Din Cuvînt înainte
Cartea de faţă stă programatic sub semnul intermedierii. Subiectul ei principal, în primul rînd postmodernismul, impune clarificarea unor legături şi filiaţii, a unor genealogii şi înrudiri între fenomene culturale, istorice, politice şi sociologice dintre cele mai diverse. Atunci cînd survine conceptul de "postmodernism" evocă automat "modernul", cu întreaga sa suită conceptuală şi terminologică. Apelat de postmodernism pentr a se explica din nou, modernul, odată supus interogaţiei, devine problematic, chemînd la rampă, pentru delimitare, termeni vagi, ca "tradiţional" sau "premodern", ori termeni ce aparţin succesiunii clasice în studierea istorie sau artei: "renaştere", "baroc", "iluminism", "realism", "romantism", "modernism", "avangardism" ş. a. m. d. Însă, dacă în mod convenţional continuăm să credităm aceste delimitări - cel mai adesea din motive pragmatice -, în schimb, supoziţia profundă care le subîntinde - cea a rupturii radicale a modernului faţă de vechi şi a înnoirii infinite - a fost puternic şubrezită de postmodernism.
O a doua intermediere este cea între cititorul român şi domeniul antropologiei culturale - o disciplină mai puţin cunoscută în spaţiul ştiinţific şi cultural. Ceea ce nu presupune că domeniul în cauză, cunoscut sub acest nume în special în Statele Unite, este scutit de controversele spefice azi oricărei discipline academice tradiţionale.
Sursa imaginii: www.polirom.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu