Valeriu Pasat şi istoria adevărată

Biblioteca Municipală “B. P. Hasdeu” vine mereu în întîmpinarea celor ce vor să cunoască şi să se informeze, cu noi genuri şi fluxuri de informaţie pentru cultura generală sau pentru cercetare. Aşa că noi, vă propunem o nouă gamă de informaţie ce ne vizează pe noi, ca popor şi naţiune. Recent, domnul Valeriu Pasat, a făcut o donaţie majoră de carte ce ne aduce la iveală istoria noastră, trăirile poporului nostru şi ceea ce s-a întîmplat pe teritoriul nostru. Din cărţile primite fac parte:

Pasat, Valeriu. RSS Moldovenească în epoca stalinistă (1940- 1953) / Valeriu Pasat.- Chişinău: Cartier, 2011.- 684 p.

Prezenta lucrare este o parte a unui proiect mai vast de investigare a istoriei Republicii Moldoveneşti în perioada sovietică, iniţiat de autor. Proectul cuprinde perioada a 70 ani cu începerea din momentul creării autonomiei moldoveneşti în cadrul RSS Ucrainene până la dezintegrarea URSS şi constituirea statului independent Republica Moldova.

Pasat, Valeriu. Calvarl: Documentarul deportărilor de pe teritoriul RSS Moldoveneşti 1940 – 1950 / Valeriu Pasat.- Chişinău: ROSSPEN, 2006.- 453 p.

Lucrarea dată ne vorbeşte despre colectizarea forţată, de „deschiaburire”de deportările din perioada anilor 1930-1950. Mărturiile victimelor crimelor comise şi ale martorilor oculari, cuprinzînd destinele a milioane de oameni.

Пасат,Валерий. Трудные страницы истории Молдовы 1940-1950 / Валерий Пасат.- Moskva: Terra, 1994 .- 800 c.

Пасат,Валерий. Суровая правда истории. Депортации с территории Молдавской ССР 40-50 гг / Валерий Пасат .- Kишинэу: Моментул, 1998.- 414 c.

Православие в Молдавии. Том 1:1940-1953.- Москва: Росспэн, 2009.- 822 с.

Православие в Молдавии. Том 2:1953-1960.- Москва: Росспэн, 2010. - 968 с.

Kepсновская, Ефросиния. Сколько стоит человек / Ефросиния Kepсновская.- Москва: Росспэн, 2006.- 851 с.
Aducem sincere mulţumiri domnului Pasat şi îndemnăm toţi cititori noştri să citească şi să-şi cunoască isoria.


Maria Bivol

Orheiul Vechi, peisaj şi fenomen cultural românesc

Recomandăm spre lectură o expoziție virtuală de carte ce face referință la Orheiul Vechi din Republica Moldova.

Nesterov, Tamara. Situl Orheiul Vechi : monumente de arhitectură. - Chişinău : Epigraf, 2003. - 235 p.

Studiul sistematic asupra sitului Orheiul Vechi a început în anul 1946, continuînd, cu două intermineţe, pînă în prezent. În prezenta lucrare s-a încercat o corelare dintre studiile anterioare referitoare la Orheiul Vechi şi analiza arhitecturii din acest sit, aducîndu-se în lumină noi date, noi interpretări bazate pe studiul arhitecturii. În atenţia cercetării s-a aflat, în primul rînd, arhitectura edificiilor cu caracter monumental şi, în al doilea rînd, cea a obiectivelor de arhitectură vernaculară, fără de care nu ar putea fi dezvăluită plenar, la scară umană, istoria sitului afirmă autoarea lucrării.

Informaţiile prezentate reflectă Istoriografia şi istoria Orheiului Vechi, Monumentele de arhitectură, Detaliile arhitectonice, Arhitectura vernaculară, Reconstituirea istoriei Orheiului Vechi în baza studiului arhitecturii sitului.

Peisajul Cultural Orheiul Vechi / Gh. Postică, N. Boboc, L. Chirică etc. - Chişinău : CEP USM, 2010. - 138 p.

Peisajul Cultural Orheiul Vechi reprezintă un fenoment cultural-natural de excepţie. Este aşezat în defileul rîului Răut, Peisajul Orheiului Vechi, cuprinde vestigii arheologice deosebite, inclsiv mai multe staţiuni ale omului preistoric.

În această lucrare se vorbşete despre descrierea sitului, istorie şi dezvoltare, starea sitului, factori care afectează situl.

Orheiul Vechi: buletin istorico-arheologic 1998 / resp.: Gh. Postică - Chişinău : Editura Ruxanda, 1999. - 72 p.

