Сеймур-Смит, М. 100 величайших книг, которые потрясли мир: История мысли от древности до наших дней / Пер. с англ. – М.: РИПОЛ классик, 2004. – 592 c.

Перед вами история ста величайших книг, которые сделали нашу цивилизацию другой. Эти книги радикально и навсегда изменили нашу цивилизацию другой. Эти книги радикально и навсегда изменили нашу социальную, политическую и духовную жизнь к лучшему или худшему. Эти книги сформировали систему координат, в которой мы существуем.
- Творения человеческого духа, которые стали священными книгами для миллионов; Библия, Упанишады, Дхаммапада, Коран.
- Шедевры величайших писателей и поэтов: «Илиада» и «Одиссея» Гомера, трагедии Шекспира.
- Книги, которые перевернули научные представления о мире: «Происхождения видов» Дарвина и «Теория относительности» Эйнштейна.
- Труды по психологии, которые позволили по-новому взглянуть на природу и внутреннюю сущность человека; «Введение в психоанализ», «Толкование сновидений» Зигмунда Фрейда, «Трактат о человеческой природе» Дэвида Юма.
- Книги – вольные или невольные проводники насилия, которые произвели невероятный разрушительный эффект: «Капитал» Маркса и «Красная книжица» Мао.
В книгу вошли только те произведения, которые оказали огромное влияние на умы людей.


Larisa Nosaci

Romancierul și eseistul Milan Kundera

Milan Kundera (născut pe 1 aprilie 1929 la Brno, Cehoslovacia) este un romancier și un eseist francez de origine cehă. Trăiește în Franța din 1975, fiind cetățean francez din 1981.
Când, în 1968, tancurile sovietice spulberau Primăvara de la Praga, dezghețul comunismului stalinist, Milan Kundera era deja un scriitor cunoscut întrucât publicase poezie, teatru, eseuri, iar primul său roman, Gluma, și nuvelele adunate în volumul Iubiri caraghioase fusesera tipărite în ultimul an în peste 150.000 de exemplare.
Kundera, împreună cu alți artiști și scriitori cehi, printre care și Václav Havel, a fost implicat în 1968 în mișcarea de emancipare politică cunoscută ca Primăvara de la Praga, o perioadă în care un regim democratic a fost în cele din urmă strivit de intervenția brutală a armatei sovietice și aliaților ei care au participat la invadarea Cehoslovaciei, dintre care au lipsit doar România și Albania.
În primul său roman, Gluma, parcă presimțind viitoarea invazie sovietică, Kundera scrisese o satiră la adresa totalitarismului din era comunistă. Din acest motiv i-a fost ridicat dreptul de semnatură și au urmat represaliile. Noile autorități cehe pro-sovietice l-au exclus de la Catedra de literatură universală pe care o ocupa la Academia de Film și i-au eliminat cărțile din toate bibliotecile Cehoslovaciei.
Cum ar fi putut Kundera să accepte un regim împietrit în stalinismul deceniului al șaselea al secolului 20, când el însuși fusese nu doar un participant activ la efervescența mișcării pragheze, dar mai și declarase – și ilustrase această declarație prin înseși cărțile sale – că tocmai stalinismul l-a învățat virtutea izbăvitoare a râsului? Totuși, existând o limită a rezistenței, în 1975, Kundera a fugit în Franța. Următorul roman, Viața e în altă parte, i-a apărut în 1979 în Franța, iar doi ani mai târziu autorul însuși se stabilea aici, devenind, în scurt timp un scriitor de faimă internațională, tradus în toate limbile importante ale lumii. Viața e în altă parte este un soi de struțo-camilă, fiind și un roman, și o colecție de povestiri și conținând și visele autorului.
In 2010 a fost suspectat că ar fi fost informator al poliției comuniste (StB) și ar fi denunțat un agent CIA în anii 50. Agentul CIA a fost capturat de organele securității cehe (VB) și Kundera a fost apreciat de comuniști (sursa http://www.abscr.cz/cs/vyhledavani-archivni-pomucky). A fost suspectat deasemeni de colaborare cu NKVD (KGB), dar aceasta nu s-a putut verifica - neavând încă acces la arhivele KGB.
În 1984, a publicat Insuportabila ușurătate a ființei, pe care, în ciuda faptului că e cea mai cunoscută dintre cărțile sale, Kundera o consideră drept cea mai proastă. În 1988, regizorul american Philip Kaufman a ecranizat cartea, dar filmul său e mult diferit.
În 1990, Kundera a publicat Nemurirea. Romanul acesta are un subtext mai curând filosofic și nu unul politic, ca celelalte romane.
Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” (Sediul Central) vă prezintă romanele acestuia care puteți să le consultați în sala de lectură.


Kundera, Milan. Arta romanului / Milan Kundera; trad.: Simona Cioculescu. – București : Humanitas, 2008. – 203 p.


„Lumea teoriilor nu-mi aparține. Acestea sunt reflecțiile unu practician. Opera fiecărui romancier conține o viziune implicită a istoriei romanului, o idee despre ce este romanul: tocmai această idee, inerentă romanelor mele, încerc eu să o exprim.”





Kundera, Milan. Cartea râsului și a uitării / Milan Kundera; trad.: Mariana Vorona; revăzută de Jean Grosu. – București : Humanitas, 2008. – 266 p.

„Această carte este în totalitate ei un roman în formă de variațiuni. În succesiunea lor, fiecare capitol constituie o etapă diferită a unei călătorii ce duce în interiorul unei teme, în interiorul unei idei, în interiorul unei situații unice, a cărei înțelegere se pierde pentru mine în nemărginire. E un roman despre Tamina și, din clipa în care Tamina părăsește scena, devine un roman pentru Tamina. Ea este personajul principal și principalul ascultător, toate celelalte întîmplări fiind o variațiune a propriei sale povești, ce se unesc în viața ei ca printr-o oglindă. E un roman despr râs și despre uitare, despre uitare și despre Praga, despre Praga și despre îngeri.”


Kundera, Milan. Cortina: eseu în șapte părți. / trad.: Vlad Russo. – București : Humanitas, 2008. – 173 p.

„O cortină magică, țesută din legende, atîrna între noi și lume. Cervantes l-a trimis pe don Quijote în peregrinare și a sfășiat cortina. Lumea i s-a arătat cavalerului rătăcitor în toată goliciunea comică a pozei sale. … Căci noua artă a pătruns în lume tocmai în urma gestului lui Cervantes de a sfîșia cortina preinterpretării; gestul său distructiv se răsfrînge și se prelungește în fiecare roman demn de acest nume; e sigiliul care oferă identitate noii arte. ”
Milan Kundera




Kundera, Milan. Gluma / Milan Kundera; trad.: Jean Grosu. – București : Univers, 1992. – 334 p.

„Din ziua în care am început să scriu Gluma, am știut că prin Jaroslav romanul avea să descindă în adîncimile trecutului (trecutul artei populare) și că prin această descindere urma să se dezvăluie eul personajului. De altfel, cei patru protagoniști sînt creați astfel: patru universuri comuniste personale, grefate pe patru trecuturi europene: Ludovik – comunismul alimentat de spiritul coroziv voltairian; Jaroslav – comunismul ca dorință de reeditare a trecutului patriarhal conservat de folclor; Kostka – utopia comunismului grefată pe Evanghelie; Elena – comunismul – sursă a entuziasmului unui homo sentimentalismului.”




Kundera, Milan. Identitatea / Milan Kundera; traducere din limba franceză: Emanoil Marcu. – București : Humanitas, 2008. – 151 p.

„Să confrunte aparteneța fizică a iubitei cu cea a unei străine: a mai trăit senzația asta, o, de cîte ori! De fiecare dată cu aceeași uimire: diferența dintre ea și celelalte să fie deci atît de infimă? Cum e posibil să nu recunoască silueta celei mai iubite ființe, a celei pe care o consideră unică?”






