1000 X ARHITECTURE of the AMERICAS. / Editor: Michelle Galindo; Editorial coord.: Kristin Kress, Franziska Nauck: Verlagshaus Braun, 2008. – 1024 p.
Outstanding buildings have been constructed in the Western Hemisphere; acclaimed and emerging architects are contributing with their work in North, South, Central America and the Caribbean to the definition of tomorrow’s architecture. This comprehensive compendium explores the powerful diversity from Canada to Chili, based on the inimitable conditions in each of the countries by featuring the best recent projects. At the same time it also reveals what unites the architecture of the Americas. All projects are presented by means of text, photos and drawings, including works by Oscar Niemeyer, Daniel Libeskind, Paulo Mendes da Rocha as well as Alejandro Aravena.
Информатика. Базовый курс. 2-е издание / Под ред. С.В.Симоновича.. - Спб.: Питер, 2003. - 640 с.: ил.
Отличительные особенности курса – фундаментальный подход и универсальность. Рассмотрены все основные разделы информатики, определяющие базовый уровень подготовки специалистов.
Материалы курса могут быть использованы не только студентами и преподавателями высшей школы, но также слушателями и преподавателями курсов по подготовке пользователей ПК или теми, кто изучает компьютер самостоятельно. В книге органически сочетаются теоретические сведения и практические занятия, что позволяет сразу принять полученные навыки в профессиональной деятельности. В учебнике рассмотрены современные аппаратные и программные средства.
Темы, рассмотренные в книге:
информационные процессы и системы
основы вычеслительной техники
системное и прикладное программное обеспечение
приемы работы с документами
основы управления базами данных
введение в компьютерную графику
Интернет и электронные средства связи
информационное моделирование
основы программирования.
Колисниченко Д.Н. PHP 5/6 и MySQL 6. Разработка Web– предложений. - 3-е изд., перераб. и доп. - СПб.: БХВ-Петербург, 2011. - 528 с.: ил. + CD-ROM – (Профессиональное программирование)
Даны начала программирования на РНР: установка и настройка РНР и MySQL, выбор редактора РНР-кода, основы синтаксиса и самые полезные функции РНР. Рассмотрено создание дополнительных модулей – фотогалереи, RSS-граббера, гостевой книги, собственного шаблонизатора, применение шаблонизатора Smarty, работа с SMTP, POP, MP3 и сервисом геСАРТСНА. В качестве хранилища данных использованы два сервера –самая современная версия MySQL 6 и „суперлегкий” сервер без данных SQLite. Показано, как с помощью технологии Аjах добиться обновления данных на странице без ее перезагрузки. Представлены два реальных проекта: универсальная СМS и система продажи недвижимости.
В третьем издании подробно рассмотрена программа phpMyAdmin, интеграция РНР-сценариев и Flash–предложений, оптимизация РНР-кода, добавлен новый материал в 12 глав. Предлагаемый компакт-диск содержит дополнительные главы, все листинги из книги, а также необходимое программное обеспечение.
Kirsten,W., Ihringer,M., Kun,M., Rohrg,B. Постреляционная СУБД Cache 5. Объективно-ориентированная разработка приложений. – 2-e изд., перераб. и дополн. –Москва.: ООО «Бином-Пресс», 2011. – 416 с.: ил.
Cache, постреляционная СУБД фирмы InterSystems, позволяет преодолеть известные ограничения реляционных и объективных баз данных. Единая архитектура данных Cache позволяет разработчикам использовать объектный, реляционный и прямой доступ к одним и тем же данным, хранение которых эффективно обеспечивается ориентированным на транзакции многомерным ядром СУБД.
Цель настоящей книги – не только рассмотреть постреляционный подход Cache с позицией теории, но и дать вкусить разработчику приложений ее плоды. Шаг за шагом авторы сопровождают читателя на тернистом пути разработки первых объектно-ориентированных приложений – от простейшей СSР-страницы, связанной с базой данных, до прототипа приложения в облати электронной коммерции.