Cercetarea arheologică a complexului Orheiul Vechi a început în anul 1947, au fost declanşate primele investigaţii de teren. În anii 1947-1962 sub conducerea lui Gh. Smirnov au fost descoperite şi cercetate obiective arheologice care sunt considerate clasice pentru complexul Orheiul Vechi. În această lucrare se vorbeşte despre acest complex arheologic, monumente rupeste, şantierul arheologic, contextul geografic şi arheologic, ecologia landşaftului şi a monumentelor, şcoala de vară şi curriculum.

Orheiul Vechi / Alc.: P. P. Bîrnea. - Chişinău : Timpul, 1986. - 122 p.

Este o ediţie trilingvă, informaţiile fiind prezentate în limbile română, rusă şi franceză. Pe lîngă informaţiile de bază prezentate despre situl Orheiul Vechi sunt incluse şi imagini care au fost descoperite pe acet loc, fiecare obiect prezentat în ilustraţii fiind descris şi comentat.

Un patriarh al culturii române

Un poliglot al neamului românesc un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician. După cum afirma George Călinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”. Dotat cu o memorie extraordinară, cunoștea istoria universală și în special pe cea română în cele mai mici detalii. Nu este cu putință să-ți alegi un domeniu din istoria românilor fără să constați că Nicolae Iorga a trecut deja pe acolo și a tratat tema în mod fundamental. În timpul regimului comunist opera sa istorică a fost în mod conștient ignorată, istoria României fiind contrafăcută în concordanță cu vederile regimului de către persoane aservite acestuia. Iorga a fost autor al unui număr uriaș de publicații, cel mai mare poligraf al românilor: circa 1.250 de volume și 25.000 de articole. Opera sa istorică cuprinde diverse domenii: monografii de orașe, de domnii, de familii, istoria bisericii, a armatei, comerțului, literaturii, tipăriturilor, a călătorilor în străinătate etc. Ca om politic, a fost co-fondator al Partidului Naționalist-Democrat, în anii 1931-1932 Prim-ministru și Ministru al Educației Naționale. Membru al parlamentului în mai multe legislaturi, Iorga era un reputat orator, temut de adversarii săi politici. El este autorul a 1003 volume, 12755 articole, 4963 recenzii. Activitățile științifice ale lui Iorga reflectă credințele sale de-o viață. Fiind un naționalist moderat și un apărător al tradiționalismului țărănesc, Iorga a devenit interesat în documentarea istoriei domeniilor rurale din vechea Valahie și Moldova. Constatând lipsa de surse privind istoria română din Evul Mediu și încercând să descrie procesul de tranziție de la Dacia romană la un popor vorbind o limbă romanică, Iorga și-a concentrat eforturile în direcția cercetării modului în care au fost păstrate obiceiurilor romane în zonele rurale. Nicolae Iorga a avut un sfârșit tragic, fiind ridicat de la vila sa din Sinaia și asasinat la 27 noiembrie 1940 de către legionari. Dar oricum trecînd în nemurire şi-a lăsat amprenta asupra tuturor şi prin lucrările sale încă mai dăinue şi azi. Biblioteca Municipală „B. P. Hasdeu ” are o colecţe destul de vastă în ceia ce priveşte opera şi creaţia marelui Iorga.

Iorga, Nicolae. Adevărul asupra trecutului şi prezentului Basarabiei . - Ploieşti: Libertas , 2009 . - 37 p.

Iorga, Nicolae. Istoria bisericii românilor şi a vieţii religioase a românilor : [în 2 vol.]. Vol. 1, 2 . - Bucureşti: Gramar , 1995.- 240 p.

Iorga, Nicolae. Istoria literaturii româneşti: introducere sintetică : (după note stenografice ale unui curs) . - Ch.: Litera , 1997 . - 258 p.

Iorga, Nicolae. Istoria Bucureştilor . - Bucureşti: Vremea , 2008 . - 357 p.

Iorga, Nicolae .Discursuri parlamentare : [în 2 vol. Vol. 1, 2] . - Bucureşti: "Bucovina" Î. E. Toroţoiu , 1939-1940

Iorga, Nicolae.O viaţă de om aşa cum a fost : [în 3 vol. Vol. 1-3] . - Ch.: Universitas , 1991

Iorga, Nicolae. Regele Cristina : Dramă în cinci acte . - Bucureşti: S. n. , 1939. - 81 p.

Iorga, Nicolae. Consideraţii noi asupra rostului Secuilor : Conferinţă la radio (1938) . - Bucureşti: S. n. , 1939

Iorga, Nicolae. Basele populare ale oricării mişcări din Balcani : conferinţa ţinută la 3 mart 1939 . - Bucureşti: S. n. , 1939

Iorga, Nicolae. Istoria lui Ştefan cel Mare : (pentru poporul român) . - Ch.: Litera , 1990 . - 175 p.

Iorga, Nicolae.Ce a fost, ce este, ce poate fi Iaşul : conferinţă ţinută în Aula Universităţii din Iaşi la 6 aprilie 1935 de D-l Prof. N. Iorga ; Fundaţia Culturală Mihail Kogălniceanu . - Bucureşti: Tipogr. Române Unite , 1935 . - 22 p.

Iorga, Nicolae."Şcoala nouă" de istorie : O lămurire definitivă . - Bucureşti: S. n. , 1936 . - 18 p.

Iorga, Nicolae. Istoria românilor : [în 10 vol.] . - Bucureşti: S. n. , 1939 . - 498 p.

Iorga, Nicolae.Istoria românilor în chipuri şi icoane ; Doina Elisabeta Şteflea. - Bucureşti: Humanitas , 1992 . - 279 p.

Iorga, Nicolae. România cum era până la 1918 : [în 2 vol.] . - Bucureşti: Minerva , 1972./- 145 p.

Iorga, Nicolae. Din faptele străbunilor : [scrieri istorice] . - Bucureşti: Litera Internaţional , 2004 . - 232 p.

Iorga, Nicolae. Istoria lui Ştefan cel Mare : (pentru poporul român) . - Bucureşti: Litera Internaţional , 2004 ( Bucureşti: Comb. Poligr. ) . - 308 p.

Iorga, Nicolae.Neamul românesc în Bucovina . - Bucureşti: Semne , 2006 . - 254 p.

Iorga, Nicolae. Neamul românesc în Basarabia . - Bucureşti: Semne , 2006 . - 237 p.


Iorga, Nicolae. Istoria Bucureştilor . - Bucureşti: Vremea , 2008 . - 357 p.

Iorga, Nicolae. Concepţia românească a ortodoxiei : Conferinţă ţinută în ziua de 13 ianuarie 1940 la societatea "Femeilor ortodoxe" . - S. l.: România , S. a. . - 32 p.

Râpeanu, Valeriu. Nicolae Iorga ; . - Bucureşti: Demiurg , 1994 . - 144 p.

Bârda-Stănciulescu, Al. Nicolae Iorga : concepţia istorică . - Banat: Cugetarea , 1995 . - 270 p.


Ţurlea, Petre. Nicolae Iorga între dictatura regală şi dictatura legionară . - Bucureşti: Ed. Enciclopedică , 2001 . - 311 p.

Ţurlea, Petre. Nicolae Iorga. O viaţă pentru neamul românesc . - Bucureşti: Pro Historia , 2001 . - 144 p.

Vaum, Ecaterina. N. Iorga - critic şi istoric literar . - Bucureşti: Sigma , 2005 . - 359 p.

Median, Gheorghe. Nicolae Iorga şi Botoşanii : Legături epistolare . - Botoşani: Agata , 2006 . - 145 p.

Ţurlea, Petre. Nicolae Iorga la Vălenii de Munte. - Bucureşti: România pur şi simplu , 2008 . - 657 p.

Giurescu, Constantin C. Istoria românilor: în 3 vol.: - Bucureşti : All, 2007.

Volumele în cauză este începutul unei lucrări care va îmbrăţişa întreaga istori a poporului român, din cele mai cvechi timpuri pînă la unirea României Mari. Lucrarea Istoria românilor are trei volume în care sunt tratate subiecte din cele mai vechi timpuri pînă în prezent. Sunt informaţii actuale şi utile
Vol. I : Din cele mai vechi timpuri pînă la moartea lui Alexandru cel Bun. – 454 p.
După cum ne sugerează chiar şi titlul volumului, în această carte se reflectă istoria poporului român de la primele atestări, influenţa romanilor, slavilor, bulgarilor la întemeierea ţărilor româneşti, întemeietorii, primii domnitori etc.
Vol. II : De la Mircea cel Bătrîn şi Alexandru cel Bun pînă la Mihai Viteazul. - 528 p.
În acest volum se menţionează diverşi domnitori ai Ţărilor Române cum ar fi: Iancu de Hunedoara, Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare, Radu cel Mare, organizarea Ţărilor Române: domnul, organizarea administrativă, dregătorii, oraşele sau tîrgurile, satele, viaţa economică, arta etc.
Vol. III : De la moartea lui Mihai Viteazul pînă la sfîrşitul epocii fanariote (1601-1821). – 780 p.
Volumul în cauză se împarte în două părţi în care cuprinde istoria politică între 1601 şi 1821 respectiv instituţiile şi cultura în aceeaşi perioadă de timp.
Autorul reflectă domnia diferitor domnitori ai ţării Româneşti, Moldovei şi Transilvaniei cum ar fi Radu Şerban, Matei Basarab, Vasile Lupu, Constantin Brăncobeanu, Şerban Cantacuzino, epoca fanariotă şi domnitorii ei etc.
La finalul fiecărui volum sunt incluse ilustraţii şi hărţi.

