Omul Renaşterii, ori al altei epoci, mai îndepărtate sau mai apropiate de noi, trimite, într-o mentalitate comună, la o sinteză a unui produs uman de ordin, bineînţeles social, cultural, politic, economic, dar, nu în mai mică măsură, şi spiritual. Cartea de faţă oferă o suită de portrete, care nu sunt şi nu pot fi exclusivităţi ale Rnaşterii, dar care, prin situarea circumstanţială, prin descriptivismul lor atent constituie o bază bogată, un punct de plecare foarte generos pentru efectuarea amintitelor antiteze. Un motiv de regret ar putea fi acela că portretele, figuri ce se vor emblematice şi a căror diersificare a fost determinată de apariţia unor noi forme de activitate, care au provocat aceste riposte, au adesea în vedere numai produsele Renaşterii italiene.
Figurile cele mai reprezentative ale Renaşterii sunt prezentate de opt dintre cei mai renumiţi specialişti în domeniul Renaşterii, îndrumaţi de Eugenio Garin. În carte se vorbeşte despre principele, condotierul, cardinalul, curteanul, filosoful şi magul, negustorul, bancherul, femei şi călătorii.
Eugenio Garin, coordonatorul acestui volum este de părere că încă de la originile Renaşterii, ideea de a se naşte întru o nouă viaţă a însoţit, ca un program şi ca un mit, diferinţele aspectele ale acestei mişcări. [...] Ceea ce renaşte, se reafirmă şi se glorifică nu este numai lumea valorile antice, clasice, greceşti şi romane, faţă de care există, într-adevăr, o întoarcere programatică. Deşteptarea culturală ce caracterizează Renaşterea încă de la început reprezintă, înainte de toate, o reafirmare a omului, a valorilor umane, în domenii multiple: de la arte la viaţa civilă.
