Este infinit de trist când moare un om. Este cu atât mai trist când moare un artist! Dar este îngrozitor de trist şi de împovărător când un artist al neamului nostru - cum este Emil Loteanu - moare într-un oraş, mare, la Moscova, dar moare printre străini.Şi moare printre străini, pentru că noi n-am reuşit încă să creăm acele condiţii minime pentru ca toţi fiii acestei ţări să se poată întoarce, să trăiască şi să moară acasă la ei. Emil Loteanu sa născut la 6 noiembrie 1936, satul Clocuşna, judeţul Hotin, Regatul României, astăzi în raionul Ocniţa, Republica Moldova – şi decedează departe de casă la 18 aprilie 2003, Moscova, a fost un celebru actor, regizor, scenarist, poet şi scriitor român. Printre filmele regizate de el amintim Poienile roşii (1966), Lăutarii (1971), Şatra (1975), Gingaşa şi tândra mea fiară (1978), Anna Pavlova (1983) şi Luceafărul (1986). Iar ca o recunoaştere a meritelor sale în domeniul regiei de film, i s-au conferit titlurile de Maestru Emerit al Artei din Moldova (1969), Artist al Poporului din Federaţia Rusă (1980), titlul de membru de onoare al Academiei Internaționale de film Nike. De asemenea, a primit Premiul de Stat şi Ordinul Republicii. În anul 2001, a primit Premiul pentru excelenţa artei regizorale, decernat la Ateneul Român din Bucureşti.
Loteanu, Emil. Chemarea stelelor.- Chişinău: Litera, 2003.- 456 p.
Emil Loteanu este unul din cei mai străluciţi poeţi ai poeziei moldoveneşti tinere. Prin cartea sa
Chemarea stelelor el se afirmă , nu ştiu cum, în afra noţiunii de vârstă. Aceasta este o poezie foarte vie, răsunătoare şi contemporană. Talentul lui nu se grăbeşte spre desăvârşire, ci se zbate într-o nesăţioasă, se poate spune chiar plină hazard, luptă a întrebărilor. Loteanu e ca o pătrundere adâncă în realitatea înconjurătoare, poezia lui în multe privinţe coincide cu devotamentul şi arta.
Loteanu, Emil. 101 poeme.- Bucureşti: Biodova, 2010.- 108 p.
Eu am cântat cum am ştiut, Din frunza aspră a iubirii mari: Senin voi coborî să dorm în lut , Prinrte ţărani, voievozi şi lăutari... Lucrarea dată reprezintă o gamă de versuri care are la bază o gamă foarte variată de lucrări o glosă, 50 de rondeluri şi 50 de sonete.
Loteanu, Emil. Ritmuri .- Chişinău: Cartea Moldovenească , 2007.- 223 p.
Prin placheta de versuri ”Ritmuri” Loteanu face trimitere la o varietate de viersuri din mai multe categori: Ritm dur, zbuciumul, elegie majoră, metamorfoză, majie, epilog, reflecţii referinţe critice care au făcut parte din existenţa lui.
Loteanu, Emil. Lăutarii.- Chişinău: Cartea Moldovenească, 1972.- 104 p.
Lăutarii este un film moldovenesc din anul 1971, regizat de regizorul moldovean Emil Loteanu. Acest film prezintă viaţa conducătorului unei trupe de ţigani lăutari din stepele Basarabiei (astăzi Republica Moldova), Toma Alistar. Acesta este un talentat violonist, care merge prin turnee în mai multe capitale europene şi pe la curţile regale. El rămâne obsedat de prima lui dragoste, frumoasa Leanca, care a fost căsătorită cu altcineva în timpul primelor turnee a lui Toma, iar el îşi va cheltui întreaga avere câştigată din turnee încercând să o găsească.
Loteanu, Emil. Versuri.- Chişinău: Lumina , 1970.- 68 p.
Emil Loteanu ca un talent bine cunoscut a cultivat prin versurile sale o lirică cetăţenească patetică, animată de un puternic sentiment al cunoaşterii şi orientată spre problemele majore ale contemporaneităţii.
Loteanu, Emil. Bucolica .- Chişinău: Cartea Moldovenească , 1966.- 100 p.
Bucolica este o nuvelă inspirată din viaţa ciobanilor şi a lăutarilor e lucrare ce ne vorbeşte de spaţiul mioritic al plaiului moldav. Talentul lui Loteanu se exprimă cu deosebire în arta cinematografică, în filmul poetic, pe subiecte frecvent „exotice", de un dramatism-limită, din lumea ţiganilor, a oamenilor de artă, a combatanţilor etc.
31.10.2011
28.10.2011
Moreschini, C. Istoria literaturii creştine vechi greceşti şi latine / C. Moreschini; E. Norelli. – Iaşi : Polirom.
Vol. II. Vol. 2 : De la Conciliul de la Niceea la începuturile Evului Mediu / trad.: Hanibal Stănciulescu. – 2004. – 394 p.
Volumul în cauză prezintă informaţii despre literatura patristică din Occident şi Orient pînă la începuturile Evului Mediu. De la opera augustiană şi pînă la poezia liturgică greacă din secolul VI ni se prezintă informaţii vis-a-vis de operele literate creştine a celor mai importanţi autori, dar şi a celor autori cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi.
Informaţiile din acest volum sunt împărţite în mouă capitole: Augustin, Epoca invaziilor barbare în Occident, Literatura din regatele romano-barbare din Occident; Perioada Conciliului de la Efes; Dezbateri teologice precalcedoniene şi postcalcedoniene în Orient etc.
Volumul în cauză prezintă informaţii despre literatura patristică din Occident şi Orient pînă la începuturile Evului Mediu. De la opera augustiană şi pînă la poezia liturgică greacă din secolul VI ni se prezintă informaţii vis-a-vis de operele literate creştine a celor mai importanţi autori, dar şi a celor autori cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi.
Informaţiile din acest volum sunt împărţite în mouă capitole: Augustin, Epoca invaziilor barbare în Occident, Literatura din regatele romano-barbare din Occident; Perioada Conciliului de la Efes; Dezbateri teologice precalcedoniene şi postcalcedoniene în Orient etc.
24.10.2011
Сеймур-Смит, М. 100 величайших книг, которые потрясли мир: История мысли от древности до наших дней / Пер. с англ. – М.: РИПОЛ классик, 2004. – 592 c.
Перед вами история ста величайших книг, которые сделали нашу цивилизацию другой. Эти книги радикально и навсегда изменили нашу цивилизацию другой. Эти книги радикально и навсегда изменили нашу социальную, политическую и духовную жизнь к лучшему или худшему. Эти книги сформировали систему координат, в которой мы существуем.
- Творения человеческого духа, которые стали священными книгами для миллионов; Библия, Упанишады, Дхаммапада, Коран.
- Шедевры величайших писателей и поэтов: «Илиада» и «Одиссея» Гомера, трагедии Шекспира.
- Книги, которые перевернули научные представления о мире: «Происхождения видов» Дарвина и «Теория относительности» Эйнштейна.
- Труды по психологии, которые позволили по-новому взглянуть на природу и внутреннюю сущность человека; «Введение в психоанализ», «Толкование сновидений» Зигмунда Фрейда, «Трактат о человеческой природе» Дэвида Юма.
- Книги – вольные или невольные проводники насилия, которые произвели невероятный разрушительный эффект: «Капитал» Маркса и «Красная книжица» Мао.
В книгу вошли только те произведения, которые оказали огромное влияние на умы людей.
Larisa Nosaci
- Творения человеческого духа, которые стали священными книгами для миллионов; Библия, Упанишады, Дхаммапада, Коран.
- Шедевры величайших писателей и поэтов: «Илиада» и «Одиссея» Гомера, трагедии Шекспира.
- Книги, которые перевернули научные представления о мире: «Происхождения видов» Дарвина и «Теория относительности» Эйнштейна.
- Труды по психологии, которые позволили по-новому взглянуть на природу и внутреннюю сущность человека; «Введение в психоанализ», «Толкование сновидений» Зигмунда Фрейда, «Трактат о человеческой природе» Дэвида Юма.
- Книги – вольные или невольные проводники насилия, которые произвели невероятный разрушительный эффект: «Капитал» Маркса и «Красная книжица» Мао.
В книгу вошли только те произведения, которые оказали огромное влияние на умы людей.
Larisa Nosaci
Romancierul și eseistul Milan Kundera
Milan Kundera (născut pe 1 aprilie 1929 la Brno, Cehoslovacia) este un romancier și un eseist francez de origine cehă. Trăiește în Franța din 1975, fiind cetățean francez din 1981.
Când, în 1968, tancurile sovietice spulberau Primăvara de la Praga, dezghețul comunismului stalinist, Milan Kundera era deja un scriitor cunoscut întrucât publicase poezie, teatru, eseuri, iar primul său roman, Gluma, și nuvelele adunate în volumul Iubiri caraghioase fusesera tipărite în ultimul an în peste 150.000 de exemplare.
