La începutul fiecărei cărți se află un scurt istoric al fiecărei țări și specificul culinar, după care sunt prezentate o serie de rețete culinare speecifice țării.
Delaney, Rain. Rețete din bucătăria americană / R. Delaney; H. Green. – Cluj-Napoca : Editura Urban life, 2009. – 192 p.
America... pămîntul făgăduinței. Cel puțin așa se crede. Să vedem cum stau la capitolul bucătărie.
Nu putem vorbi de un stil culinar propriu acestui stat, atîta timp cît SUA primește emigranți de cîteva secole încoace, preluînd astfel o serie din aproape toate bucătăriile lumii.
Curcanul, însă, este un simbol culinar al americanilor, nelipsit de la masa celei mai importante sărbători ale lor, Ziua Recunoștinței. La capitolul legume, s-ar putea spune că americanii nu sunt mari fani ai legumicoaselor, cel mai apreciat fiind dovleacul, folosit mai ales la prepararea plăcintei americane. Bucătăria americană cunoaște influențele sclavilor aduși aici. Lor li se datorează tradiția „barbecue”, obiceiul de a afuma carnea, obiceiul de a fierbe și folosi frunzele diferitor verdețuri, dar și plăcerea de a prepara și consuma sosuri fierbinți. Așa se face că pe masa Americii putem găsi lemon grass și broccoli chinezesc lîngă chili mexican, mentă din Vietman lîngă gorgonzola, croisant, sushi și polenta (mămăligă).
Delaney, Rain. Rețete din bucătăria mexicană / R. Delaney; H. Green. – Cluj-Napoca : Editura Urban life, 2008. – 192 p.
Dacă v-ați așezat la masă, o să vi se aducă la micul dejul Huevos rancheros – ou prăjit servit cu tortilla și sos de roșii condimentat; huevos a la mexicana – omletă cu sos de roșii; chilaquiles – tortilla prăjită în sos de gogonele, servită cu brînză, carne de pui și smîntînă; caf de olla – cafea cu scorțișoară și zahăr negru. Cam așa sună micul dejun în stil mexican. Nu mai intrăm în detalii cînd vine vorba de prînz sau cină, s-ar putea să vă lase gura apă, mai ales că în Chișinău nu știu dacă există vre-un local cu specific mexican.
Mîncarea mexicană se evidențiază prin burritos și cayenne, fajitas și frijoles refrittos, dar și alte mîncăruri specifice poporului deja menționat mai sus.
Delaney, Rain. Rețete din bucătăria argentiniană / R. Delaney; H. Green. – Cluj-Napoca : Editura Urban life, 2008. – 192 p.
Carnea de vită este principală sursă de hrană în Argentina. Versiunea sa pentru preparare la grătar este denumită asado, totul gătit la foc deschis, în cadrul familiei sau într-un cerc de prieteni. Pe lîngă carne sunt foarte comuni cîrnații: chorizo, morcilla, adică sîngeretele de la noi, apoi intestinele – chinchuline: faimoasa parrilada mixtă. Dacă e să vorbim de bucătăria tradițională, aceasta ne-ar aminti de empanadas – paste sărate, aluat, umplute cu brînză, șuncă, cărnuri, asezonate cu gust. Matambre, o altă minunăție, ruladă din carne cu legume și ouă, tăiată feliuțe subțiri.
Delaney, Rain. Rețete din bucătăria greacă / R. Delaney; H. Green. – Cluj-Napoca : Editura Urban life, 2008. – 192 p.
Cu toții știm că civilizația greacă a lăsat o moștenire deosebit întregii omeniri. Elementul specific bucătăriei grecești în constituie ospățul comun, dar și simplitatea mîncărurilor.
Ce servim în Grecia?
Cu siguranță, o felie de brînză. Arta preparării brînzei este darul pe care Aristaios, fiul lui Apollo l-a făcut grecilor. Feta, este cap de listă. Servit cu fructe, în salate, garnituri, aperitive sau feluri principale, cu o textură, mai mult sau mai puțin moale, cu o aromă mai mult sau mai puțin accentuată, acest sortiment devenind, în timp, simbolul bucătăriei grecești. În contextul în care Grecia e o țară înconjuată de mări peștele și fructele de mare sunt în mod tradițional pe mesele grecilor. Mai multe detalii despre salate și vin, dar și alte mîncăruri tradiționale găsiți în carte.
Delaney, Rain. Rețete din bucătăria marocană / R. Delaney; H. Green. – Cluj-Napoca : Editura Urban life, 2008. – 192 p.
În Maroc, prînzul este mîncarea principală. Înainte de tradiționala tocăniță tanjine, marocanii întotdeauna servesc o salată. Pîinea este un element important, fiind folosită pe post de tacîm. Cușcușul, ingredient de origine berberă, însoțește cel mai adesea carnea de miel sau cea de pui.
Dulciurile fac și ele parte din meniul tradițional al marocanilor. Cele mai cunoscute sunt kaab el ghzal (preparată din migdale si alune) și halwa shebakia (preparate din susan și miere și se mănîncă cu precădere în timpul postului musulman.
Delaney, Rain. Rețete din bucătăria libaneză / R. Delaney; H. Green. – Cluj-Napoca : Editura Urban life, 2008. – 192 p.
Prepararea năutului în Liban este diversă, de cît de aparte unui kebab sau a unei porții de kebab. Pe aceeași masă libaneză veți găsi vinuri cu ce amintesc de Bordeaux, ayran, pui condimentat cu scorțișoară și șofran.
Ca să vă faceți o părere despre bucătăria Libanului, trebuie să gustați mai întîi salata de cereale cu roșii, mentă și pătrunjel, salata de crutoane cu roșii, mentă și castraveți, pasta de năut cu susan, salata de vinete cu susan și rodii și neapărat „sărmăluțe! În frunză de viță de vie.
În fine, gastronomia de aici este un amestec de ingrediente din diferite regiuni, o mixtură bogată în arome și culori.
Delaney, Rain. Rețete din bucătăria thailandeză / R. Delaney; H. Green. – Cluj-Napoca : Editura Urban life, 2008. – 192 p.
Bucătarul thailandez nu are nevoie de unități de măsură pentru a decide cantitatea unui ingredient folosit. Rolul lui constă în combinarea celor patru gusturi care compun un preparat tradițional. Gustul sărat este dat în general de sare și de sosul de pește pe care îl veți găsi la tot pasul în cărțile de rețete thailandeze; gustul acru vine de la lime, oțet de orez și destul de des de la fructe necoapte, precum mango. Cea mai importantă notă este dată de iuțeala ardeiului sau de curry. Pe parcursul paginilor acestei colecții, se va observa că arareori apar cuvinte precum „a decora” ori „a garnisi”.
Delaney, Rain. Rețete din bucătăria franceză / R. Delaney; H. Green. – Cluj-Napoca : Editura Urban life, 2008. – 192 p.
Pentru francezi, gătitul este un simbol ce le definește cultura. Bucătăria franceză are mai multe ramuri, în funcție de zone. Celebre pentru arta culinară franceză sunt sosurile, majoritatea constituite din smîntînă, amestec de condimente și vin; sosurile Béchamel, Béarnaise, Bordelaise, Rouille sunt printre cele mai cunoscute și apreciate.
Franța e cunoscută ca fiind cea mai mare producătoare de brînzeturi, dar și a vinului. Detalii despre bucătăria franceză veți afla consultînd cartea în cauză.
Delaney, Rain. Rețete din bucătăria arabă / R. Delaney; H. Green. – Cluj-Napoca : Editura Urban life, 2008. – 192 p.
Cea mai cunoscută mîncare servită la micul dejun este LABNEH, servit cu măsline, mentă uscată și ulei de măsline. Gustarea de dimineață este una consistentă pentru cei care lucrează – năut, foul. Prînzul este considerat masa principală a zilei și este servită în mod tradițional după rugăciunea de după amiază. Masa principală constă în porții cu carne, pui sau pește lîngă orez, linte, burgul, pîinea sau legumele înăbușite și salate.
Cina este o masă ușoară și totuși una importantă, constînd în paste, kebab, shawarma sau mîncăruri similare celor de la prînz.