Прилагаемы компакт-диск содержит однопользовательскую версию Cache 5 и исходные тексты примеров из книги.
Гук М. Аппаратные средства IВМ РС. Энциклопедия, 2-е изд. – СПб.: Питер, 2003. – 923 с.: ил.
На страницах второго издания «Энциклопедии» вы найдете систематизированное описание «железной» части семейства самых распространенных персональных компьютеров. Книга дает глубокие знания как по отдельным электронным подсистемам (память, процессоры, диски и т.п.), так и по их соединению в единное целое – знаменитый персональный компьютер со всеми его достоинствами и недостатками. Аппаратные средства рассматриваются во взаимодействии с программным обеспичением, что дает целостную картину функционирования компьютера. Большое внимание в книге уделено различным интерфейсам – а именно с ними имеет дело разработчик аппаратных и программных средств. Описание сигналов проиллюстрировано временными диаграммами и схемами типовых подключений различных устройств. Приводятся сведения по установке и конфигурированию аппаратных средств, не оставляются в стороне и практические вопросы диагностики, а также проблемы электробезопасности. Книга написана с позиций системотехника, имеющего практический опыт разработки и поделючения различных устройств, расширяющих спектр возможностей РС. Для неподготовленных читателей во введении даются основы компьютерной техники и некоторые другие сведения, необходимые для понимания материала, что позволяет рекомендовать книгу самому широкому кругу читателей.
По сравнению с первым изданием, имевшим большой успех у читателей, в книгу добавлен
целый ряд новых сведений: отражены все новшества, появившиеся за последнее время, и исправлены обнаруженные ошибки. Исправленны и некоторые структурные огрехи, выровнена глубина изложения материала по разным темам, ликвидированы «белые пятна».
Stoecker, M.A. Windows Presentation Foundation. Разработка на платформе Microsoft .NET Framework 3.5. Учебный курс Microsoft / Пер. с англ. – Москва: Издательство «Русская Редакция», 2009. – 464 стр. : ил.
Данная книга – подробное руководство по разработке ПО на платформе Microsoft .NET Framework с использованием Windows Presenation Foundation – новейшей технологии создания пользовательских интерфейсов для Windows. WPF – это полностью векторная технология реализации элементов управления, с произвольной визуализацией и увеличенным количеством готовых типовых элиментов, с использованием аппаратного ускорения и масштабирования на экраны любых размеров, а также с поддержкой 3D-интерфейсов и другими интереснейшими возможностями. Кроме того, вы сможете научиться оформлять приложения, выполнять их настройку и развертывание.
Учебный курс предназначен разработчикам пользовательского интерфейса и всем, кто хочет получить исчерпывающие знания в данной области. Помимо теоретического материала курс содержит практикумы, упражнения и контрольные вопросы. Он поможет вам самостоятельно подготовиться к сдаче экзамена № 70-502 по программе сертификации (Microsoft Certified Technology Specialist, MCTS).
Издание состоит из 10 глав, содержит множество иллюстраций и примеров из практики. На прилагаемом компакт-диске находотся электронная версия книги (на англ. языке), вопросы пробного экзамена и другие справочные материалы.
Larisa Nosaci
03.11.2011
Localităţile Republicii Moldova
Ţopa, Tudor. Horodiştea codrenilor. – Chişinău : Tipografia Centrală, 2009. – 318 p.
Patru sate din Republica Moldova poartă acelaşi toponim – Horodişte, toate avînd o istorie multimilenară: o Horodişte se află la gura rîuşorului Ciuhur, a doua e în cîmpia Sorocii, a treia e la Nistru, lîngă mănăstirea Ţîpova. Ultima, şi în acelaşi timp e în codrii Călăraşului şi despre care e vorba în continuare. Această localitate se poate mîndri că s-a înfiinţat încă de pe vremea lui Alexandru cel bun, fiind ticluită la Suceava cartea domnească din 25 aprilie 1420.
Ţopa, Tudor. Oraşul Călăraşi : file de istorie / T. Ţopa, V. Trofăilă, V. Ladaniuc. – Chişinău : „Vast-M” SRL, 2006. – 207 p.
E un oraş important al ţării. Are o suprafaţă de 4.233 ha, sunt 32 de întreprinderi industriale, comunal-locative, de construcţii, de transpăort şi de aprovizionare cu combustibil. Prin Călăraşi este şoseaua naţională şi calea ferată Chişinău-Ungheni. În această carte se vorbeşte despre cultura şi economia oraşului, personalităţi notorii.
Ţopa, Tudor. Vatră voievodală Iurceni. – Chişinău : Fundaţia „Dragiştea”, 2009. – 178 p.
Este o localitate din preajma Nisporenilor. Este atestată documentar la 10 aprilie 1429 de voievodul Alexandru cel Bun. Localitatea dispune de un liceu teoretic, palat de cultură, două biblioteci, Teatru e vară, o grădiniţă, muzeu de istorie şi etnografie etc. Tot la Iurceni se organizează anual iarmaroace republicane ale olarilor.
Ţopa, Tudor. Bardar : leagăn strămoşesc. – Chişinău : Bons Offises, 2009. – 320 p.
Barder este un sat mare aşezat între dealuri pitoreşti. A fost atestat în scris la 6 martie 1443. În prezent, localitatea Bardar are 5020 de oameni, avînd o suprafaţă de 2657 ha. De asemena sunt două biserici, Casa de cultură, Liceul Teoretic „Aurel David”, grădiniţa de copii etc.
Ciubucciu, Vlad. Glăvăneştii pe apa Cobâleancăi. – Chişinău : Tipografia ASEM, 2007. – 476 p.
Glăvăneşti este o altă localitate a Republicii Moldova, care este atestat încă din epoca lui Ştefan cel Mare. În această lucrare se vorbeşte despre istoricul localităţii, atestarea documentară, denumirea localităţii, reforma agrară ţaristă, reforma agrară regală şi reforma agrară sovietică; deportările în Siberia oameni de vază a localităţii şi viaţa creştinească.
Ciobanu, Valerian. Cobâlea – izvoare de lumină. – Chişinău : Iulian, 2006. – 184 p.
Istoria localităţii este împărţită în cîteva capitole: Popasuri istorice şi elogii; Despre sat, despre oamenii săi; De la Cobîlea, de la stejar...; Destine omeneşti; Pentru Dumnezeu, pentru credinţă; Adevăruri care dor: deportările şi foametea organizată; Viaţa continuă; Pentru copii satului Cobîlea. Se vorbeşte despre istoria şi culturii localităţii.
Calabadău, Sava. Satul Aluatu : monografie. – Chişinău : Pontos, 2006. – 453 p.
Denumirea de Aluatu apare de abia în secolul XIX. Într-un rqaport al revizorului şi isprăvniciei jud. Greceni despre recensămîntul şi supunerea la jurămîntu a populaţiei judeţului din 16 mai 1817, găsim: „Aluatu, cu 17 gospodării, aparţinînd consilierului colegial Ioan Balş.” Cu două mori de vînt, case de locuit, dar fără vreo construcţie însemnată, moşia avea 500 fălci de pămînt (7150 ha). Ce înseamnă Aluatu, mai exact, de unde s-a luat această denumire de sat? Originea denumirii este necunoscută. În enciclopedia Localităţile Republicii Moldova (1999), în articolul Aluatu, expune mai multe variante care au fost fixate pe hărţi de-a lungul timpului: Alaluat (1820, 1840, 1856), Alavat (1868), Aluatu (1861, 1870).
Fiecare capitol începe prin prezentarea informaţiei de ordin general. În această monografie se vorbeşte despre Biserca-Aluatu, primărie, biserică, şcoală, economie, politică, cultură, geneologii, personalităţi. La final sunt incluse hărţi şi imagini.