Sursa imaginii: anticariatsophia.ro

Agachi, Alexei. Istoria Mănăstirii Hâncu (1677-2010). – Chişinău : Pontos, 2010. – 245 p.

Mănăstirea Hîncu e cea mai veche din Moldova din spaţiul pruto-nistrean. A fost întemeiată în anul 1677 de către boierul moldovean Mihalcea Hâncu. Această mănăstire are 334 de ani de la întemeiere. În cele peste trei secole de existenţă, acest locaş monahal a trecut prin perioade de declin, dar a cunoscut şi perioade de bunăstare. Informaţii despre această mănăstire au apărut la mijlocul secolului XIX în lucrările consacrate mănăstirilor şi schiturilor din Basarabia.

Lucrarea în cauză e un studiu monografic, în care autorul încearcă să expună întreaga istorie a Mănăstirii Hâncu. Cercetările s-au bazat pe documentele de arhivă şi literatura de specialitate.

Informaţiile expuse în carte sunt structurate în cinci capitole: Schitul Hâncu de la fondare pînă în 1812; Viaţa spirituală în Mănăstirea Hâncu şi modurile de viaţă monahală; Mănăstirea Hâncu în perioada anilor 1812-1944; Mănăstirea Hâncu în perioada sovietică; Reactivarea Mănăstirii Hâncu (1990-2009).

La finalul cărţii sunt incluse un epilog, bibliografie, anexe şi indice de nume şi locuri.

Theodorescu, R. Constantin Brâncoveanu: între „Casa cărţilor” şi „Ievropa”. – Bucureşti: Rao, 2006. – 128 p.

Constantin Brâncoveanu a fost un mare boier, Domn al Țării Româneşti între 1688 și 1714 şi nepot al domnitorului Șerban Cantacuzino. În perioada domniei sale, Ţara Românească a cunoscut o perioadă de înflorire culturală şi de dezvoltare a vieţii spirituale. Anii domniei lui Brâncoveanu au fost marcaţi de un progres economic şi cultural-artistic, de iniţiative de modernizare a aparatului statal, de reformare a sistemului fiscal. Epoca brâncovenească s-a deschis influenţelor occidentale care au început să prevaleze asupra celor orientale. Personalitatea lui a fost recunoscută pe plan internaţional.
La fel, personalitatea lui Brâncoveanu a fost obiect de studiu pentru mulţi cercetători istorici. În această lucrare, autorul vorbeşte stilul lui Brâncoveanu de conducere a ţării, implicarea lui în artă şi cultură. Sunt cinci puncte: Un cuvînt înainte: reperul brâncovenesc; Prolog cantacuzin; „Dunga cea mare a rodului şi neamului său”; Rezidenţialul nobiliar; Posteritatea unui stil.

Sursa imaginii: en.librariaeminescu.ro

Lindenberg, P. Regele Carol I al României. – Bucureşti: Humanitas, 2010. -286 p.

Viaţa lui Carol I degajă tot parfumul de epocă al unui scris în urmă cu un secol. Evocarea aparţine cuiva care, a stat în preajma personajului său, fiindu-i chiar întîiului monarh un fel de fiu spiritual, şi l-a putut percepe în dimensiunea lui umană. Aspecte din viaţa de familie, din copilăria şi tinereţea viitorului rege la curtea de la Sigmaringen, şcoala, călătoriile, rămase, la un secol distaţă, inedite.

Poştarencu, Dinu. Anexarea Basarabiei la Imperiul Rus. – Chişinău : Prut Internaţional, 2006. – 304 p.

În conformitate cu stipulaţiile Tratatului de pace ruso-turc de la Bucureşti din 1812, Basarabia a fost anexată la Imperiul Rus. Spaţiul dintre Prut şi Nistru a cunoscut iniţial o perioadă de ajustare la organizarea administrativă a Imperiului Rus. Prima fază a perioadei respective o constituie scurta administrare a provinciei româneşti de către boierul Scarlat Sturza, trecut în serviciul Rusiei.
Cartea include şapte părţi care tratează subiecte privind consecinţele tratatului de pace ruso-turc de la Bucureşti; Organizarea administrativă a Basarabiei; Activitatea guvernatorului Scarlat Sturdza; Populaţia Basarabiei; Aspecte sociale; Organizarea bisericească a Basarabiei. Învăţămîntul; Actul de la 1812 în viziunea istoriografiei sovietice.