Kundera, împreună cu alți artiști și scriitori cehi, printre care și Václav Havel, a fost implicat în 1968 în mișcarea de emancipare politică cunoscută ca Primăvara de la Praga, o perioadă în care un regim democratic a fost în cele din urmă strivit de intervenția brutală a armatei sovietice și aliaților ei care au participat la invadarea Cehoslovaciei, dintre care au lipsit doar România și Albania.
În primul său roman, Gluma, parcă presimțind viitoarea invazie sovietică, Kundera scrisese o satiră la adresa totalitarismului din era comunistă. Din acest motiv i-a fost ridicat dreptul de semnatură și au urmat represaliile. Noile autorități cehe pro-sovietice l-au exclus de la Catedra de literatură universală pe care o ocupa la Academia de Film și i-au eliminat cărțile din toate bibliotecile Cehoslovaciei.
Cum ar fi putut Kundera să accepte un regim împietrit în stalinismul deceniului al șaselea al secolului 20, când el însuși fusese nu doar un participant activ la efervescența mișcării pragheze, dar mai și declarase – și ilustrase această declarație prin înseși cărțile sale – că tocmai stalinismul l-a învățat virtutea izbăvitoare a râsului? Totuși, existând o limită a rezistenței, în 1975, Kundera a fugit în Franța. Următorul roman, Viața e în altă parte, i-a apărut în 1979 în Franța, iar doi ani mai târziu autorul însuși se stabilea aici, devenind, în scurt timp un scriitor de faimă internațională, tradus în toate limbile importante ale lumii. Viața e în altă parte este un soi de struțo-camilă, fiind și un roman, și o colecție de povestiri și conținând și visele autorului.
In 2010 a fost suspectat că ar fi fost informator al poliției comuniste (StB) și ar fi denunțat un agent CIA în anii 50. Agentul CIA a fost capturat de organele securității cehe (VB) și Kundera a fost apreciat de comuniști (sursa http://www.abscr.cz/cs/vyhledavani-archivni-pomucky). A fost suspectat deasemeni de colaborare cu NKVD (KGB), dar aceasta nu s-a putut verifica - neavând încă acces la arhivele KGB.
În 1984, a publicat Insuportabila ușurătate a ființei, pe care, în ciuda faptului că e cea mai cunoscută dintre cărțile sale, Kundera o consideră drept cea mai proastă. În 1988, regizorul american Philip Kaufman a ecranizat cartea, dar filmul său e mult diferit.
În 1990, Kundera a publicat Nemurirea. Romanul acesta are un subtext mai curând filosofic și nu unul politic, ca celelalte romane.
Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” (Sediul Central) vă prezintă romanele acestuia care puteți să le consultați în sala de lectură.
Kundera, Milan. Arta romanului / Milan Kundera; trad.: Simona Cioculescu. – București : Humanitas, 2008. – 203 p.
„Lumea teoriilor nu-mi aparține. Acestea sunt reflecțiile unu practician. Opera fiecărui romancier conține o viziune implicită a istoriei romanului, o idee despre ce este romanul: tocmai această idee, inerentă romanelor mele, încerc eu să o exprim.”
Kundera, Milan. Cartea râsului și a uitării / Milan Kundera; trad.: Mariana Vorona; revăzută de Jean Grosu. – București : Humanitas, 2008. – 266 p.
„Această carte este în totalitate ei un roman în formă de variațiuni. În succesiunea lor, fiecare capitol constituie o etapă diferită a unei călătorii ce duce în interiorul unei teme, în interiorul unei idei, în interiorul unei situații unice, a cărei înțelegere se pierde pentru mine în nemărginire. E un roman despre Tamina și, din clipa în care Tamina părăsește scena, devine un roman pentru Tamina. Ea este personajul principal și principalul ascultător, toate celelalte întîmplări fiind o variațiune a propriei sale povești, ce se unesc în viața ei ca printr-o oglindă. E un roman despr râs și despre uitare, despre uitare și despre Praga, despre Praga și despre îngeri.”
Kundera, Milan. Cortina: eseu în șapte părți. / trad.: Vlad Russo. – București : Humanitas, 2008. – 173 p.
„O cortină magică, țesută din legende, atîrna între noi și lume. Cervantes l-a trimis pe don Quijote în peregrinare și a sfășiat cortina. Lumea i s-a arătat cavalerului rătăcitor în toată goliciunea comică a pozei sale. … Căci noua artă a pătruns în lume tocmai în urma gestului lui Cervantes de a sfîșia cortina preinterpretării; gestul său distructiv se răsfrînge și se prelungește în fiecare roman demn de acest nume; e sigiliul care oferă identitate noii arte. ”
Milan Kundera
Kundera, Milan. Gluma / Milan Kundera; trad.: Jean Grosu. – București : Univers, 1992. – 334 p.
„Din ziua în care am început să scriu Gluma, am știut că prin Jaroslav romanul avea să descindă în adîncimile trecutului (trecutul artei populare) și că prin această descindere urma să se dezvăluie eul personajului. De altfel, cei patru protagoniști sînt creați astfel: patru universuri comuniste personale, grefate pe patru trecuturi europene: Ludovik – comunismul alimentat de spiritul coroziv voltairian; Jaroslav – comunismul ca dorință de reeditare a trecutului patriarhal conservat de folclor; Kostka – utopia comunismului grefată pe Evanghelie; Elena – comunismul – sursă a entuziasmului unui homo sentimentalismului.”
Kundera, Milan. Identitatea / Milan Kundera; traducere din limba franceză: Emanoil Marcu. – București : Humanitas, 2008. – 151 p.
„Să confrunte aparteneța fizică a iubitei cu cea a unei străine: a mai trăit senzația asta, o, de cîte ori! De fiecare dată cu aceeași uimire: diferența dintre ea și celelalte să fie deci atît de infimă? Cum e posibil să nu recunoască silueta celei mai iubite ființe, a celei pe care o consideră unică?”
Kundera, Milan. Ignoranța / Milan Kundera; traducere din limba franceză: Emanoil Marcu. – București : Humanitas, 2007. – 168 p.
„Toți se înșeală în privița viitorului. Omul nu poate fi sigur decît de clipa prezentă. Dar e, întradevăr, sigur? Poate el cu adevărat să cunoască prezentul? E în stare să-l judece? Firește că nu. Căci cum ar putea cel care nu cunoaște viitorul să înțeleagă sensul prezentului? Dacă nu știm spre ce viitor ne duce prezentul, cum am putea afirma că acest prezent e bun sau rău, că merită acordul, neîncrederea sau ura noastră?”
Kundera, Milan. Insuportabila ușurătate a ființei. / Milan Kundera; traducere din limba cehă: Jean Grosu. – București : Humanitas, 2005. – 347 p.
„Dacă eterna revenire este povara cea mai grea, atunci, viețile noastre, proiectate pe acest fundal, pot apărea în toată splendoarea ușurătății lor. Dar este, întradevăr, greutatea cumplită și ușurătatea lor. Dar, este, într-adevăr, greutatea cumplită și ușurătatea frumoasă? Povara cea mai grea ne strivește, ne face să ne încovoiem sub ea, ne lipsește de pămînt. Dar, în poezia de dragoste a tuturor veacurilor, femeia dorește să fie împovărată de greutatea trupului bărbătesc. Așadar, cea mai grea povară este, în același timp, imaginea celei mai intense împliniri vitale.”
Kundera, Milan. Iubiri caraghioase / Milan Kundera; traducere din limba cehă: Jean Grosu. – București : Humanitas, 2009. – 266 p.
„Iubirea este pentru Milan Kundera altceva decît blîndă visare sau suspin abisal, ceva mult mai palpabil, „epidermic” aproape. Nu maladive fantasme, nu obscure pulsiuni îi imping pe eroii nuvelelor sale unul către altul: în doi, nu e loc de subtile ocoluri și de inavuabile complexe, totul se reduce la expresia cea mai brutală a esențialului. Cu nespusă luciditate și cu enormă ironie, Kundera dezvăluie resorturile cotidiene ale relației de cuplu, care sfîrștesc prin a provoca un imens hohot de rîs.”
Kundera, Milan. Lentoarea / Milan Kundera; traducere din franceză: Emanoil Marcu. – București : Humanitas, 2010. – 135 p.
„Lentoarea este primul roman scris de Milan Kundera direct în franceză. Subiectul lui este de altfel „franțuzesc”. Cu toate acestea, critica pariziană i-a rezervat o primire mai curînd rece. Poate fiindcă grația și virtuozitatea cu care reconstituie, amestecînd planurile temporale, un vodevil din secolul al XVIII-lea francez sînt contracarate de sarcasme la adresa inteligenței pariziente contemporane. Lentoarea este mărturia unui spectator consternate, darn u lipsit de reacție în fața narcisismului găunos și ridicol al „balerinilor” (concept inventat de Kundera și susceptibil de a face școală) de pe scena occidentului a zilelor noastre.”