Furtună, Alexandrul. Horodişte: file din istoria satului. – Chişiănu : Cartea Moldovei, 2005. – 298 p.
Este o altă localitate cu numele Horodişte care se află în raionul Donduşeni în care se vorbeşte despre fortificaţiile de la est de Carpaţi; crîmpeie din istoria satului (de la origini pînă la 1918); proprietarii satului (1610-1918); crîmpeie din istoria satului (1918-1944 respectiv 1944-2004); denumi de locuri, fîntîni, ape curgătoare; populaţia; biserica satului şi slujitorii ei: învăţămîntul; „eroii nu se uită”. La final este inclusă o anexă şi indice de materii.
Ciubucciu, Vlad. Ocniţa de pe Ciuhur: file de istorie. – Chişinău: CEP USM, 2005. – 368 p.
Documentele medievale scrise adeveresc o istorie veche a satului (moşiei) Ocniţa, tocmai de la Alexandru cel Bun, cînd moşia deja exista. Moşia a aparţinut neamului lui Durnea. La începutul secolului al XVII-lea, apare noţiunra de moşie sau odaie Ocnină, iar la 1670 – moşia Ocna şi în fine – Ocniţa. Probele istorice asupra satului Ocniţa. Într-un cuvînt, descălecătorii moşiei Ocniţa au fost dintr-un neam străvechi de gospodari din lumea urmaşilor dacilor liberi, cărora mai apoi li s-a spus boieri. Astfel, se vorbeşte despre proveninţa numelui, atestarea documentară, personalităţile Ocniţei etc.
Bobeică, Constantin. O cronologie pentru istoria satului Cobâlca. – Chişinău : Museum, 2004. – 120 p.
În 1959-1960, operînd săpături arheologice paralel cu traseul şoselei Grebleşti-Cobâlca, pe atunci în construcţie, am descoperit urme ale neoliticului: microlite, statuete feminine de cult, percutoare, cuţite de silex, ceramică nearsă, vetre de colibe etc. Urmărind aceste vestigii, răspîndirea lor, am constatat că aşezarea cercetată avea formă de potcoavă, ocupînd versanţii estici şi vestici ai culmii de deal afirmă autorul cărţii în paginile de început ale cărţii.
Poştarencu, Dinu. Istoria satului Başcalia / D. Poştarencu, I. Demerji. – Chişinău : gunivas, 2004. – 224 p.
Acest sat este situat în zona Bugeacului, la 12 km depărtare de oraşul Comrat. Despre vechimea lui se vorbeşte pentru prima oară într-un studiu apărut la mijlocul secolului XIX în care se afirmă precum că Başcalia a fst întemeiată în 1830 de către bulgari şi moldoveni. O dată mult mai veche decît în studiul din secolul XIX este indicată într-o scurtă monografie a plasei Comrat din Judeţul Tighina, redactat în 1942, la indicaţia Guvernămîntului Basarabiei, în baza informaţiilor prezentate de primăriile comunelor componente.
Ţopa, Tudor. Două sate înfrăţite: Vărzăreşti şi Şendreni aşezări cărunte botezate de Măria sa Alexandru cel Bun. – Chişinău: Metrompaş, 2004. – 238 p.
Pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun, care s-a aflat în tronul Ţării Moldovei 33 de ani, din apărilie 1399 pînă în ianuarie 1432, boierii Şendrea şi Vărzari posedau mari moşii în codrii seculari spălaţi de apele Nîrnova, Sineşti, Bucovăţ sau Lăpuşna. Ambele aşezări, Şendreni şi Vărzăreşti, situate în podgorii de o frumuseţe copleşitoare, se află la 32 km depărtare de gara Bucovăţ şi la 70 km de Chişinău.
Leaşco, Ion. Ţibirica la 400 de ani. – Chişinău : Pontos, 2003. – 83 p.
