Patru sate din Republica Moldova poartă acelaşi toponim – Horodişte, toate avînd o istorie multimilenară: o Horodişte se află la gura rîuşorului Ciuhur, a doua e în cîmpia Sorocii, a treia e la Nistru, lîngă mănăstirea Ţîpova. Ultima, şi în acelaşi timp e în codrii Călăraşului şi despre care e vorba în continuare. Această localitate se poate mîndri că s-a înfiinţat încă de pe vremea lui Alexandru cel bun, fiind ticluită la Suceava cartea domnească din 25 aprilie 1420.
Ţopa, Tudor. Oraşul Călăraşi : file de istorie / T. Ţopa, V. Trofăilă, V. Ladaniuc. – Chişinău : „Vast-M” SRL, 2006. – 207 p.
E un oraş important al ţării. Are o suprafaţă de 4.233 ha, sunt 32 de întreprinderi industriale, comunal-locative, de construcţii, de transpăort şi de aprovizionare cu combustibil. Prin Călăraşi este şoseaua naţională şi calea ferată Chişinău-Ungheni. În această carte se vorbeşte despre cultura şi economia oraşului, personalităţi notorii.
Ţopa, Tudor. Vatră voievodală Iurceni. – Chişinău : Fundaţia „Dragiştea”, 2009. – 178 p.
Este o localitate din preajma Nisporenilor. Este atestată documentar la 10 aprilie 1429 de voievodul Alexandru cel Bun. Localitatea dispune de un liceu teoretic, palat de cultură, două biblioteci, Teatru e vară, o grădiniţă, muzeu de istorie şi etnografie etc. Tot la Iurceni se organizează anual iarmaroace republicane ale olarilor.
Ţopa, Tudor. Bardar : leagăn strămoşesc. – Chişinău : Bons Offises, 2009. – 320 p.
Barder este un sat mare aşezat între dealuri pitoreşti. A fost atestat în scris la 6 martie 1443. În prezent, localitatea Bardar are 5020 de oameni, avînd o suprafaţă de 2657 ha. De asemena sunt două biserici, Casa de cultură, Liceul Teoretic „Aurel David”, grădiniţa de copii etc.
Ciubucciu, Vlad. Glăvăneştii pe apa Cobâleancăi. – Chişinău : Tipografia ASEM, 2007. – 476 p.
Glăvăneşti este o altă localitate a Republicii Moldova, care este atestat încă din epoca lui Ştefan cel Mare. În această lucrare se vorbeşte despre istoricul localităţii, atestarea documentară, denumirea localităţii, reforma agrară ţaristă, reforma agrară regală şi reforma agrară sovietică; deportările în Siberia oameni de vază a localităţii şi viaţa creştinească.
Ciobanu, Valerian. Cobâlea – izvoare de lumină. – Chişinău : Iulian, 2006. – 184 p.
Istoria localităţii este împărţită în cîteva capitole: Popasuri istorice şi elogii; Despre sat, despre oamenii săi; De la Cobîlea, de la stejar...; Destine omeneşti; Pentru Dumnezeu, pentru credinţă; Adevăruri care dor: deportările şi foametea organizată; Viaţa continuă; Pentru copii satului Cobîlea. Se vorbeşte despre istoria şi culturii localităţii.
Calabadău, Sava. Satul Aluatu : monografie. – Chişinău : Pontos, 2006. – 453 p.
Denumirea de Aluatu apare de abia în secolul XIX. Într-un rqaport al revizorului şi isprăvniciei jud. Greceni despre recensămîntul şi supunerea la jurămîntu a populaţiei judeţului din 16 mai 1817, găsim: „Aluatu, cu 17 gospodării, aparţinînd consilierului colegial Ioan Balş.” Cu două mori de vînt, case de locuit, dar fără vreo construcţie însemnată, moşia avea 500 fălci de pămînt (7150 ha). Ce înseamnă Aluatu, mai exact, de unde s-a luat această denumire de sat? Originea denumirii este necunoscută. În enciclopedia Localităţile Republicii Moldova (1999), în articolul Aluatu, expune mai multe variante care au fost fixate pe hărţi de-a lungul timpului: Alaluat (1820, 1840, 1856), Alavat (1868), Aluatu (1861, 1870).