Kundera, Milan. Nemurirea / Milan Kundera; traducere din limba cehă: Jean Grosu. – București : Humanitas, 2006. – 392 p.
Lucrarea zugrăvită în Nemurirea este o lume descompusă, alcătuită din cioburi care pe alocuri se îmbucă fără fisură și pe alocuri refuză ori potrivire. Un gest nelămurit, o pereche de ochelari sparți, o senzație tulbure sunt, în romanul lui Kundera, suduri capabile să abolească timpul, să creeze punți peste care se trece cu ușurință dintr-un veac într-altul. Aproape nimic, în schimb, nu reușește să apropie personajele prinse în vacarmul prezentului; mișcările lor ascultă parcă de o nehotărîtă plutire orintre hazarduri și alternative.”
Kundera, Milan. Valsul de adio / Milan Kundera; traducere din limba cehă: Jean Grosu. – București : Humanitas, 2006. – 273 p.
„Primul roman al lui Milan Kundera publicat după stabilirea în Franța, în 1975, este o scriere la fel de „muzicală” pe cît o indică titlul și pe cît cititorul, familiarizează deja cu lucrările marelui scriitor de origine cehă, se așteaptă să fie. Personajul principal spune „adio” atît țării sale, căreia îi sunt consacrate, de fapt, toate gîndurile lui, cît și iluziile sale politice din tinerețe. Și, în ciuda grației și muzicalității sale, din romanul lui Kundera emană întreaga amărăciune, tristețe și luciditate a cuiva care știe că „la intervale rare supune umanitatea la încercări” și că „acelor încercări nimeni nu le rezistă. Una dintre aceste încercări este utopia distrugătoare care i-a bîntuit țara.”
Kundera, Milan. Viața e în altă parte / Milan Kundera; traducere din limba cehă: Jean Grosu. – București : Humanitas, 2005. – 373 p.
„Alegînd lozinca insurgenților Sorboneidin mai 1968 drept titlu al romanului său, Milan Kundera așază destinul unei întregi generații sub semnul eșecului. Eroul său nu este un tînăr al acelor locuri și vremi, ci unul care-și trăiește dureroasa maturizare în epoca instaurării regimului comunist în Cehoslovacia. Adolescent vulnerabil, bîntuit de teama de ridicol, dar de o extremă puritate, poetul Jaromil se simte atras de ideologia marxistă, care-i promite o iluzorie revanșă împotriva unei lumi ce nu-l poate cuprinde. Treptat, el devine prizonierul unui sistem care îi cere să renunțe la tot ce venerase în chipul cel mai curat cu putință și să intre în concertul platitudinilor care se dau drept singura literatură adevărată.”
Sursa datelor biografice: http://ro.wikipedia.org/wiki/Milan_Kundera
Când, în 1968, tancurile sovietice spulberau Primăvara de la Praga, dezghețul comunismului stalinist, Milan Kundera era deja un scriitor cunoscut întrucât publicase poezie, teatru, eseuri, iar primul său roman, Gluma, și nuvelele adunate în volumul Iubiri caraghioase fusesera tipărite în ultimul an în peste 150.000 de exemplare.
Kundera, împreună cu alți artiști și scriitori cehi, printre care și Václav Havel, a fost implicat în 1968 în mișcarea de emancipare politică cunoscută ca Primăvara de la Praga, o perioadă în care un regim democratic a fost în cele din urmă strivit de intervenția brutală a armatei sovietice și aliaților ei care au participat la invadarea Cehoslovaciei, dintre care au lipsit doar România și Albania.
În primul său roman, Gluma, parcă presimțind viitoarea invazie sovietică, Kundera scrisese o satiră la adresa totalitarismului din era comunistă. Din acest motiv i-a fost ridicat dreptul de semnatură și au urmat represaliile. Noile autorități cehe pro-sovietice l-au exclus de la Catedra de literatură universală pe care o ocupa la Academia de Film și i-au eliminat cărțile din toate bibliotecile Cehoslovaciei.
Cum ar fi putut Kundera să accepte un regim împietrit în stalinismul deceniului al șaselea al secolului 20, când el însuși fusese nu doar un participant activ la efervescența mișcării pragheze, dar mai și declarase – și ilustrase această declarație prin înseși cărțile sale – că tocmai stalinismul l-a învățat virtutea izbăvitoare a râsului? Totuși, existând o limită a rezistenței, în 1975, Kundera a fugit în Franța. Următorul roman, Viața e în altă parte, i-a apărut în 1979 în Franța, iar doi ani mai târziu autorul însuși se stabilea aici, devenind, în scurt timp un scriitor de faimă internațională, tradus în toate limbile importante ale lumii. Viața e în altă parte este un soi de struțo-camilă, fiind și un roman, și o colecție de povestiri și conținând și visele autorului.
In 2010 a fost suspectat că ar fi fost informator al poliției comuniste (StB) și ar fi denunțat un agent CIA în anii 50. Agentul CIA a fost capturat de organele securității cehe (VB) și Kundera a fost apreciat de comuniști (sursa http://www.abscr.cz/cs/vyhledavani-archivni-pomucky). A fost suspectat deasemeni de colaborare cu NKVD (KGB), dar aceasta nu s-a putut verifica - neavând încă acces la arhivele KGB.
În 1984, a publicat Insuportabila ușurătate a ființei, pe care, în ciuda faptului că e cea mai cunoscută dintre cărțile sale, Kundera o consideră drept cea mai proastă. În 1988, regizorul american Philip Kaufman a ecranizat cartea, dar filmul său e mult diferit.
În 1990, Kundera a publicat Nemurirea. Romanul acesta are un subtext mai curând filosofic și nu unul politic, ca celelalte romane.
Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” (Sediul Central) vă prezintă romanele acestuia care puteți să le consultați în sala de lectură.
Kundera, Milan. Arta romanului / Milan Kundera; trad.: Simona Cioculescu. – București : Humanitas, 2008. – 203 p.
„Lumea teoriilor nu-mi aparține. Acestea sunt reflecțiile unu practician. Opera fiecărui romancier conține o viziune implicită a istoriei romanului, o idee despre ce este romanul: tocmai această idee, inerentă romanelor mele, încerc eu să o exprim.”
Kundera, Milan. Cartea râsului și a uitării / Milan Kundera; trad.: Mariana Vorona; revăzută de Jean Grosu. – București : Humanitas, 2008. – 266 p.
„Această carte este în totalitate ei un roman în formă de variațiuni. În succesiunea lor, fiecare capitol constituie o etapă diferită a unei călătorii ce duce în interiorul unei teme, în interiorul unei idei, în interiorul unei situații unice, a cărei înțelegere se pierde pentru mine în nemărginire. E un roman despre Tamina și, din clipa în care Tamina părăsește scena, devine un roman pentru Tamina. Ea este personajul principal și principalul ascultător, toate celelalte întîmplări fiind o variațiune a propriei sale povești, ce se unesc în viața ei ca printr-o oglindă. E un roman despr râs și despre uitare, despre uitare și despre Praga, despre Praga și despre îngeri.”
Kundera, Milan. Cortina: eseu în șapte părți. / trad.: Vlad Russo. – București : Humanitas, 2008. – 173 p.
„O cortină magică, țesută din legende, atîrna între noi și lume. Cervantes l-a trimis pe don Quijote în peregrinare și a sfășiat cortina. Lumea i s-a arătat cavalerului rătăcitor în toată goliciunea comică a pozei sale. … Căci noua artă a pătruns în lume tocmai în urma gestului lui Cervantes de a sfîșia cortina preinterpretării; gestul său distructiv se răsfrînge și se prelungește în fiecare roman demn de acest nume; e sigiliul care oferă identitate noii arte. ”
Milan Kundera
Kundera, Milan. Gluma / Milan Kundera; trad.: Jean Grosu. – București : Univers, 1992. – 334 p.
„Din ziua în care am început să scriu Gluma, am știut că prin Jaroslav romanul avea să descindă în adîncimile trecutului (trecutul artei populare) și că prin această descindere urma să se dezvăluie eul personajului. De altfel, cei patru protagoniști sînt creați astfel: patru universuri comuniste personale, grefate pe patru trecuturi europene: Ludovik – comunismul alimentat de spiritul coroziv voltairian; Jaroslav – comunismul ca dorință de reeditare a trecutului patriarhal conservat de folclor; Kostka – utopia comunismului grefată pe Evanghelie; Elena – comunismul – sursă a entuziasmului unui homo sentimentalismului.”
