De ce Paştele este considerată una dintre cele mai importante sărbători creştine, dar de ce nu are în fiecare an aceeaşi dată? De ce Paştele ortodox nu coincide cu cel catolic?
La primul Conciliu de la Niceea, din anul 325, împăratul Constantin I a decis ca sărbătoarea creştină a Paştelui să aibă loc la o săptămînă după sărbătoarea evreilor – Pessah. Astfel data ei este stabilită anual – prima duminică după prima lună plină de la începerea primăverii. La catolici, care folosesc calendarul gregorian, aceasta înseamnă, cel mai devreme – 22 martie – cel tîrziu 25 aprilie.
După tradiţia ortodoxă, Paştele nu poate să cadă înainte sau concomitent cu sărbătoarea Pessah, de aceea există mari diferenţe de timp, îmntre Paştele catolic şi cel ortodox.
În ţările germanice Paştele este denumit Ostern – cuvînt ce-şi are rădăcina în limba indoeuropeană, semnificînd „a lumina, a străluci”, în engleza veche ēast, în germana veche ōstan, mai tîrziu derivînd cuvîntul „Osten”, adică punctul cardinal unde răsare Soarele şi se arată Aurora dimineţii pe cer. Paştele semnifică lumina de după solstiţiul de iarnă, „dimineaţa anului”, cînd întreaga natură se trezeşte lşa viaţă, zilele încep să devină mai lungi. Cuvîntul Ostern, semnifică de fapt Sudul.
O altă ipoteză – numele Zeiţei Primăverii la vechii germani, Ostara, justifică şi denumirea sărbătorii Paştelui – „Osteren”. Deoarece ea aducea din nou Soarele arzător pe cer, ceea ce făcea ca întreaga natură să se trezească la viaţă, în cinstea ei se făceau la începutul primăverii serbări spectaculoase, iar tradiţia de a se dărui ouă colorte s-a păstrat pînă în zilele noastre.
Acelaşi ritual exista şi în Anglia unde aceeaşi zeiţă a primăverii se chema Eostra şi aici denumirea Paştelui – „Easter”.
În sprijinul acestei afirmaţii vin cuvintele asemănătoare care semnifică acelaşi lucru – Aurora dimineţii, în engleza veche – easterne sau eostre; în latină – Ostro; în feniciană – Astarte.
Indiferent de nume, semnificaţia este aceeaşi, începutul primăverii, a timpului luminos când zilele devin egale cu nopţile. O dată cu sărbătoarea paştelui apare şi ritualul de a vopsi ouăle. Încă din sec. XIII există tradiţia ouălor vopsite pătrunzînd mai adînc în semnificaţia ouălor colorate, aflăm însă că oul vopsit a fost prezent în rituaul fertilităţii din Orientul antic, încă înaintea creştinismului. Alte surse istorice şi arheologice ne spun că vechi perşi îşi dăruiau ouă de diferite culori cu ocazia sărbătorilor importante sezoniere, de înnoire a anotimpului, cum ar fi Anul Nou care, de fapt reprezenta o serbare a fertilităţii şi a primăverii, oul fiind simbolul eternităţii vieţii, al germenului care rodeşte, al totalităţii lumii, fiind comparat cu întregul Univers.
„Ouăle roşii” – cum li se mai spune obişnuit ouălor de Paşti, deşi par a reprezenta, între altele, o artă „minoră”, au o ascendenţă impresionantă. Întîi prin componenta coloristică trimit mult înapoi de era noastră, la epoci şi civilizaţii precreştine. În al doilea rînd, prin simpla lor existenţă obiectuală, „aşa cum sunt” ele trimit încă mai departe, la Origine, la „începutul începuturilor”, la actul prim al Creaţiei. Prin tradiţie ouălele care vor fi vopsite şi încondeiate se aleg în „Miezul Păresii” (miercurea din a patra săptămînă de post). Gospodinele aleg numai ouă de găină, mari şi cît mai proaspete, cu coaja netedă şi curată, oe care ghearele păsărilor să nu fi lăsat urme ca, astfel, vopseaua şi desenul „să prindă” mai bine. Vopsirea se face cu joia din săptămîna mare, dar se continuă, dacă e nevoie, vineri şi sîmbătă.
Ouăle de Paşti – spune Artur Gorovei, în lucrarea sa Ouăle de Paşti. Studiu de folclor. Ediţia a doua, editată în Bucureşti de editua Paideea, 2001, sunt de patru feluri: 1. ouă monocrome, adică vopsite peste tot în roşu şi chiar în alte culori: galbene, verzi, albastre şi chiar negre; 2. ouă monocrome ornamentate; 3. ouă policrome – în mai multe culori şi cu ornamente; 4. ouă cu ornamente în relief.
