Min, Anchee. Cum am devenit doamna Mao. – Iaşi: Polirom, 2009. – 233 p.

După 27 de ani petrecuţi în China comunistă, Anchee Min îşi asumă, prin intermediul romanului Cum am devenit doamna Mao (2001), rolul pe care Nah, fiica cuplului dictatorial, a refuzat să-l joace, şi anume acela de biograf al doamnei Mao, femeia care vreme de 38 de ani a fost prima doamnă a Chinei, promotoare a Revoluţiei Culturale şi purtătoare a “stindardului culturii proletare”. Situaîndu-se la graniţa fragilă între ficţiune şi realitatea istorică, romanul lui Anchee Min oscilează între naraţiunea obiectivă, la persoana a treia, şi vocea fictivă a doamnei Mao, ce dă seama de adevărata natură a celei care în istoria Chinei este cunoscută drept “demonul cu oase albe”. Prin inteligenţa diabolică de care a dat dovadă în timpul mariajului cu marele Mao Zedong şi cruzimea cu care a ordonat moartea a mii de oameni, dar şi prin frumuseţea sa incontestabilă, voinţa de fier şi notorietatea ca star de cinema, doamna Mao a scris o pagină marcantă în istoria comunismului, reînviată prin talentul déjà celebrei Anchee Min.
Anchee Min mai este autoarea bestsellurilor Împărăteasa Orhidee şi Ultima împărăteasă.
Impresii:
"În parte poveste de dragoste, în parte naraţiune cu subiect politic, Cum am devenit doamna Mao dezvăluie felul în care o tînără de o extraordină frumuseţe răzbeşte dincolo de toate suferinţele, pentru a deveni cea mai puternică, cea mai temută şi, în cele din urmă, cea mai dispreţuită femeie din China". Elle
"Un periplu uluitor prin istoria recentă a China şi prin vieţile conducătorilor ei". Los Angeles Times
"Portretul crud şi fascinant al unei femei ce a dus oroare în viaţa ei şi a milioane de alţi oameni" USA Today

Sittenfeld, Curtis. Soţia preşedintelui. – Iaşi : Polirom, 2009. – 610 p.

Soţia preşedintelui este considerat unul dintre cele mai îndrăzneţe, documentate şi subtile romane ale momentului. Este o istorie inspirată din realitate, cum o dovedesc referinţele la atacurile teroriste de la World Trade Center şi la războiul purtat de Statele Unite “într-o ţară îndepărtată”, şi o relatare caldă, umană, dintr-o perspectivă domestică, despre cea mai puternică pereche din lume: preşedintele S.U.A. şi prima doamnă a Americii.

“Autoarea scrie într-un stil realist, concis, ce aminteşte de Philip Roth şi Richard Ford, cu fraze clare, lipsite de ostentaţie, şi cu metafore atît de spontane, încît nu sar deloc în ochi.” Time Out New York.
Curtis Sittenfeld a mai publicat Bărbatul visurilor mele (Man of My Dreams) şi Prep.

Sursa imaginii: www.julie.ro

Colecţia Cartea de pe noptieră a editurii Humanitas

Cartea de pe noptieră este o colecţie a editurii Humanitas, unde, după cum afirmă însăşi responsabilii colecţiei că există cărţi de care rămîi cumva îndrăgostit: crezi că le-ai uitat şi totuşi le duci atît de tare dorul... Sau cărţi cărora le-ai presimţit miracolul, fără să le fi cunoscut vreodată. Cărţi gata să te iubească.
Vă prezentăm cîteva cărţi din această colecţie, care le puteţi găsi la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”.

Uliţkaia, Ludmila. Minciunile femeilor. - Bucureşti : Humanitas, 2008. – 193 p.

Toate femeile sincere seamănă între ele, dar fiecare mincinoasă e mincinoasă în felul ei. O colecţie extraordinară de poveşti-minciuni, spuse cu talent şi neobrăzare, dar fără scop. Arta feminină de a minţi e „artă pentru artă”, e ficţiune. Mincinoase pot fi toate, fetiţe sau femei mature, mame onorabile sau prostituate. Din fiecare poveste scornită iese la iveală şi o viaţă cît se poate de reală, care-ţi rupe inima şi te face s-o îndrăgeşti pe mincinoasă. Jenia, femeia care migrează de la o minciună la alta legînd poveştile, nu ştie să mintă, dar învaţă arta de a se lăsa minţită, pe care o folosesc bărbaţii.
Observaţia criticului: cea mai teribilă poveste este ultima, a Jeniei, în care minciuna e mult mai bine ascunsă decît în celelalte. Sau poate atît de la vedere, că n-o bagi în seamă. Dacă o descoperiţi, e clar că ştiţi cîte ceva despre „arta de a trăi”.
Sursa imaginii: www.julie.ro

Jardin, Alexandre. Fiecare femeie este un roman. – Bucureşti: Humanitas, 2009. – 215 p.

Un elogiu adus de Alexandre Jardin femeilor, care, într-o formă sau alta, i-au făcut educaţia sentimentală: mama – care domină ansamblul, Liberté – partenera lui speriată de căsătorie, o învăţătoare, o profesoară de matematică, o vecină, o editoare... Nu-i rămîne decît să asculte atent şi să înveţe de la ele plăcerea, curajul, luciditatea, fericirea. Sau nefericirea. Fiindcă fiecare femeie este un roman.

O carte uşoară şi nostimă, uneori mai serioasă decît pare. Le Monde

Jardin a înţeles prea bine: literatura începe atunci cînd îţi aminteşti mai ales de femeile pe care nu le-ai avut. Le Point
Sursa imaginii: www.humanitas.ro

Graff, Laurent. O singură fotografie. – Bucureşti: Humanitas, 2008. – 110 p.

Vă aflaţi la Roma şi faceţi poze cu un vechi aparat de fotografiat. Pe neaşteptate, cum se întîmplă toate evenimentele importante ale vieţii, un bărbat vă spune, cu un ton special, că mai puteţi face o singură fotografie. Sună ca un avertisment. Ce aţi alege?
Observaţia criticului: Omul cu avertismentul e un fel de Mefisto: pare să întruchipeze răul, dar face binele.
Sursa imaginii: www.lecturibune.ro