Kundera, Milan. Identitatea / Milan Kundera; traducere din limba franceză: Emanoil Marcu. – București : Humanitas, 2008. – 151 p.
„Să confrunte aparteneța fizică a iubitei cu cea a unei străine: a mai trăit senzația asta, o, de cîte ori! De fiecare dată cu aceeași uimire: diferența dintre ea și celelalte să fie deci atît de infimă? Cum e posibil să nu recunoască silueta celei mai iubite ființe, a celei pe care o consideră unică?”
Kundera, Milan. Ignoranța / Milan Kundera; traducere din limba franceză: Emanoil Marcu. – București : Humanitas, 2007. – 168 p.
„Toți se înșeală în privița viitorului. Omul nu poate fi sigur decît de clipa prezentă. Dar e, întradevăr, sigur? Poate el cu adevărat să cunoască prezentul? E în stare să-l judece? Firește că nu. Căci cum ar putea cel care nu cunoaște viitorul să înțeleagă sensul prezentului? Dacă nu știm spre ce viitor ne duce prezentul, cum am putea afirma că acest prezent e bun sau rău, că merită acordul, neîncrederea sau ura noastră?”
Kundera, Milan. Insuportabila ușurătate a ființei. / Milan Kundera; traducere din limba cehă: Jean Grosu. – București : Humanitas, 2005. – 347 p.
„Dacă eterna revenire este povara cea mai grea, atunci, viețile noastre, proiectate pe acest fundal, pot apărea în toată splendoarea ușurătății lor. Dar este, întradevăr, greutatea cumplită și ușurătatea lor. Dar, este, într-adevăr, greutatea cumplită și ușurătatea frumoasă? Povara cea mai grea ne strivește, ne face să ne încovoiem sub ea, ne lipsește de pămînt. Dar, în poezia de dragoste a tuturor veacurilor, femeia dorește să fie împovărată de greutatea trupului bărbătesc. Așadar, cea mai grea povară este, în același timp, imaginea celei mai intense împliniri vitale.”
Kundera, Milan. Iubiri caraghioase / Milan Kundera; traducere din limba cehă: Jean Grosu. – București : Humanitas, 2009. – 266 p.
„Iubirea este pentru Milan Kundera altceva decît blîndă visare sau suspin abisal, ceva mult mai palpabil, „epidermic” aproape. Nu maladive fantasme, nu obscure pulsiuni îi imping pe eroii nuvelelor sale unul către altul: în doi, nu e loc de subtile ocoluri și de inavuabile complexe, totul se reduce la expresia cea mai brutală a esențialului. Cu nespusă luciditate și cu enormă ironie, Kundera dezvăluie resorturile cotidiene ale relației de cuplu, care sfîrștesc prin a provoca un imens hohot de rîs.”
Kundera, Milan. Lentoarea / Milan Kundera; traducere din franceză: Emanoil Marcu. – București : Humanitas, 2010. – 135 p.
„Lentoarea este primul roman scris de Milan Kundera direct în franceză. Subiectul lui este de altfel „franțuzesc”. Cu toate acestea, critica pariziană i-a rezervat o primire mai curînd rece. Poate fiindcă grația și virtuozitatea cu care reconstituie, amestecînd planurile temporale, un vodevil din secolul al XVIII-lea francez sînt contracarate de sarcasme la adresa inteligenței pariziente contemporane. Lentoarea este mărturia unui spectator consternate, darn u lipsit de reacție în fața narcisismului găunos și ridicol al „balerinilor” (concept inventat de Kundera și susceptibil de a face școală) de pe scena occidentului a zilelor noastre.”
Kundera, Milan. Nemurirea / Milan Kundera; traducere din limba cehă: Jean Grosu. – București : Humanitas, 2006. – 392 p.
Lucrarea zugrăvită în Nemurirea este o lume descompusă, alcătuită din cioburi care pe alocuri se îmbucă fără fisură și pe alocuri refuză ori potrivire. Un gest nelămurit, o pereche de ochelari sparți, o senzație tulbure sunt, în romanul lui Kundera, suduri capabile să abolească timpul, să creeze punți peste care se trece cu ușurință dintr-un veac într-altul. Aproape nimic, în schimb, nu reușește să apropie personajele prinse în vacarmul prezentului; mișcările lor ascultă parcă de o nehotărîtă plutire orintre hazarduri și alternative.”
Kundera, Milan. Valsul de adio / Milan Kundera; traducere din limba cehă: Jean Grosu. – București : Humanitas, 2006. – 273 p.
„Primul roman al lui Milan Kundera publicat după stabilirea în Franța, în 1975, este o scriere la fel de „muzicală” pe cît o indică titlul și pe cît cititorul, familiarizează deja cu lucrările marelui scriitor de origine cehă, se așteaptă să fie. Personajul principal spune „adio” atît țării sale, căreia îi sunt consacrate, de fapt, toate gîndurile lui, cît și iluziile sale politice din tinerețe. Și, în ciuda grației și muzicalității sale, din romanul lui Kundera emană întreaga amărăciune, tristețe și luciditate a cuiva care știe că „la intervale rare supune umanitatea la încercări” și că „acelor încercări nimeni nu le rezistă. Una dintre aceste încercări este utopia distrugătoare care i-a bîntuit țara.”
Kundera, Milan. Viața e în altă parte / Milan Kundera; traducere din limba cehă: Jean Grosu. – București : Humanitas, 2005. – 373 p.
„Alegînd lozinca insurgenților Sorboneidin mai 1968 drept titlu al romanului său, Milan Kundera așază destinul unei întregi generații sub semnul eșecului. Eroul său nu este un tînăr al acelor locuri și vremi, ci unul care-și trăiește dureroasa maturizare în epoca instaurării regimului comunist în Cehoslovacia. Adolescent vulnerabil, bîntuit de teama de ridicol, dar de o extremă puritate, poetul Jaromil se simte atras de ideologia marxistă, care-i promite o iluzorie revanșă împotriva unei lumi ce nu-l poate cuprinde. Treptat, el devine prizonierul unui sistem care îi cere să renunțe la tot ce venerase în chipul cel mai curat cu putință și să intre în concertul platitudinilor care se dau drept singura literatură adevărată.”
Sursa datelor biografice: http://ro.wikipedia.org/wiki/Milan_Kundera
PSIHOLOGIA – EMOŢII ŞI SENTIMENTE
Vă prezentăm următoarele cărţi din domeniul psihologiei,care au la bază întrebarea “cum să” şi răspunsuri la problemele legate de atitudine, sentimente,emoţii şi comportamentul oamenilor. Cărţile le puteţi găsi la Sediul Central al Bibliotecii Municipale ”B.P.Hasdeu”.
Lelord, Francois. Cum să ne purtăm cu personalităţile dificile / Francois Lelord, Christophe Andre; trad. din l. fr. de Camelia Balamaci. - Bucureşti: Editura Trei, 1998. – 296 p.
Anxiosul care vă chinuie cu întrebări neliniştitoare, paranoicul care ia orice remarcă a voastră drept un reproş, obsesionalul care se pierde în detalii în dauna esenţialului, narcisicul care trage întotdeauna spuza pe turta lui, depresivul care vă copleşeşte cu dispoziţia lui sumbră – toţi aceştia vă pot perturba viaţa cotidiană în familie sau la serviciu.
Prin recomandări extrase din experienţa lor de psihoterapeuţi, autorii vă ajută să înţelegeţi şi să giraţi mai bine aceste personalităţi dificile.
Lelord, Francois. Cum să ne exprimăm emoţiile şi sentimentele / Francois Lelord, Christophe Andre; trad. din l. fr. de Mădălina Georgescu. – Bucureşti: Editura Trei, 2003. – 362 p.
La ce bun emoţiile? La ce bun sentimentele? De cîte ori nu aţi avut impresia că furia, frica, invidia, tristeţea v-au impiedicat să stabiliţi contacte normale cu cei din jur, să obţineţi un post mai bun sau un salariu mai mare, să treceţi mai uşor peste inerentele supărări şi necazuri?
Şi de cite ori oare fericirea, iubirea nu v-au fost depline? Iar bucuriile mărunte, dar necesare, ale vieţii nu au trecut de prea multe ori pe lîngă dvs. fără să le puteţi aprecia?
Într-o lume a informaticii şi a informaţiei, a muncii normate şi a stresului, într-un secol în care eficienţa a devenit o inevitabilă şi cu atît mai nemiloasă – lege nescrisă, emoţiile şi sentimentele, atît de omeneşti, dar nerentabile, au devenit, pentru mulţi, adevărate obstacole, daca nu chiar inamici, în calea succesului. Iar pentru ceilalţi, cei care încă le mai apreciază şi înţeleg, la ei şi la ceilalţi, un motiv de jenă sau ascunderi.
Pentru toţi aceştea, pentru noi toţi, Cum să ne exprimăm emoţiile şi sentimentele – o carte cu întrebări, răspunsuri şi sfaturi pentru umanul din noi, pentru reîntoarcerea la viaţa trăită pe deplin.
Christophe, Andre. Cum să ne eliberăm de frica de ceilalţi?: tracul, timiditatea, inhibiţiile, fobia socială… / Andre Christophe, Patrick Legeron; trad. din l. fr. de Corneliu Irimia. - Bucureşti: Editura Trei, 2001. – 204 p.
Cum să explicăm lipsa de încredere în noi înşine? Ce ne face să ne intimidăm în faţa cuiva?
Trac, timiditate, inhibiţii, fobii… Autorii, dintre care primul este cunoscut cititorilor datorită cărţilor de success Cum să ne purtăm cu personalităţile dificile şi Cum să te iubeşti pe tine pentru a te înţelege mai bine cu ceilalţi, publicate tot de Editura Trei, descriu formele pe care le poate îmbrăca anxietatea în societate şi explică mecanismele acestor frici. De cele mai multe ori, ele constituie un handicap atît în viaţa personală cît şi în ce profesională.
Andrews, Ted. Cum să citeşti psihicul prin atingere: incursiune în psihometrie / Ted Andrews; trad. de Monica Şerban. – Iaşi: Polirom, 2004. – 200 p.
Doriţi să aflaţi cît mai multe despre altcineva? Vreţi să ştiţi ce personalitate are, afecţiunile de care suferă sau ce viitor va avea, doar atingînd un obiect care-i aparţine? Aţi pierdut un lucru la care ţineaţi şi vreţi să-l regăsiţi? Cum să citeşti psihicul prin atingere vă dezvăluie toate acestea prin intermediul unor tehnici uşor de învăţat, însoţite de numeroase exerciţii şi sfaturi practice.
“Prin concentrare şi exerciţiu putem să ne dezvoltăm abilitatea de a interpreta memoria obiectelor , a oamenilor şi a locurilor. Astfel, vom descoperi că fiecare dintre noi are darul de a percepe dincolo de realitatea imediată a lucrurilor.”
Ellis, Albert. Cum să trăim alături de un “nevrotic” acasă şi la locul de muncă / Albert Ellis; trad. din l. engl. de Ilinca Halichias. - Bucureşti: Editura Trei, 2010. – 217 p.
Într – o lume ideală, oamenii alături de care trăim şi muncim – iubiţii şi soţii, părinţii şi fraţii şi surorile şi copiii noştri, prietenii şi colegii şi şefii – ar fi fiinţe umane atente, grijulii, stabile, de încredere, raţionale, a căror companie este întotdeauna o plăcere. Dar, adevărul este că, în lumea reală, mulţi dintre noi suntem nevoiţi să ne confruntăm cu oameni dificili, care ne pun răbdarea la încercare.
În cartea de faţă, celebrul psihoterapeut Albert Ellis, ne oferă un ghid pentru a reuşi să trăim cu un nevrotic, dacă nu ne putem despăţi de el. Citind, puteţi afla cum să-i ajutaţi pe oamenii cu tulburări emoţionale să descopere de ce se comportă într-un anumit fel, care este cea mai bună cale de a da un sfat, de a susţine şi de a încuraja, cum să faceţi faţă furiei, frustrării şi resentimentului, cum să vă păstraţi calmul şi să vă controlaţi emoţiile.
Lelord, Francois. Cum să ne purtăm cu personalităţile dificile / Francois Lelord, Christophe Andre; trad. din l. fr. de Camelia Balamaci. - Bucureşti: Editura Trei, 1998. – 296 p.
Anxiosul care vă chinuie cu întrebări neliniştitoare, paranoicul care ia orice remarcă a voastră drept un reproş, obsesionalul care se pierde în detalii în dauna esenţialului, narcisicul care trage întotdeauna spuza pe turta lui, depresivul care vă copleşeşte cu dispoziţia lui sumbră – toţi aceştia vă pot perturba viaţa cotidiană în familie sau la serviciu.
Prin recomandări extrase din experienţa lor de psihoterapeuţi, autorii vă ajută să înţelegeţi şi să giraţi mai bine aceste personalităţi dificile.
Lelord, Francois. Cum să ne exprimăm emoţiile şi sentimentele / Francois Lelord, Christophe Andre; trad. din l. fr. de Mădălina Georgescu. – Bucureşti: Editura Trei, 2003. – 362 p.
La ce bun emoţiile? La ce bun sentimentele? De cîte ori nu aţi avut impresia că furia, frica, invidia, tristeţea v-au impiedicat să stabiliţi contacte normale cu cei din jur, să obţineţi un post mai bun sau un salariu mai mare, să treceţi mai uşor peste inerentele supărări şi necazuri?
Şi de cite ori oare fericirea, iubirea nu v-au fost depline? Iar bucuriile mărunte, dar necesare, ale vieţii nu au trecut de prea multe ori pe lîngă dvs. fără să le puteţi aprecia?
Într-o lume a informaticii şi a informaţiei, a muncii normate şi a stresului, într-un secol în care eficienţa a devenit o inevitabilă şi cu atît mai nemiloasă – lege nescrisă, emoţiile şi sentimentele, atît de omeneşti, dar nerentabile, au devenit, pentru mulţi, adevărate obstacole, daca nu chiar inamici, în calea succesului. Iar pentru ceilalţi, cei care încă le mai apreciază şi înţeleg, la ei şi la ceilalţi, un motiv de jenă sau ascunderi.
Pentru toţi aceştea, pentru noi toţi, Cum să ne exprimăm emoţiile şi sentimentele – o carte cu întrebări, răspunsuri şi sfaturi pentru umanul din noi, pentru reîntoarcerea la viaţa trăită pe deplin.
Christophe, Andre. Cum să ne eliberăm de frica de ceilalţi?: tracul, timiditatea, inhibiţiile, fobia socială… / Andre Christophe, Patrick Legeron; trad. din l. fr. de Corneliu Irimia. - Bucureşti: Editura Trei, 2001. – 204 p.
Cum să explicăm lipsa de încredere în noi înşine? Ce ne face să ne intimidăm în faţa cuiva?
Trac, timiditate, inhibiţii, fobii… Autorii, dintre care primul este cunoscut cititorilor datorită cărţilor de success Cum să ne purtăm cu personalităţile dificile şi Cum să te iubeşti pe tine pentru a te înţelege mai bine cu ceilalţi, publicate tot de Editura Trei, descriu formele pe care le poate îmbrăca anxietatea în societate şi explică mecanismele acestor frici. De cele mai multe ori, ele constituie un handicap atît în viaţa personală cît şi în ce profesională.
Andrews, Ted. Cum să citeşti psihicul prin atingere: incursiune în psihometrie / Ted Andrews; trad. de Monica Şerban. – Iaşi: Polirom, 2004. – 200 p.
Doriţi să aflaţi cît mai multe despre altcineva? Vreţi să ştiţi ce personalitate are, afecţiunile de care suferă sau ce viitor va avea, doar atingînd un obiect care-i aparţine? Aţi pierdut un lucru la care ţineaţi şi vreţi să-l regăsiţi? Cum să citeşti psihicul prin atingere vă dezvăluie toate acestea prin intermediul unor tehnici uşor de învăţat, însoţite de numeroase exerciţii şi sfaturi practice.
“Prin concentrare şi exerciţiu putem să ne dezvoltăm abilitatea de a interpreta memoria obiectelor , a oamenilor şi a locurilor. Astfel, vom descoperi că fiecare dintre noi are darul de a percepe dincolo de realitatea imediată a lucrurilor.”
Ellis, Albert. Cum să trăim alături de un “nevrotic” acasă şi la locul de muncă / Albert Ellis; trad. din l. engl. de Ilinca Halichias. - Bucureşti: Editura Trei, 2010. – 217 p.
Într – o lume ideală, oamenii alături de care trăim şi muncim – iubiţii şi soţii, părinţii şi fraţii şi surorile şi copiii noştri, prietenii şi colegii şi şefii – ar fi fiinţe umane atente, grijulii, stabile, de încredere, raţionale, a căror companie este întotdeauna o plăcere. Dar, adevărul este că, în lumea reală, mulţi dintre noi suntem nevoiţi să ne confruntăm cu oameni dificili, care ne pun răbdarea la încercare.
În cartea de faţă, celebrul psihoterapeut Albert Ellis, ne oferă un ghid pentru a reuşi să trăim cu un nevrotic, dacă nu ne putem despăţi de el. Citind, puteţi afla cum să-i ajutaţi pe oamenii cu tulburări emoţionale să descopere de ce se comportă într-un anumit fel, care este cea mai bună cale de a da un sfat, de a susţine şi de a încuraja, cum să faceţi faţă furiei, frustrării şi resentimentului, cum să vă păstraţi calmul şi să vă controlaţi emoţiile.