Nu au fost depistate documente privind atestarea localităţii nu au fost depistate. Într-o carte veche a lui Gheorghe Ghibănescu am găsit două acte cu 17 septembrie 1603. Cel de-al doilea document e din 17 septembrie 1603. Actele din 17 septembrie 1603 certifică precum că satul Ţibircfusese deja divizat în două părţi, ceea ce înseamnă că el era ăntemeiat înainte de această dată. În capitolul doi al acestei cărţi se vorbeşte despre documentele de atestare şi legenda apariţiei satului Ţibirica. Sunt incluse şialte informaţii privind această localitate în secolul XVII şi pînă la 1811, dar şi în timpul stăpînirii ţariste, satul Ţibirica în componenţa statului român; în anii celui de-al doilea război; în anii 1944-1989, respectiv în etapa contemporană (1989-2003).
Damaschin, Simion. Satul Truşeni: file de istorie. – Chişinău : Arc, 2003. – 320 p.
Toponimica acestei localităţi are mai multe versiuni, dar toate-s legate de anumite legende, care la rîndul lor au la bază principiul descălecătorilor de ţară. Denumirea acestei localităţi vine de la un mîrza – căpitan de tătari cu numele de Truş-han, ceea ce în traducere înseamnă „hanul cel groaznic”. Nu vom expune aici legenda localităţii pentru că e destul de mare, deşi este scrisă în monografie, dar în acelaşi timp o să vă intrigăm ca să lecturaţi cartea. Informaţiile despre carte sunt incluse în zece capitole: Toponimica şi atestarea satului Truşeni; toponimica diferitor părţi din moşia satului şi evoluţia ei; aşezarea fizico-geografică şi relieful; Clima în împrejurimile Chişinăului; populaţia; starea social-economică a populaţiei; ocrotirea sănătăţii; cultele; învăţămîntul; cultura.
Leaşco, Ion. Ialoveni / I. Leaşco; T. Ungureanu. – Chişinău : Licorn, 2003. – 200 p.
Prima menţiune documentară a unui corp din actuala moşie a Ialoveniului este atestată în ctul din 11 martie 1502, însă denumirea Ialoveni a localităţii apare mai tîrziu. Numele Ialoveni al aşezării este documentat şi la 9 septembrie 1643. În acest document sunt indicate un şir de nume ale strămoşilor, printre care „Toader şi fratelui său Creţul şi surorii sale Bălina...” În această monografie se vorbeşte despre istoricul localităţii, stema şi drapelul, învăţămîntul, asistenţa socială, aspectul cultural etc.
Bulat, Nicolae. Judeţul Soroca : file de istorie. – Chişinău : Arc, 2000. – 349 p.
Actualul oraş Soroca, are o istorie interesantă. Vestita cetate din Soroca, cu siguranţă, e mîndria oraşului. În această carte se vorbeşte despre Ţinutul Soraca; Tîrgu Soroca – centru comercial şi administrativ, Administraţia Tîrgului Soroca, Meşteşugurile în Tîrgu Soroca, Vama Soroca, Monede şi măsuri, Viaţa economică a judeţului Soroca., Spitalul, Biserica, Medicina, şcolile parohiale.
Ţopa, Tudor. Zberoaia de pe apa Prutului / T. Ţopa, N. Darie. – Chişinău : Iulian, s.a. - 188 p.
Localitatea e aşezată pe un deal pitoresc, între Grozeşti şi Bălăureşti, la 16 km vest de centrul raional Nisporeni, la 40 km sud de gara Ungheni. Sunt peste 2000 de persoane. În localitate există o biserică, un fost conac boieresc cu iaz şi parc, gimnaziu, cămin cultural, bibliotecă publică, oficiu poştal etc.