Kundera, Milan. Ignoranța / Milan Kundera; traducere din limba franceză: Emanoil Marcu. – București : Humanitas, 2007. – 168 p.

„Toți se înșeală în privița viitorului. Omul nu poate fi sigur decît de clipa prezentă. Dar e, întradevăr, sigur? Poate el cu adevărat să cunoască prezentul? E în stare să-l judece? Firește că nu. Căci cum ar putea cel care nu cunoaște viitorul să înțeleagă sensul prezentului? Dacă nu știm spre ce viitor ne duce prezentul, cum am putea afirma că acest prezent e bun sau rău, că merită acordul, neîncrederea sau ura noastră?”





Kundera, Milan. Insuportabila ușurătate a ființei. / Milan Kundera; traducere din limba cehă: Jean Grosu. – București : Humanitas, 2005. – 347 p.

„Dacă eterna revenire este povara cea mai grea, atunci, viețile noastre, proiectate pe acest fundal, pot apărea în toată splendoarea ușurătății lor. Dar este, întradevăr, greutatea cumplită și ușurătatea lor. Dar, este, într-adevăr, greutatea cumplită și ușurătatea frumoasă? Povara cea mai grea ne strivește, ne face să ne încovoiem sub ea, ne lipsește de pămînt. Dar, în poezia de dragoste a tuturor veacurilor, femeia dorește să fie împovărată de greutatea trupului bărbătesc. Așadar, cea mai grea povară este, în același timp, imaginea celei mai intense împliniri vitale.”



Kundera, Milan. Iubiri caraghioase / Milan Kundera; traducere din limba cehă: Jean Grosu. – București : Humanitas, 2009. – 266 p.


„Iubirea este pentru Milan Kundera altceva decît blîndă visare sau suspin abisal, ceva mult mai palpabil, „epidermic” aproape. Nu maladive fantasme, nu obscure pulsiuni îi imping pe eroii nuvelelor sale unul către altul: în doi, nu e loc de subtile ocoluri și de inavuabile complexe, totul se reduce la expresia cea mai brutală a esențialului. Cu nespusă luciditate și cu enormă ironie, Kundera dezvăluie resorturile cotidiene ale relației de cuplu, care sfîrștesc prin a provoca un imens hohot de rîs.”


Kundera, Milan. Lentoarea / Milan Kundera; traducere din franceză: Emanoil Marcu. – București : Humanitas, 2010. – 135 p.

„Lentoarea este primul roman scris de Milan Kundera direct în franceză. Subiectul lui este de altfel „franțuzesc”. Cu toate acestea, critica pariziană i-a rezervat o primire mai curînd rece. Poate fiindcă grația și virtuozitatea cu care reconstituie, amestecînd planurile temporale, un vodevil din secolul al XVIII-lea francez sînt contracarate de sarcasme la adresa inteligenței pariziente contemporane. Lentoarea este mărturia unui spectator consternate, darn u lipsit de reacție în fața narcisismului găunos și ridicol al „balerinilor” (concept inventat de Kundera și susceptibil de a face școală) de pe scena occidentului a zilelor noastre.”




Kundera, Milan. Nemurirea / Milan Kundera; traducere din limba cehă: Jean Grosu. – București : Humanitas, 2006. – 392 p.

Lucrarea zugrăvită în Nemurirea este o lume descompusă, alcătuită din cioburi care pe alocuri se îmbucă fără fisură și pe alocuri refuză ori potrivire. Un gest nelămurit, o pereche de ochelari sparți, o senzație tulbure sunt, în romanul lui Kundera, suduri capabile să abolească timpul, să creeze punți peste care se trece cu ușurință dintr-un veac într-altul. Aproape nimic, în schimb, nu reușește să apropie personajele prinse în vacarmul prezentului; mișcările lor ascultă parcă de o nehotărîtă plutire orintre hazarduri și alternative.”