20.10.2011
Pictorii lumii într-o singur loc - Biblioteca Municipală "B.P. Hasdeu" din Chişinău.
Серия книг „Великие художники” – новинка нашей библиотеки. Великолепные альбомы произведений великих художников прекрасно иллюстрированы, красочны. Книги рекомендованы для широкого круга читателей. Книги московских издательств Ţ”Директ-Медия „ и ИД ”Комсомольская правда” изданы в 2009-2010 году, содержат 48 страниц.
Том 2 “Айвазовский”.
Русский живописец, маринист. Картинам Айвазовского, чаще всего изображающим море, борющиеся с волнами корабли, присущи эмоциональная приподнятость, тяготение к героике и романтическому пафосу. За свою жизнь художник создал более 6 тысяч полотен.
Том 3 “Леонардо да Винчи”
Великий итальянский художник, живший в эпоху Высокого Возрождения. Он создал свой живописный язык, но остались потомству и его многочисленные разработки в области математики, механики, естественных наук. Он оставил всего несколько десятков живописных работ, но практически каждая из них – шедевр. Над “загадками” великого гения по сию пору бьются ученые – и не все из них могут разгадать.
Том 15 “Левитан”
Тем кто знает и любит творчество Левитана, знакомо чувство завороженности, которое возникает всякий раз, когда останавливаешься перед его картинами и вдыхаешь в себя воздух удивительного искусства. В его картинах – живая душа природы, они одухотворенны любовью, окрашены поэтическим настроем и печалью.
Том16 “Рембрандт”
Широкий тематический диапазон, гуманизм поиски выразительных художественных средств, величайшее мастерство позволяло Рембрандту воплощать в жизнь передовые идеи времени. Велика эмоциональность его произведений, создаваемая колоритом картин, который построен на сочетании теплых сближенных тонов и тончайшими оттенками цвета.
Том 19 “Тициан”
Тициан в равной степени известен своими портретами и картинами на религиозные сюжеты. Он поднял до новых высот традиционное для венецианских живописцев искусство колорита. Тициан в совершенстве владел масляной живописью и был первым мастером, наиболее полно использовавшим ее художественные возможности.
Том 23 “Брюллов”
Скучный и казенный “парадный портрет”, который по статусу полагалось иметь дворянам и купцам, Брюллов заставил ожить в бытовых или исторических сценках, милых гримасах,- мимолетных улыбках, полуоборотах головы, складках платья. Этот художник и в душе был писателем и даже в самую малую картину пытался вместить целый роман, придумывая его на ходу.
Том 24 “Гойя”
Сияющие яркие цвета в живописи и драматические эффекты светотени в графике повлияли на развитие импрессионизма во Франции, в особенности на Клода Моне и Огюста Ренуара. Ночные кошмары росписей Гойи в “Доме глухого” и полные
Том 25”Дега”
Один из гениальнейших французских художников Эдгар Дега настолько тщательно продумывал композицию, что возникало ощущение случайно сделанного кадра. А следовательно – удачно пойманного мгновения.
Том 27. “Эдуард Мане”
Одно из главных мест во французском искусстве второй половины Х1Х века принадлежит импрессионизму, особая роль в становлении которого принадлежит Эдуарду Мане. Художник выбирал из бесконечного потока жизни мимолетный фрагмент, стремясь передать свежесть впечатления, создать у зрителя ощущуние, что он свидетель происходящего, что каждое мгновение может быть исполнено поэзии и художественной ценности.
Expoziţie făcută de Larisa Nosaci.
Том 2 “Айвазовский”.
Русский живописец, маринист. Картинам Айвазовского, чаще всего изображающим море, борющиеся с волнами корабли, присущи эмоциональная приподнятость, тяготение к героике и романтическому пафосу. За свою жизнь художник создал более 6 тысяч полотен.
Том 3 “Леонардо да Винчи”
Великий итальянский художник, живший в эпоху Высокого Возрождения. Он создал свой живописный язык, но остались потомству и его многочисленные разработки в области математики, механики, естественных наук. Он оставил всего несколько десятков живописных работ, но практически каждая из них – шедевр. Над “загадками” великого гения по сию пору бьются ученые – и не все из них могут разгадать.
Том 15 “Левитан”
Тем кто знает и любит творчество Левитана, знакомо чувство завороженности, которое возникает всякий раз, когда останавливаешься перед его картинами и вдыхаешь в себя воздух удивительного искусства. В его картинах – живая душа природы, они одухотворенны любовью, окрашены поэтическим настроем и печалью.
Том16 “Рембрандт”
Широкий тематический диапазон, гуманизм поиски выразительных художественных средств, величайшее мастерство позволяло Рембрандту воплощать в жизнь передовые идеи времени. Велика эмоциональность его произведений, создаваемая колоритом картин, который построен на сочетании теплых сближенных тонов и тончайшими оттенками цвета.
Том 19 “Тициан”
Тициан в равной степени известен своими портретами и картинами на религиозные сюжеты. Он поднял до новых высот традиционное для венецианских живописцев искусство колорита. Тициан в совершенстве владел масляной живописью и был первым мастером, наиболее полно использовавшим ее художественные возможности.
Том 23 “Брюллов”
Скучный и казенный “парадный портрет”, который по статусу полагалось иметь дворянам и купцам, Брюллов заставил ожить в бытовых или исторических сценках, милых гримасах,- мимолетных улыбках, полуоборотах головы, складках платья. Этот художник и в душе был писателем и даже в самую малую картину пытался вместить целый роман, придумывая его на ходу.
Том 24 “Гойя”
Сияющие яркие цвета в живописи и драматические эффекты светотени в графике повлияли на развитие импрессионизма во Франции, в особенности на Клода Моне и Огюста Ренуара. Ночные кошмары росписей Гойи в “Доме глухого” и полные
Том 25”Дега”
Один из гениальнейших французских художников Эдгар Дега настолько тщательно продумывал композицию, что возникало ощущение случайно сделанного кадра. А следовательно – удачно пойманного мгновения.
Том 27. “Эдуард Мане”
Одно из главных мест во французском искусстве второй половины Х1Х века принадлежит импрессионизму, особая роль в становлении которого принадлежит Эдуарду Мане. Художник выбирал из бесконечного потока жизни мимолетный фрагмент, стремясь передать свежесть впечатления, создать у зрителя ощущуние, что он свидетель происходящего, что каждое мгновение может быть исполнено поэзии и художественной ценности.
Expoziţie făcută de Larisa Nosaci.
Eugen Lovinescu critic şi istoric literar, teoretician al literaturii şi sociolog al culturii, memorialist şi dramaturg al existenţei noastre.
Eugen Lovinescu a fost critic şi istoric literar, teoretician al literaturii şi sociolog al culturii, memorialist, dramaturg, romancier şi nuvelist român, cel mai de seamă critic după Titu Maiorescu. Este autorul teoriei Sincronismului şi al Mutaţiei valorilor estetice. În ciuda valorii sale incontestabile, a faptului că şi-a susţinut doctoratul la Paris cu Emile Faguet, a ocupat doar o catedră de profesor de latină la liceul Matei Basarab din Bucureşti, fost profesor al Colegiului Naţional Mihai Viteazul din Bucureşti. Puţini au avut de la început şi într-o măsură atît de hotarîtoare, ca E. Lovinescu, conştiinţa vocaţiei critice. Adolescent aproape, citise foiletoanele lui Emile Faguet din Revue de deux mondes şi crescuse, cum singur mărturiseşte undeva, cu Criticele lui Maiorescu pe masă. Critica a fost, aşadar, pentru el o fatalitate. La vârsta când alţi tineri sînt atraşi de poezie sau devoreaza proza cu subiecte poliţieneşti, singuraticul elev de la Liceul Internat din Iaşi urmarea cu prematură seriozitate dezbaterile literare şi întocmea el însuşi note şi cugetării critice, dovedind pasiune pentru o disciplină în contradicţie cu temperamentul lui elegiac, contemplativ muzicale ale sufletului, în stările de conştiinţă nediferenţiate, misterioase: chip de a spune că în alcătuirea unei personalităţi critice intră, în afara de informația bogată, inflexibilitatea morală şi un element afectiv, muzical, fără de care voinţa de a scrie e paralizată şi orice activitate literară fără sens.
Lovinescu, Eugen. Istoria literaturii române contemporane.- Bucureşti: Minerva,1989.- 348 p.