Fiecare capitol începe prin prezentarea informaţiei de ordin general. În această monografie se vorbeşte despre Biserca-Aluatu, primărie, biserică, şcoală, economie, politică, cultură, geneologii, personalităţi. La final sunt incluse hărţi şi imagini.
Furtună, Alexandrul. Horodişte: file din istoria satului. – Chişiănu : Cartea Moldovei, 2005. – 298 p.
Este o altă localitate cu numele Horodişte care se află în raionul Donduşeni în care se vorbeşte despre fortificaţiile de la est de Carpaţi; crîmpeie din istoria satului (de la origini pînă la 1918); proprietarii satului (1610-1918); crîmpeie din istoria satului (1918-1944 respectiv 1944-2004); denumi de locuri, fîntîni, ape curgătoare; populaţia; biserica satului şi slujitorii ei: învăţămîntul; „eroii nu se uită”. La final este inclusă o anexă şi indice de materii.
Ciubucciu, Vlad. Ocniţa de pe Ciuhur: file de istorie. – Chişinău: CEP USM, 2005. – 368 p.
Documentele medievale scrise adeveresc o istorie veche a satului (moşiei) Ocniţa, tocmai de la Alexandru cel Bun, cînd moşia deja exista. Moşia a aparţinut neamului lui Durnea. La începutul secolului al XVII-lea, apare noţiunra de moşie sau odaie Ocnină, iar la 1670 – moşia Ocna şi în fine – Ocniţa. Probele istorice asupra satului Ocniţa. Într-un cuvînt, descălecătorii moşiei Ocniţa au fost dintr-un neam străvechi de gospodari din lumea urmaşilor dacilor liberi, cărora mai apoi li s-a spus boieri. Astfel, se vorbeşte despre proveninţa numelui, atestarea documentară, personalităţile Ocniţei etc.
Bobeică, Constantin. O cronologie pentru istoria satului Cobâlca. – Chişinău : Museum, 2004. – 120 p.
În 1959-1960, operînd săpături arheologice paralel cu traseul şoselei Grebleşti-Cobâlca, pe atunci în construcţie, am descoperit urme ale neoliticului: microlite, statuete feminine de cult, percutoare, cuţite de silex, ceramică nearsă, vetre de colibe etc. Urmărind aceste vestigii, răspîndirea lor, am constatat că aşezarea cercetată avea formă de potcoavă, ocupînd versanţii estici şi vestici ai culmii de deal afirmă autorul cărţii în paginile de început ale cărţii.
Poştarencu, Dinu. Istoria satului Başcalia / D. Poştarencu, I. Demerji. – Chişinău : gunivas, 2004. – 224 p.
Acest sat este situat în zona Bugeacului, la 12 km depărtare de oraşul Comrat. Despre vechimea lui se vorbeşte pentru prima oară într-un studiu apărut la mijlocul secolului XIX în care se afirmă precum că Başcalia a fst întemeiată în 1830 de către bulgari şi moldoveni. O dată mult mai veche decît în studiul din secolul XIX este indicată într-o scurtă monografie a plasei Comrat din Judeţul Tighina, redactat în 1942, la indicaţia Guvernămîntului Basarabiei, în baza informaţiilor prezentate de primăriile comunelor componente.
Ţopa, Tudor. Două sate înfrăţite: Vărzăreşti şi Şendreni aşezări cărunte botezate de Măria sa Alexandru cel Bun. – Chişinău: Metrompaş, 2004. – 238 p.
Pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun, care s-a aflat în tronul Ţării Moldovei 33 de ani, din apărilie 1399 pînă în ianuarie 1432, boierii Şendrea şi Vărzari posedau mari moşii în codrii seculari spălaţi de apele Nîrnova, Sineşti, Bucovăţ sau Lăpuşna. Ambele aşezări, Şendreni şi Vărzăreşti, situate în podgorii de o frumuseţe copleşitoare, se află la 32 km depărtare de gara Bucovăţ şi la 70 km de Chişinău.