Kundera, Milan. Valsul de adio / Milan Kundera; traducere din limba cehă: Jean Grosu. – București : Humanitas, 2006. – 273 p.



„Primul roman al lui Milan Kundera publicat după stabilirea în Franța, în 1975, este o scriere la fel de „muzicală” pe cît o indică titlul și pe cît cititorul, familiarizează deja cu lucrările marelui scriitor de origine cehă, se așteaptă să fie. Personajul principal spune „adio” atît țării sale, căreia îi sunt consacrate, de fapt, toate gîndurile lui, cît și iluziile sale politice din tinerețe. Și, în ciuda grației și muzicalității sale, din romanul lui Kundera emană întreaga amărăciune, tristețe și luciditate a cuiva care știe că „la intervale rare supune umanitatea la încercări” și că „acelor încercări nimeni nu le rezistă. Una dintre aceste încercări este utopia distrugătoare care i-a bîntuit țara.”



Kundera, Milan. Viața e în altă parte / Milan Kundera; traducere din limba cehă: Jean Grosu. – București : Humanitas, 2005. – 373 p.

„Alegînd lozinca insurgenților Sorboneidin mai 1968 drept titlu al romanului său, Milan Kundera așază destinul unei întregi generații sub semnul eșecului. Eroul său nu este un tînăr al acelor locuri și vremi, ci unul care-și trăiește dureroasa maturizare în epoca instaurării regimului comunist în Cehoslovacia. Adolescent vulnerabil, bîntuit de teama de ridicol, dar de o extremă puritate, poetul Jaromil se simte atras de ideologia marxistă, care-i promite o iluzorie revanșă împotriva unei lumi ce nu-l poate cuprinde. Treptat, el devine prizonierul unui sistem care îi cere să renunțe la tot ce venerase în chipul cel mai curat cu putință și să intre în concertul platitudinilor care se dau drept singura literatură adevărată.”

Sursa datelor biografice: http://ro.wikipedia.org/wiki/Milan_Kundera

PSIHOLOGIA – EMOŢII ŞI SENTIMENTE

Vă prezentăm următoarele cărţi din domeniul psihologiei,care au la bază întrebarea “cum să” şi răspunsuri la problemele legate de atitudine, sentimente,emoţii şi comportamentul oamenilor. Cărţile le puteţi găsi la Sediul Central al Bibliotecii Municipale ”B.P.Hasdeu”.


Lelord, Francois. Cum să ne purtăm cu personalităţile dificile / Francois Lelord, Christophe Andre; trad. din l. fr. de Camelia Balamaci. - Bucureşti: Editura Trei, 1998. – 296 p.

Anxiosul care vă chinuie cu întrebări neliniştitoare, paranoicul care ia orice remarcă a voastră drept un reproş, obsesionalul care se pierde în detalii în dauna esenţialului, narcisicul care trage întotdeauna spuza pe turta lui, depresivul care vă copleşeşte cu dispoziţia lui sumbră – toţi aceştia vă pot perturba viaţa cotidiană în familie sau la serviciu.
Prin recomandări extrase din experienţa lor de psihoterapeuţi, autorii vă ajută să înţelegeţi şi să giraţi mai bine aceste personalităţi dificile.



Lelord, Francois. Cum să ne exprimăm emoţiile şi sentimentele / Francois Lelord, Christophe Andre; trad. din l. fr. de Mădălina Georgescu. – Bucureşti: Editura Trei, 2003. – 362 p.