Istoria literaturii române contemporane se înscrie printre răspântiile spirituale ale naţiunii. Deoarece n-a existat, în istoria gândului românesc, o mai plenară conştiinţă critică, înrădăcinată în solul nutritiv al patriei. În această lucrare sunt corelate şi comasate şase mari volume ce au la bază aceiaş concluzie şi istorie similară. În ultimii zece ani s-a produs o literaturăfoarte abundentă şi de bună calitate vrednică de a fi clasată şi încadrată. Pentru luminarea şi orientarea tinerimii rău îndrumate în materie estetică cu judecăţi precise şi fără controverse ce năzueşte la un rol de îndreptar literar al generaţiei actuale.
Lovinescu, Eugen.Mite. Bălăuca.- Iaşi: Junimea, 1980.- 457 p.
Imaginea personalităţii lui Lovinescu aşa cum s-a conturat în conştiinţa contemporanilor săi şi cum sa transmis posterităţii, este aceea a unui cărturar şi creator polivalent. În întreaga şi rodnica sa activitate literară, desfăşurată timp de patru decenii, şi-a dobîndit un strălucit prestigiu în primul rând ca istoric şi crituc literar dar sa impus cu valenţe similare şi ca publicist, memorialist, traducător din latină şi greacă, istoric al civilizaţiei române moderne, dramaturg şi romancier.
Lovinescu, Eugen. Costache Negruzzi: Viaţa şi opera lui.- Bucureşti: Minerva, 1913.- 367 p.
Pentru a scoate la lumină acesta lucrare Lovinescu a lucrat mult asupra monografiilor scriitorilor noştri din veacul al XIX , ca să ne dăruiască acest minunat volum închinat lui Costache Negruzzi. Lucrarea dată e dedicată întru totu lui Nerruzzi viaţa sa, opera sa, Negruzzi ca scritor şi ca om în politică, cultură şi limbă.
Lovinescu, Eugen. T. Maiorescu.- Bucureşti: Minerva,1972.- 724 p.
Cartea lui Lovinescu este una dintre acelea de mare rezistenţă la acţiunea de măcinare a timpului şi în care se încrucişează şi azi multiple linii de interes. În primul rînd, e însuşi faptul abordării figurii lui Maiorescu de către criticul zis “modernist” fapt care a produs nu puţină uimire la timpul său, atît în tabăra junimiştilor de strictă observanţă, cît şi în aceea drept un discipol al lui Maiorescu şi cu atît mai puţin drept junimist.
Lovinescu, Eugen. Scrieri.- Bucureşti: Minerva,1982.- 516 p.
În acest volum a lui Lovinescu, Maiorescu şi contemporanii lui îşi propune să-i fixeze raporturile personale şi literare cu cei din jur, prieteni sau duşmani nu numai cu scopuri informative ci şi ca o contribuţie de caracter psihologic. De la primele exploarări ne dăm seama că acest studiu cuprinde virtualităţi mai mari decît se bănuesc. Prin lucrarea dată se poate zugrăvi fresca întreagă a celei mai însemnate mişcări culşturale şi literare.
Lovinescu, Eugen. Istoria civilizaţiei române moderne.- Bucureşti: Minerva,1997.-377 p.
Istoria civilizaţiei române moderne este o lucrare de interes capital nu numai pentru tensiunea de idei din perioada interbelică, dar şi pentru mau tîrziu. Are meritul de a demonstara necesitatea ivirii noilor structuri, moderne, româneşti. De aceia şi sa stîrnit înverşunarea orientărilor care socoteau ca România trebue să se menţină în cadrele mai demult fixate, refuzînd evoluţia.
Lovinescu, Eugen. Istoria literaturii române contemporane.- Bucureşti: Minerva,1989.- 348 p.
Istoria literaturii române contemporane se înscrie printre răspântiile spirituale ale naţiunii. Deoarece n-a existat, în istoria gândului românesc, o mai plenară conştiinţă critică, înrădăcinată în solul nutritiv al patriei. În această lucrare sunt corelate şi comasate şase mari volume ce au la bază aceiaş concluzie şi istorie similară. În ultimii zece ani s-a produs o literaturăfoarte abundentă şi de bună calitate vrednică de a fi clasată şi încadrată. Pentru luminarea şi orientarea tinerimii rău îndrumate în materie estetică cu judecăţi precise şi fără controverse ce năzueşte la un rol de îndreptar literar al generaţiei actuale.
Lovinescu, Eugen.Mite. Bălăuca.- Iaşi: Junimea, 1980.- 457 p.
Imaginea personalităţii lui Lovinescu aşa cum s-a conturat în conştiinţa contemporanilor săi şi cum sa transmis posterităţii, este aceea a unui cărturar şi creator polivalent. În întreaga şi rodnica sa activitate literară, desfăşurată timp de patru decenii, şi-a dobîndit un strălucit prestigiu în primul rând ca istoric şi crituc literar dar sa impus cu valenţe similare şi ca publicist, memorialist, traducător din latină şi greacă, istoric al civilizaţiei române moderne, dramaturg şi romancier.
Lovinescu, Eugen. Costache Negruzzi: Viaţa şi opera lui.- Bucureşti: Minerva, 1913.- 367 p.
Pentru a scoate la lumină acesta lucrare Lovinescu a lucrat mult asupra monografiilor scriitorilor noştri din veacul al XIX , ca să ne dăruiască acest minunat volum închinat lui Costache Negruzzi. Lucrarea dată e dedicată întru totu lui Nerruzzi viaţa sa, opera sa, Negruzzi ca scritor şi ca om în politică, cultură şi limbă.
Lovinescu, Eugen. T. Maiorescu.- Bucureşti: Minerva,1972.- 724 p.
Cartea lui Lovinescu este una dintre acelea de mare rezistenţă la acţiunea de măcinare a timpului şi în care se încrucişează şi azi multiple linii de interes. În primul rînd, e însuşi faptul abordării figurii lui Maiorescu de către criticul zis “modernist” fapt care a produs nu puţină uimire la timpul său, atît în tabăra junimiştilor de strictă observanţă, cît şi în aceea drept un discipol al lui Maiorescu şi cu atît mai puţin drept junimist.
Lovinescu, Eugen. Scrieri.- Bucureşti: Minerva,1982.- 516 p.
În acest volum a lui Lovinescu, Maiorescu şi contemporanii lui îşi propune să-i fixeze raporturile personale şi literare cu cei din jur, prieteni sau duşmani nu numai cu scopuri informative ci şi ca o contribuţie de caracter psihologic. De la primele exploarări ne dăm seama că acest studiu cuprinde virtualităţi mai mari decît se bănuesc. Prin lucrarea dată se poate zugrăvi fresca întreagă a celei mai însemnate mişcări culşturale şi literare.
Lovinescu, Eugen. Istoria civilizaţiei române moderne.- Bucureşti: Minerva,1997.-377 p.
Istoria civilizaţiei române moderne este o lucrare de interes capital nu numai pentru tensiunea de idei din perioada interbelică, dar şi pentru mau tîrziu. Are meritul de a demonstara necesitatea ivirii noilor structuri, moderne, româneşti. De aceia şi sa stîrnit înverşunarea orientărilor care socoteau ca România trebue să se menţină în cadrele mai demult fixate, refuzînd evoluţia.
18.10.2011
Mihail Sadoveanu - divanul înţeleptului cu lumea
Mihail Sadoveanu a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician şi om politic român. Este considerat unul dintre cei mai importaţi prozatori români din prima jumătate a secolului XX. Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor direcţii sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă etapă sămănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele şi povestiri, o a doua mitico-simbolică, din perioada interbelică (reflectată în romane precum Creanga de aur sau Divanul persian, precum şi o ultimă fază care corespunde realismului socialist, în acord cu perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera ideologic.
Anul acesta se fac 50 de ani de la trecerea în eternitate a marelui Mihail Sadoveanu. În acest sens, ne-am propus să organizăm o expoziţie virtuală de carte. În cele ce urmează vă propunem o parte din cărţile ce se află în colecţiile Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” (Sediul Central).
Sadoveanu, Mihail. Aventurile Şahului. - Chişinău : EUS, 1993.- 111 p.
Lucrarea dată a fost scrisă ca nu prim hobby al lui Sadoveanu, vânatoarea, nici al doilea, pescuitul, ci cel de al treilea, mai putin cunoscut care sahul, sa-i inspire o culegere "cinstita", adica indubitabila, de povestiri în ramă. E vorba desigur de Soarele în balta sau aventurile şahului. Care este o lucrare foarte captivantă ce ţine pe jar orce cititor deoarece lucrarea are la bază o structură bine gîndită şi o trimitere a mesajului foarte variat şi bine structurat.
Sadoveanu, Mihail. Baltagul. - Chişinău : Litera, 1996. - 277 p.
Titlul romanului este simbolic în sensul basmului vechi, baltagul este unealta magică şi simbolică însuşită de răufăcători şi cucerită de erou, unealtă care rămâne pură, nepătată de sânge.