Patru sate din Republica Moldova poartă acelaşi toponim – Horodişte, toate avînd o istorie multimilenară: o Horodişte se află la gura rîuşorului Ciuhur, a doua e în cîmpia Sorocii, a treia e la Nistru, lîngă mănăstirea Ţîpova. Ultima, şi în acelaşi timp e în codrii Călăraşului şi despre care e vorba în continuare. Această localitate se poate mîndri că s-a înfiinţat încă de pe vremea lui Alexandru cel bun, fiind ticluită la Suceava cartea domnească din 25 aprilie 1420.
Ţopa, Tudor. Oraşul Călăraşi : file de istorie / T. Ţopa, V. Trofăilă, V. Ladaniuc. – Chişinău : „Vast-M” SRL, 2006. – 207 p.
E un oraş important al ţării. Are o suprafaţă de 4.233 ha, sunt 32 de întreprinderi industriale, comunal-locative, de construcţii, de transpăort şi de aprovizionare cu combustibil. Prin Călăraşi este şoseaua naţională şi calea ferată Chişinău-Ungheni. În această carte se vorbeşte despre cultura şi economia oraşului, personalităţi notorii.
Ţopa, Tudor. Vatră voievodală Iurceni. – Chişinău : Fundaţia „Dragiştea”, 2009. – 178 p.
Este o localitate din preajma Nisporenilor. Este atestată documentar la 10 aprilie 1429 de voievodul Alexandru cel Bun. Localitatea dispune de un liceu teoretic, palat de cultură, două biblioteci, Teatru e vară, o grădiniţă, muzeu de istorie şi etnografie etc. Tot la Iurceni se organizează anual iarmaroace republicane ale olarilor.
Ţopa, Tudor. Bardar : leagăn strămoşesc. – Chişinău : Bons Offises, 2009. – 320 p.
Barder este un sat mare aşezat între dealuri pitoreşti. A fost atestat în scris la 6 martie 1443. În prezent, localitatea Bardar are 5020 de oameni, avînd o suprafaţă de 2657 ha. De asemena sunt două biserici, Casa de cultură, Liceul Teoretic „Aurel David”, grădiniţa de copii etc.
Ciubucciu, Vlad. Glăvăneştii pe apa Cobâleancăi. – Chişinău : Tipografia ASEM, 2007. – 476 p.
Glăvăneşti este o altă localitate a Republicii Moldova, care este atestat încă din epoca lui Ştefan cel Mare. În această lucrare se vorbeşte despre istoricul localităţii, atestarea documentară, denumirea localităţii, reforma agrară ţaristă, reforma agrară regală şi reforma agrară sovietică; deportările în Siberia oameni de vază a localităţii şi viaţa creştinească.
Ciobanu, Valerian. Cobâlea – izvoare de lumină. – Chişinău : Iulian, 2006. – 184 p.
Istoria localităţii este împărţită în cîteva capitole: Popasuri istorice şi elogii; Despre sat, despre oamenii săi; De la Cobîlea, de la stejar...; Destine omeneşti; Pentru Dumnezeu, pentru credinţă; Adevăruri care dor: deportările şi foametea organizată; Viaţa continuă; Pentru copii satului Cobîlea. Se vorbeşte despre istoria şi culturii localităţii.
Calabadău, Sava. Satul Aluatu : monografie. – Chişinău : Pontos, 2006. – 453 p.
Denumirea de Aluatu apare de abia în secolul XIX. Într-un rqaport al revizorului şi isprăvniciei jud. Greceni despre recensămîntul şi supunerea la jurămîntu a populaţiei judeţului din 16 mai 1817, găsim: „Aluatu, cu 17 gospodării, aparţinînd consilierului colegial Ioan Balş.” Cu două mori de vînt, case de locuit, dar fără vreo construcţie însemnată, moşia avea 500 fălci de pămînt (7150 ha). Ce înseamnă Aluatu, mai exact, de unde s-a luat această denumire de sat? Originea denumirii este necunoscută. În enciclopedia Localităţile Republicii Moldova (1999), în articolul Aluatu, expune mai multe variante care au fost fixate pe hărţi de-a lungul timpului: Alaluat (1820, 1840, 1856), Alavat (1868), Aluatu (1861, 1870).
Fiecare capitol începe prin prezentarea informaţiei de ordin general. În această monografie se vorbeşte despre Biserca-Aluatu, primărie, biserică, şcoală, economie, politică, cultură, geneologii, personalităţi. La final sunt incluse hărţi şi imagini.
Furtună, Alexandrul. Horodişte: file din istoria satului. – Chişiănu : Cartea Moldovei, 2005. – 298 p.
Este o altă localitate cu numele Horodişte care se află în raionul Donduşeni în care se vorbeşte despre fortificaţiile de la est de Carpaţi; crîmpeie din istoria satului (de la origini pînă la 1918); proprietarii satului (1610-1918); crîmpeie din istoria satului (1918-1944 respectiv 1944-2004); denumi de locuri, fîntîni, ape curgătoare; populaţia; biserica satului şi slujitorii ei: învăţămîntul; „eroii nu se uită”. La final este inclusă o anexă şi indice de materii.
Ciubucciu, Vlad. Ocniţa de pe Ciuhur: file de istorie. – Chişinău: CEP USM, 2005. – 368 p.
Documentele medievale scrise adeveresc o istorie veche a satului (moşiei) Ocniţa, tocmai de la Alexandru cel Bun, cînd moşia deja exista. Moşia a aparţinut neamului lui Durnea. La începutul secolului al XVII-lea, apare noţiunra de moşie sau odaie Ocnină, iar la 1670 – moşia Ocna şi în fine – Ocniţa. Probele istorice asupra satului Ocniţa. Într-un cuvînt, descălecătorii moşiei Ocniţa au fost dintr-un neam străvechi de gospodari din lumea urmaşilor dacilor liberi, cărora mai apoi li s-a spus boieri. Astfel, se vorbeşte despre proveninţa numelui, atestarea documentară, personalităţile Ocniţei etc.
Bobeică, Constantin. O cronologie pentru istoria satului Cobâlca. – Chişinău : Museum, 2004. – 120 p.
În 1959-1960, operînd săpături arheologice paralel cu traseul şoselei Grebleşti-Cobâlca, pe atunci în construcţie, am descoperit urme ale neoliticului: microlite, statuete feminine de cult, percutoare, cuţite de silex, ceramică nearsă, vetre de colibe etc. Urmărind aceste vestigii, răspîndirea lor, am constatat că aşezarea cercetată avea formă de potcoavă, ocupînd versanţii estici şi vestici ai culmii de deal afirmă autorul cărţii în paginile de început ale cărţii.
Poştarencu, Dinu. Istoria satului Başcalia / D. Poştarencu, I. Demerji. – Chişinău : gunivas, 2004. – 224 p.
Acest sat este situat în zona Bugeacului, la 12 km depărtare de oraşul Comrat. Despre vechimea lui se vorbeşte pentru prima oară într-un studiu apărut la mijlocul secolului XIX în care se afirmă precum că Başcalia a fst întemeiată în 1830 de către bulgari şi moldoveni. O dată mult mai veche decît în studiul din secolul XIX este indicată într-o scurtă monografie a plasei Comrat din Judeţul Tighina, redactat în 1942, la indicaţia Guvernămîntului Basarabiei, în baza informaţiilor prezentate de primăriile comunelor componente.
Ţopa, Tudor. Două sate înfrăţite: Vărzăreşti şi Şendreni aşezări cărunte botezate de Măria sa Alexandru cel Bun. – Chişinău: Metrompaş, 2004. – 238 p.
Pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun, care s-a aflat în tronul Ţării Moldovei 33 de ani, din apărilie 1399 pînă în ianuarie 1432, boierii Şendrea şi Vărzari posedau mari moşii în codrii seculari spălaţi de apele Nîrnova, Sineşti, Bucovăţ sau Lăpuşna. Ambele aşezări, Şendreni şi Vărzăreşti, situate în podgorii de o frumuseţe copleşitoare, se află la 32 km depărtare de gara Bucovăţ şi la 70 km de Chişinău.
Leaşco, Ion. Ţibirica la 400 de ani. – Chişinău : Pontos, 2003. – 83 p.
Nu au fost depistate documente privind atestarea localităţii nu au fost depistate. Într-o carte veche a lui Gheorghe Ghibănescu am găsit două acte cu 17 septembrie 1603. Cel de-al doilea document e din 17 septembrie 1603. Actele din 17 septembrie 1603 certifică precum că satul Ţibircfusese deja divizat în două părţi, ceea ce înseamnă că el era ăntemeiat înainte de această dată. În capitolul doi al acestei cărţi se vorbeşte despre documentele de atestare şi legenda apariţiei satului Ţibirica. Sunt incluse şialte informaţii privind această localitate în secolul XVII şi pînă la 1811, dar şi în timpul stăpînirii ţariste, satul Ţibirica în componenţa statului român; în anii celui de-al doilea război; în anii 1944-1989, respectiv în etapa contemporană (1989-2003).
Damaschin, Simion. Satul Truşeni: file de istorie. – Chişinău : Arc, 2003. – 320 p.
Toponimica acestei localităţi are mai multe versiuni, dar toate-s legate de anumite legende, care la rîndul lor au la bază principiul descălecătorilor de ţară. Denumirea acestei localităţi vine de la un mîrza – căpitan de tătari cu numele de Truş-han, ceea ce în traducere înseamnă „hanul cel groaznic”. Nu vom expune aici legenda localităţii pentru că e destul de mare, deşi este scrisă în monografie, dar în acelaşi timp o să vă intrigăm ca să lecturaţi cartea. Informaţiile despre carte sunt incluse în zece capitole: Toponimica şi atestarea satului Truşeni; toponimica diferitor părţi din moşia satului şi evoluţia ei; aşezarea fizico-geografică şi relieful; Clima în împrejurimile Chişinăului; populaţia; starea social-economică a populaţiei; ocrotirea sănătăţii; cultele; învăţămîntul; cultura.
Leaşco, Ion. Ialoveni / I. Leaşco; T. Ungureanu. – Chişinău : Licorn, 2003. – 200 p.
Prima menţiune documentară a unui corp din actuala moşie a Ialoveniului este atestată în ctul din 11 martie 1502, însă denumirea Ialoveni a localităţii apare mai tîrziu. Numele Ialoveni al aşezării este documentat şi la 9 septembrie 1643. În acest document sunt indicate un şir de nume ale strămoşilor, printre care „Toader şi fratelui său Creţul şi surorii sale Bălina...” În această monografie se vorbeşte despre istoricul localităţii, stema şi drapelul, învăţămîntul, asistenţa socială, aspectul cultural etc.
Bulat, Nicolae. Judeţul Soroca : file de istorie. – Chişinău : Arc, 2000. – 349 p.
Actualul oraş Soroca, are o istorie interesantă. Vestita cetate din Soroca, cu siguranţă, e mîndria oraşului. În această carte se vorbeşte despre Ţinutul Soraca; Tîrgu Soroca – centru comercial şi administrativ, Administraţia Tîrgului Soroca, Meşteşugurile în Tîrgu Soroca, Vama Soroca, Monede şi măsuri, Viaţa economică a judeţului Soroca., Spitalul, Biserica, Medicina, şcolile parohiale.
Ţopa, Tudor. Zberoaia de pe apa Prutului / T. Ţopa, N. Darie. – Chişinău : Iulian, s.a. - 188 p.
Localitatea e aşezată pe un deal pitoresc, între Grozeşti şi Bălăureşti, la 16 km vest de centrul raional Nisporeni, la 40 km sud de gara Ungheni. Sunt peste 2000 de persoane. În localitate există o biserică, un fost conac boieresc cu iaz şi parc, gimnaziu, cămin cultural, bibliotecă publică, oficiu poştal etc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)