi succesiunea lor - încît manifestele pentru sau contra nu sunt în lutima instanţă decît risipă şi bizantizm.
(sursa imaginii: www.pronoi.md)

16.09.2010

Brunaux, Jean-Louis. Druizii. Filosofi printre barbari / J.-L. Brunaux; trad.: Sorina Dănăilă. - Chişinău: Cartier, 2007. - 464 p.


Introducere

Cine nu s-a întrebat, măcar o dată, la lectura benzilor desenate cu Asterix, cîtă realitate istorică există în figura severă şi totuşi simpatică a druidului Panoramix? Imaginea clasică a acestuia ni-l înfăţişează mai tot timpul pe cale de a pregăti poţiunea magică, într-un ceaun mare de tot. Dacă nu, cu o seceră de aur în mînă, îl vedem petrecîndu-şi mare parte din timp cutreierînd pădurea, în căutarea de vîsc. Această ocupaţie secundară, pe care intriga insistă mai puţin decît asupra celei dintîi, trezeşte, în spiritul francezului, amintirile de pe vremea cînd mergea la şcoală... Imaginea aceasta, niţel artificială, concentrată pentru a ilustra un pasaj celebru din Plinius cel Bătrîn, mare enciclopedist latin, face trimitere, la rîndul ei, la gravuri mai vechi, din secolul XIX, foarte des difuzate de ediţiile populare. Aici, druizii ceva mai înspăimîntători, bîntuind păduri neliniştitoare, se agită în preajma unui dolmen.

Cine sint druizii? Inca din Antichitate, ei stirnesc un mare interes si ramin enigmatici. Daca ei insisi au cultivat misterul, miturile si ideologia au contribuit si mai mult, pe durata celor doua mii de ani care s-au scurs de la disparitia acestora, la estomparea imaginii lor. Preoti, magicieni, ghicitori, maestri ezoterici: functii care le-au fost atribuite sint pe cit de diverse, pe atit de contradictorii.

Cercetarea de fata ia, asadar, forma unei anchete aproape politiste in care toate pistele sint deschise si toate indiciile puse la contributie. Autorul trebuie sa se intoarca in timp pina la cele mai vechi mentiuni despre druizi, cind ei erau considetati de catre grecii antici drept filosofi, pentru a le descoperi originea la inceputul primului mileniu inaintea erei noastre.

Odata cu ei, se contureaza si o noua imagine a Galiei, departe de prejudecatile si imaginile Epinalului.

Sursa imaginii: www.cartier.md