Interesant titlu. Amuzant chiar. Însă, nu e vorba de un subiect cu tangență cu medicina. Din contra, e un jurnal al autoarei în care vorbește despre dragoste, pasiune și relațiile dintre bărbați și femei, mai bine zic relația dintre ea și bărbați din experiența ei.
Iată cum se începe ea: „m-am întrebat multă vreme de ce îmi plac bărbații, din moment ce numai corpul unei femei părea demn de a fi considerat frumos. Frumusețea feminină era o evidență, doar ea pătrundea în sfera simțurilor. Deși nu sunt homosecuală, îmi trăiam atracția pentru bărbați ca pe o enigmă, dacă nu chair ca pe o aberație. Unii dintre ei mă atrăgeau – mai ales chipul, ținuta, cuvintele sau laudele lor la adresa mea –, însă nici unul nu reușea să-mi distrugă această prejudecață: eram convinsă că numai atracția pentru corpul unei femei se poate cu adevărat justifica.
...
A fi văzut, a fi observat, a fi admirat fundamnetează ființa și siguranța de sine. În iubire, faptul de a vedea și de a-ți arăta sexul face ca încă un zid să se prăbușească. A fi văzut împreună cu sexul tău îți conferă un fundament metafizic. În esența sa intimă, nu la periferia, omul este esențialmente o ființă secuală. Această siguranță de a exista ca ființă sexuală îi permite să devină o ființă umană și universală, să poate ieși din această polaritate a naturii umane permită să devină o ființă umană și universală, să poate ieși din această polaritate a naturii umane pentru a se îndrepta către o fraternitate generalizată. Și nu invers.
Sursa imaginii: librariaeminescu.ro