Leaşco, Ion. Ţibirica la 400 de ani. – Chişinău : Pontos, 2003. – 83 p.
Nu au fost depistate documente privind atestarea localităţii nu au fost depistate. Într-o carte veche a lui Gheorghe Ghibănescu am găsit două acte cu 17 septembrie 1603. Cel de-al doilea document e din 17 septembrie 1603. Actele din 17 septembrie 1603 certifică precum că satul Ţibircfusese deja divizat în două părţi, ceea ce înseamnă că el era ăntemeiat înainte de această dată. În capitolul doi al acestei cărţi se vorbeşte despre documentele de atestare şi legenda apariţiei satului Ţibirica. Sunt incluse şialte informaţii privind această localitate în secolul XVII şi pînă la 1811, dar şi în timpul stăpînirii ţariste, satul Ţibirica în componenţa statului român; în anii celui de-al doilea război; în anii 1944-1989, respectiv în etapa contemporană (1989-2003).
Damaschin, Simion. Satul Truşeni: file de istorie. – Chişinău : Arc, 2003. – 320 p.
Toponimica acestei localităţi are mai multe versiuni, dar toate-s legate de anumite legende, care la rîndul lor au la bază principiul descălecătorilor de ţară. Denumirea acestei localităţi vine de la un mîrza – căpitan de tătari cu numele de Truş-han, ceea ce în traducere înseamnă „hanul cel groaznic”. Nu vom expune aici legenda localităţii pentru că e destul de mare, deşi este scrisă în monografie, dar în acelaşi timp o să vă intrigăm ca să lecturaţi cartea. Informaţiile despre carte sunt incluse în zece capitole: Toponimica şi atestarea satului Truşeni; toponimica diferitor părţi din moşia satului şi evoluţia ei; aşezarea fizico-geografică şi relieful; Clima în împrejurimile Chişinăului; populaţia; starea social-economică a populaţiei; ocrotirea sănătăţii; cultele; învăţămîntul; cultura.
Leaşco, Ion. Ialoveni / I. Leaşco; T. Ungureanu. – Chişinău : Licorn, 2003. – 200 p.
Prima menţiune documentară a unui corp din actuala moşie a Ialoveniului este atestată în ctul din 11 martie 1502, însă denumirea Ialoveni a localităţii apare mai tîrziu. Numele Ialoveni al aşezării este documentat şi la 9 septembrie 1643. În acest document sunt indicate un şir de nume ale strămoşilor, printre care „Toader şi fratelui său Creţul şi surorii sale Bălina...” În această monografie se vorbeşte despre istoricul localităţii, stema şi drapelul, învăţămîntul, asistenţa socială, aspectul cultural etc.
Bulat, Nicolae. Judeţul Soroca : file de istorie. – Chişinău : Arc, 2000. – 349 p.
Actualul oraş Soroca, are o istorie interesantă. Vestita cetate din Soroca, cu siguranţă, e mîndria oraşului. În această carte se vorbeşte despre Ţinutul Soraca; Tîrgu Soroca – centru comercial şi administrativ, Administraţia Tîrgului Soroca, Meşteşugurile în Tîrgu Soroca, Vama Soroca, Monede şi măsuri, Viaţa economică a judeţului Soroca., Spitalul, Biserica, Medicina, şcolile parohiale.
Ţopa, Tudor. Zberoaia de pe apa Prutului / T. Ţopa, N. Darie. – Chişinău : Iulian, s.a. - 188 p.
Localitatea e aşezată pe un deal pitoresc, între Grozeşti şi Bălăureşti, la 16 km vest de centrul raional Nisporeni, la 40 km sud de gara Ungheni. Sunt peste 2000 de persoane. În localitate există o biserică, un fost conac boieresc cu iaz şi parc, gimnaziu, cămin cultural, bibliotecă publică, oficiu poştal etc.
mie imi trebuie doar despre moldova,ajutor,plz imi trebuie acum
RăspundețiȘtergere