Pe lîngă tradiţia de a vopsi ouăle în ajunul Paştelui mai exista şi tradiţia iepuraşului de Paşte. Cea mai importantă este tradiţia iepuraşului, care aduce ouă şi cadouri copiilor. O altă explicaţie ar fi că el este considerat un animal „lunar”, iar data Paştelui este într-o legătură interdependentă cu Luna. Mai există şi alte tradiţii, în unele ţări nordice ale Europei ouă colorate erau aduse de cocoş, de vulpe, de cuc sau de barză. Iepuraşul de paşte ca simbol al unei vieţi noi, datorită fertilităţii lui - mai ales primăvara, a fost adoptat pretutindeni din sec. XIX. Cel mai celebru iepure din lume este grafica lui Albrecht Durer aflată în posesia muzeului Albertina din Viena.O altă tradiţie mai este şi focul tradiţional din noaptea Învierii este o preluare a tradiţiei păgîne, când, cu prilejul sărbătorilor primăverii, se aprindeau focuri enorme, simbolul Soarelui care învinge iarna, al luminii care domină întunericul, al vieţii care învinge moartea.Tradiţiile şi superstiţiile de sărbătorile Pascale sunt legate de mâncarea tradiţională de Pşte care este friptura de miel. El find simbolul clasic al animalului lipsit de apărare în faţa fiarelor sălbatice, jertfit în Vechiul Testament.
Primul foc de Paşte s-a făcut în anul 750 în Franţa, apoi în sec. XI s-a răspîndit tradiţia în spaţiul germanic, şi de aici în restul Europei. Simbolic şi-a răsfrînt semnificaţia asupra lumînării de Paşte, ce reprezintă victoria luminii asupra întunericului, a vieţii asupra morţii – prin învierea lui Iisus. Prima oară lumînarea de Paşte şi-a semnalat prezenţa în anul 384 în Piacenca, într-o scrisoare a Sf. Heronimus. Liturghia din noaptea Învierii începe cu focul, de la care „se ia lumina”, adică se aprinde lumînarea de Paşte, care la catolici are gravat pe ea prima şi ultima literă a alfabetului grecesc – Alpha şi Omega, semnificînd că Iisus Hristos este începutul şi sfîrşitul lumii.
Sfinţirea apei
În cadrul slujbei de Înviere se face şi sfinţirea apei, care va fi folosită apoi un an înttreg la botezul copiilor. Credincioşii îşi iau acasă din această apă sfinţită, care e folosită în caz de boală şi animale.
Tradiţii şi superstiţii de sărbătorile Pascale
Mîncarea tradiţională de Paşte este friptura de miel. El este simbolul clasic al animalului lipsit de apărare în viaţa fiarelor sălbatice, jertfit în Vechiul Testament. Tradiţia datează din timpul fugii din Egipt (cca 1400 î.e.n.), cînd – aşa cum se spune în Vechiul Testament, fiecare familie, la porunca lui Dumnezeu transmisă prin Moise, a sacrificat un miel, cu sîngele căruia a uns canaturile porţilor, astfel că Îngerul Morţii trimis de Dumnezeu în Egipt a ocolit aceste case ale izraeliţilor, şi a omorît toţi nou născuţii egipteni, din casele neunse cu sînge de miel.
Este credinţa că între Paşti şi Rusalii cerurile sunt deschise. Cine moare în acest timp ajunge direct în rai. Cine se naşte atunci va avea o viaţă frumoasă şi îmbelşugată.
Cine nu poate merge la slujba Învierii trebuie să-şi ia de la neamuri ramuri sfinţite de măr, salcie sau brad, copaci consideraţi cu forţe magnetice, să le pună la icoană pentru ca tot anul să fie feriţi de necazuri.
Fetele nemăritate, cînd spune preotul prima oară „Hristos a înviat” trebuie să răspundă repede „eu să joc prima”, astfel există speranţa să fie luate la joc şi să se mărite (N. Voronca).
De obicei se aprind focuri mari în jurul bisericii şi în cimitire, pentru a lumina drumul sufletelor morţilor care în această noapte se întorc pe pămînt. Şirul superstiţiilor continuă.
Sursa acestor informaţii au fost luate din două cărţi ce se află în colecţiile Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”: Iulia Maria Cristea Sărbători, tradiţii, ritualuri, mituri... – Bucureşti: OSCAR PRINT, 2007. – 369 p. şi Georgeta Vioreanu. Ouăle de Paşti din Vrancea. – Focşani, 2008. – 73 p. În aceste cărţi veţi găsi şi alte informaţii referitoare la această sărbătoare.
Departamentul Organizarea Colecţiilor vă doreşte la toţi un Paşte fericit, lumină şi credinţă în suflet şi fie ca Lumina Învieri să vă facă mai buni, mai cumpătaţi şi luminaţi şi ca Învierea domnului să ne aducă prosperitate, linişte, mîntuire şi bucurie. Hristos a Înviat şi Paşte fericit.
