Aranghelovici, C. Dicţionar de despărţire în silabe. – Bucureşti: Niculescu, 2008. – 384 p.

Dicţionarul vine în întîmpinarea nevoii elevilor sau a cadrelor didactice de a avea un instrument de lucru în rezolvarea dificultăţilor întîmpinate la despărţirea cuvintelor în silabe.

Dicţionarul cuprinde peste 50000 de cuvinte despărţite în silabe. Regulile despărţirii în silabe sunt cele stabilite de ultima ediţie a Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române.

Punctuaţia în limba română

Beldescu, G. Punctuaţia în limba română / G. Beldescu. – Bucureşti : Gramar, 2009. - 223 p.- ed. a III-a.

Punctuaţia are un rol fundamental, oferind repere de organizare sintactică a textului. Din punct de vedere a scrierii, punctuaţia este constituită dintr-un ansamblu de semne convenţionale care oferă indicii de structurare grafică a unui text potrivit cu conţinutul lui şi cu intenţiile vorbitorului, în vederea redactării scrise corespunzătoare şi a citirii corecte.

Lucrarea în cauză include trei capitole: Punctuaţia, unde se vorbeşte despre funcţiile, semnele, regulile punctuaţiei, dar şi pauzele, intonaţia şi semnele de punctuaţie; cel de-al doilea capitol se numeşte Întrebuinţarea semnelor de punctuaţie, explicîndu-se rolul punctului, semnului întrebării, semnul exclamării, punctele de suspensie, două puncte, virgula etc. Cel din urmă capitol este Auxiliare ale punctuaţiei. Sunt două paragrafe: În enunţ, respectiv Dincolo de enunţ.

Graur, Al. Dicţionar al greşelilor de limbă / Al. Graur; ed. îngrij.: L. Groza. – Bucureşti: Humanitas, 2009. – 125 p.

Vorbirea corectă a unei limbi demonstrează capacitatea fiecărei persoane în parte de cunoaştere a limbii materne, dă dovadă de un nivel de cultură şi mai ales, respectul pentru ţara şi poporul pe care îl reprezintă. Făcînd referinţă la limba română şi poporul ei, putem spune că există destule greşeli pe care le comitem din neştiinţă. În Notă asupra ediţiei, Liviu Groza, cel care a îngrijit această lucrare afirmă că această ediţie reproduce integral textul lucrării Dicţionar al greşelilor de limbă, Editura Academiei Republicii Socialiste România, [Bucureşti,] 1982. Ortografia a fost modificată în conformitate cu prevederile lucrărilor normative în vigoare, ceea ce a impus şi reaşezarea unor cuvinte în ordinea alfabetică actuală.

Gencărău, Ş. Sintaxa limbii române: fraza: exerciţii: de la analiză la grilă. – Iaşi : Polirom, 2000. – 215 p.

Această carte este destinată elevilor, studenţilor şi prfesorilor, dar, în acelaşi timp, este o carte utilă şi tutror celor interesaţi de studierea limbii române. Autorul explică ăntr-o manieră accesibilă aspectele subordonării la nivelul frazei în limba română. Fiecare capitol cuprinde patru paragrafe, în care cititorul va regăsi suport teoretic, clasele de regenţi, conectivele şi, pentru subordonatele circumstanţiale, conţinutul determinării şi corelative pentru fiecare subordonată; fraze ilustrative pentru tipul de subordonată studiat; exerciţii, chestionare, cerinţe de construcţie, dezvoltare şi contragere menite să formeze logica gramaticală; respectiv sunt tratate dificultăţile, posibilităţile de confuzie, criteriile în funcţie de care eroarea poate fi evitată.

Dicţionar explicativ de pleonasme efective

Uritescu, Dorin N. Dicţionar explicativ de pleonasme efective. – Bucureşti: All, 2006. – 207 p.

Pleonasmul este o greşeală de exprimare care se produce nu numai la alăturarea unui cuvînt sau a mai multor cuvinte inutile din punct de vedere semantic, întrucît repetă sensul unei vocabule plasate anterior în şirul vorbirii, utilizarea oricărui element de expresie cu înţeles identic ori asemănător sau dintre care unul se cuprinde în altul.

Dicţionarul include pleonasme şi erori de exprimare, din presă ori alte surse, care s-au produs în scris ori oral, fiind semnalate şi explicate de specialiştii în lingvistică. Lucrarea poate fi un instrument pentru toţi cei interesaţi de vorbirea limbii române corecte.