La ce bun emoţiile? La ce bun sentimentele? De cîte ori nu aţi avut impresia că furia, frica, invidia, tristeţea v-au impiedicat să stabiliţi contacte normale cu cei din jur, să obţineţi un post mai bun sau un salariu mai mare, să treceţi mai uşor peste inerentele supărări şi necazuri?
Şi de cite ori oare fericirea, iubirea nu v-au fost depline? Iar bucuriile mărunte, dar necesare, ale vieţii nu au trecut de prea multe ori pe lîngă dvs. fără să le puteţi aprecia?
Într-o lume a informaticii şi a informaţiei, a muncii normate şi a stresului, într-un secol în care eficienţa a devenit o inevitabilă şi cu atît mai nemiloasă – lege nescrisă, emoţiile şi sentimentele, atît de omeneşti, dar nerentabile, au devenit, pentru mulţi, adevărate obstacole, daca nu chiar inamici, în calea succesului. Iar pentru ceilalţi, cei care încă le mai apreciază şi înţeleg, la ei şi la ceilalţi, un motiv de jenă sau ascunderi.
Pentru toţi aceştea, pentru noi toţi, Cum să ne exprimăm emoţiile şi sentimentele – o carte cu întrebări, răspunsuri şi sfaturi pentru umanul din noi, pentru reîntoarcerea la viaţa trăită pe deplin.



Christophe, Andre. Cum să ne eliberăm de frica de ceilalţi?: tracul, timiditatea, inhibiţiile, fobia socială… / Andre Christophe, Patrick Legeron; trad. din l. fr. de Corneliu Irimia. - Bucureşti: Editura Trei, 2001. – 204 p.

Cum să explicăm lipsa de încredere în noi înşine? Ce ne face să ne intimidăm în faţa cuiva?
Trac, timiditate, inhibiţii, fobii… Autorii, dintre care primul este cunoscut cititorilor datorită cărţilor de success Cum să ne purtăm cu personalităţile dificile şi Cum să te iubeşti pe tine pentru a te înţelege mai bine cu ceilalţi, publicate tot de Editura Trei, descriu formele pe care le poate îmbrăca anxietatea în societate şi explică mecanismele acestor frici. De cele mai multe ori, ele constituie un handicap atît în viaţa personală cît şi în ce profesională.



Andrews, Ted. Cum să citeşti psihicul prin atingere: incursiune în psihometrie / Ted Andrews; trad. de Monica Şerban. – Iaşi: Polirom, 2004. – 200 p.

Doriţi să aflaţi cît mai multe despre altcineva? Vreţi să ştiţi ce personalitate are, afecţiunile de care suferă sau ce viitor va avea, doar atingînd un obiect care-i aparţine? Aţi pierdut un lucru la care ţineaţi şi vreţi să-l regăsiţi? Cum să citeşti psihicul prin atingere vă dezvăluie toate acestea prin intermediul unor tehnici uşor de învăţat, însoţite de numeroase exerciţii şi sfaturi practice.
“Prin concentrare şi exerciţiu putem să ne dezvoltăm abilitatea de a interpreta memoria obiectelor , a oamenilor şi a locurilor. Astfel, vom descoperi că fiecare dintre noi are darul de a percepe dincolo de realitatea imediată a lucrurilor.”



Ellis, Albert. Cum să trăim alături de un “nevrotic” acasă şi la locul de muncă / Albert Ellis; trad. din l. engl. de Ilinca Halichias. - Bucureşti: Editura Trei, 2010. – 217 p.

Într – o lume ideală, oamenii alături de care trăim şi muncim – iubiţii şi soţii, părinţii şi fraţii şi surorile şi copiii noştri, prietenii şi colegii şi şefii – ar fi fiinţe umane atente, grijulii, stabile, de încredere, raţionale, a căror companie este întotdeauna o plăcere. Dar, adevărul este că, în lumea reală, mulţi dintre noi suntem nevoiţi să ne confruntăm cu oameni dificili, care ne pun răbdarea la încercare.
În cartea de faţă, celebrul psihoterapeut Albert Ellis, ne oferă un ghid pentru a reuşi să trăim cu un nevrotic, dacă nu ne putem despăţi de el. Citind, puteţi afla cum să-i ajutaţi pe oamenii cu tulburări emoţionale să descopere de ce se comportă într-un anumit fel, care este cea mai bună cale de a da un sfat, de a susţine şi de a încuraja, cum să faceţi faţă furiei, frustrării şi resentimentului, cum să vă păstraţi calmul şi să vă controlaţi emoţiile.