Kalev, Danny. C++ / M. J. Tobler, J. Walter; trad.: F. Moraru. – Bucureşti: Teora, 2000. – 496 p.

C++ este limbaj de programare, care a fost rafinat din punct de vedere al gestionării memoriei, a căpătat un suport solid pentru tratarea excepţiilor şi noi operatori pentru conversaţiile de tip. Unii specialişti IT consideră că limbajul C de bază este foarte potrivit pentru a ajunge atît de aproape de resursele hardware cît este posibil, fără folosirea unui limbaj de asablare. Programatoriidescoperă că regulile de verificare a tipurilor din C++ ajută la reducerea numărului de erori din cod.
Cartea este împărţită în 15 capitole în care se vorbeşte despre scurtp prezentare a limbajului; orientarea spre obiecte – teorie şi practică; orientarea spre obiecte – elemente specifice C++; structuri şi clase; greşeli frecvente la folosirea claselor; clase şablon etc.

Cristea, S. Teorii ale învăţării: modele de instruire. – Bucureşti: ed. Didactică şi Pedagogică, 2005. – 192 p.

Teoriile învăţării ocupă un spaţiu important în programele de perfecţionare ale cadrelor didactice. Cunoaşterea, înţelegerea şi analiza teoriilor învăţării ridică numeroase probleme de ordin epistemologic şi metodologic. Autorul tratează subiecte ce ţin de teoriile învăţării; modelul instruirii prin conexiune, modelul instruirii pe baza cognitivismului operant, modelul instruirii pe valorificarea inteligenţei emoţionale, modelul instrurii depline etc.

Cucoş, C. Teoria şi metodologia evaluării. – Iaşi: Polirom, 2008. – 265 p.

O introducere comprehensivă în teoria şi metodologia evaluării. Manualul în cauză are ca finalităţi principale dobîndirea unor cunoştinţe şi deprinderi specifice activităţii de evaluare şcolară, însuşirea unor criterii de selectare a metodelor evaluative tradiţionale sau recente.. Întrebările şi temele propuse îi vor ajuta pe cei puşi în situaţia evaluării efective să identifice sau să creeze cele mai oportune dispozitive evaluative reclamate de situaţia educativă în cauză.
Cartea include capitole ce ţin de evaluarea randamentului şcolar, procesualitatea evaluării: ipostaze, funcţii, caracteristici, evaluarea competenţelor şi lumea valorilor; strategii de evaluare şi notare; factori ai variabilităţii şi aprecierii şi notării; testul decimologic.

Manual de analiză a politicii externe / coord.: I. Moţoc, Ş. F. Cioculescu. – Iaşi: Polirom, 2010. – 455 p.

Semnate de specialişti recunoscuţi în ştiinţe politice, textele reunite în acest manual abordează o gamă amplă de teme specifice domeniului. Proiectul Manualului de analiză a politicii externe a pornit de la constatarea că disciplina aceasta se află la începuturile sale în peisajul ştiinţific românesc.
Lucrarea este structurată în patru părţi: primele două (Luarea deciziei în politica externă românească: viziunea preşedinţilor republicii; Luarea deciziei în politica externă românească: viziunea miniştrilor de Externe) cuprind poziţiile şefilor de stat, respectiv ale şefilor diplomaţiei naţionale, în ordine cronologică, a treia (Teorii ale politcii externe) include studii de teoria politicii externe, iar a patra cuprinde aplicaţii practice ale analizei de politică externă (Practica politicii externe).

Deary, Ian J. Inteligenta. Foarte scurtă introducere. - Bucureşti: All, 2008. - 131 p.

Există multe cărţi despre diferenţele de inteligenţă dintre oameni, şi era nevoie de un motiv întemeiat pentru a mai adăuga încă una la numărul acestora. În afara tratatelor scrise de academicieni pentru colegii lor şi pentru studenţi, predomină două tipuri de lucrări de popularizare. Există pe de o parte nenumărate cărţi de genul testaţi-vă-coeficientul de inteligenţă, care oferă o introducere în domeniul măsurilor mentale. În funcţie de scopul pe care îl obţineţi la aceste teste, ele vă vor flata ori vă vor deprima. Acestea funcţionează ca un fel de diagnostic al condiţiei fizice a creierului dumneavoastră, special pentru amatori.
Cartea de faţă se bazează pe date. Este o tentativă de a elimina intermediarii şi de a vă pune la curent cu cîteva date de cercetare actuale referitoare la inteligenţa umană. Nu există ceva de genul unei teorii a diferenţelor inteligenţei umane - nu în sensul în care ştiinţele precum fizica sau chimia au teorii.