Subiectul lucrări date este foarte simplu deoarece el păstrează elementele unei balade în care: un cioban este omorât de doi tovarăşi ai săi pentru a-i lua oile, dar femeia acestuia, aprigă şi inteligentă nu are linişte până nu află făptaşii şi nu-i pedepseşte după legea nescrisă a comunităţii. Faptele din Baltagul se petrec spre sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, însă într-o societate patriarhală, arhaică, străpunsă de zorii unei civilizaţii, de noi relaţii sociale, capitaliste.
Sadoveanu, Mihail. Hanu-Ancuţei.- Bucureşti : AGORA, 2005.- 243 p.
Structural, „Hanul Ancutei” este o suită de nouă povestiri a căror unitate, asigurată atmosfera hanului unde ritualul supunerii capătă aspectul epopeii.Actul povestirii este unul din modurile de a supravietui. Odata cu inceperea istorisirii, o vrajă cuprinde şi leagă prin fire nevăzute pe ascultator şi pe povestitor. Povestitorul practic devine actor, şi prin forţa cuvântului şi a teatrului monologat cucereşte şi copleşeşte pe ascultător. Fiecare povestire se anunţăt printr-o determinare temporală evocatoare de întâmplări extraordinare, uneori marcate de semne emblematice: „ Dar asta s-a întamplat într-o depărtată vreme, demult, în anul când au cazut de Santilie ploi năprasnice şi spuneau oamenii că ar fi vazut balaur negru în nori, deasupra puhoaielor Moldovei”. Este necesar această raportare la un timp fabulos, hiperbolizat pentru ca povestirea să calce la început în spatiul epopeii.
Sadoveanu, Mihail. Viaţa lui Ştefan cel mare- Chişinău: Purut internaţional, 2004.- 206 p.
Această lucrarae este singura biografie istorică scrisă de Mihail Sadoveanu ce arată interesul extraordinar al autorului pentru acest personaj istoric excepţional al istoriei românilor; de altfel, Sadoveanu mărturisea că a conceput această carte pentru a se documenta cât mai bine despre domnitorul moldovean pentru romanul Fraţii Jderi, al cărui prim volum, Ucenicia lui Ionuţ, urma să apară un an mai târziu.
Sadoveanu, Mihail. Fraţii Jderi.- Bucureşti: Regis, 2005.- 575 p.
Romanul este o ficţiune poetică în care se topeşte documentul istoric iar accentul se pune într-o masură mai mare pe eroismul frţilor Jderi, al oamenilor Măriei-Sale, decât pe figură autentiă a lui Ştefan Voda. Fraţii Jderi sunt rodul fanteziei autorului. Lucrarea surprinde esenţa spiritului epocii şi problematica ei sociala şi etica al cărei element fundamental e lupta istorică a poporului pentru independenţa patriei.
Sadoveanu, Mihail. Domnu Trandafir.- Iaşi: Sedcom Libris, 2004.- 169 p.
Titlul operei – este alcatuit din doua substantive. Substantivul „Domnu ” care este scris cu majusculă pentru că elevii îl admirau şi îl respectau. Apostroful indică o adresare familiară, apropiată, deoarece era într-adevar apropiat copiilor. Substantivul propriu „Trandafir”indică frumuseţea sufletească (spirituală) şi delicateţea învăţătorului, dar şi micii ghimpi ai săi: ״Măi domnule ! ״. Naraţiunea „Domnu Trandafir”, scrisă de Mihail Sadoveanu, a fost prima oară publicată în anul 1905, în revista „Albina”, apoi urmand sa fie publicată din nou în anul 1907 în volumul scriitorului, „La noi în Viisoara”. Ajuns la maturitate, scriitorul se întoarce pe meleagurile natale si evocă cu nostalgie întâmplarile copilăriei, când se juca cu dracii de vârsta lui, şi îşi aminteşte chipul dascălului său, Mihai Busuioc, aici supranumit „Domnu Trandafir”. Opera are o scriere autobiografică, scrisă sub forma de scrisoare adresată unui prieten, unde scriitorul povestesşe despre primii ani de viaţa, petrecuţi în târgusorul Paşcani. Dar, mai ales îl aminteşte pe personajul principal al operei, dascalul Mihai Busuioc, caruia îi închină această operă.
Sadoveanu, Mihail. Creanga de aur.- Bucureşti: Alfa Paideia, 1996.- 151 p.
Este un roman de dragoste, cu subtext isoteric, care se petrece la Bizanţ în secolul opt, Creanga de aur este un descensus ad inferos. Creanga de aur, adică vîscul, sau înţelepciunea şi cunoaşterea, îl va ajuta pe Kesarion Breb eroul cărţii, să poată ieşi din infern, unde se încheie călătoria sa iniţiatică, împreună cu frumoasa Maria pe care tot el o duse acolo. Despărţirea lor în spaţiu terestru şi unirea lor prin greanga de aurce va luci în sine, în afară de timp este ieşirea lor din infernul în care au coborît şi intrarea lor prin durere, în ordinea definitivei înţelegeri, care e cea mai mare iubire.
Sadoveanu, Mihail. Dumbrava minunată.- Bucureşti: Agrora, 2005.- 239 p.
Dumbrava minunată este o combinaţie dintre natură şi mitologia noastră, sunt obiceiurile, credinţele şi crezurile noastre, e sentimentalitatea, e atitudinea noastră faţă de lucrurile noastre şi limba. Deasemenea, Dumbrava minunată este descrierea peripetiilor prin care a trecut o fetiţă Lizuca şi tainele ei pe parcursul drumului pe care l-au strabatut de la casa părintească până la casa bunicilor.
Natura în opera lui Mihail Sadoveanu.- Bucureşti: Ed. Ion Creangă, 1987.- 190 p.
După Eminescu, Mihail Sadoveanu a adus o contribuţie esenţială la individualizarea peisajului naţional. Vegetaţia, fauna, flora, formele de manifestare ale fenomenelor naturii sînt evocate cu un simţ artistic superior predecesorilor. Seducţia naturii sadoveniene izvorăşte din reactualizarea descrierii prin intermediul amintirii. Prozatorul percepe selectiv realitatea o foltrează prin propria-i conştiinţă şi se proiectează pe sine în secvenţele evocate.
Ciobanu, Mircea V. Proza lui Mihail Sadoveanu.- Chişinău: ARC, 2009.- 47 p.
Colecţia S.O.S.! Cartea care te salvează îţi pune în mână un complet de instrumente dodactice de primă necesitate. Volumele colectiei analizează pe larg, dar simplu şi pe înţelesul tuturor, opera scritorilor incluşi în curriculumul şcolar şi în programa universală.Lucrarae data va ajuta să interpreteze textul operei să facă o analiză pertinentă a ideaticii şi amijloacelor artistice să înţeleagă rolul scrierii şi al scriitorului respectiv în spaţiul general istorico-literar.
Oprişan, I. Opera lui Mihail Sadoveanu.- Bucureşti: Saeculum I.O., 2004.- 447 p.
Mihail Sadoveanu a elaborat una dintre cele mai vaste, mai complexe şi mai valoroase opere din literatura română. Lucrarea de faţă încearcă să-i releve semnificaţiile, să-i surprindă elementele de structură şi liniile de faţă, care o străbat de la un capăt la altul, şi să-i definească specificul artistic şi originalitatea viziunii.
Ciopraga, Constantin. Baltagul de Mihail Sadoveanu. – Cluj-Napoca : Dacia, 2002. – 104 p.
Despre această carte putem spune că e biografia unui roman. Ciopraga analizează geneza romanului, personajele, fluxul epic al romanului, dar şi alte aspecte de acest gen. Este o carte utilă pentru elevi, studenţi şi profesori, dar şi pentru toţi cei interesaţi sau intrigaţi de subiectul/geneza acestui roman.
Zbîrcioc, Vlad. Sadoveanu sau dorul de cel fără vîrstă : momente, reflecţii, disociaţii. – Chişinău : Pontos, 2006. – 250 p.
Mihail Sadoveanu elogiază natura în opera sa cu mare grijă, oferindu-i nişte adjective frumoase. Poate prin această atitudine doreşte să sensibilizeze opinia publică, dar cine ştie? Vlad Zbîrciog vorbeşte despre proza lui Sadoveanu, dar şi cultul pentru istorie. La fel, sunt prezentate cîteva opere, din punctul de vedere critic.
Florea, Doina. Mihail Sadoveanu sau magia rostirii.- Bucureşti: Cartea Românească, 1986.- 157 p.
Opera lui Mihail Sadoveanu este o spectaculoasă gradaţie a tăcerii, în ciuda colocvialismului prea des invocat atunci cînd se fac referiri la arta narativă a scriitorului. Tăcerea în creaţia lui Sadoveanu se sublimează pînă la sentiment, făcînd operă estetică sau fermată în partiturile muzicale. Dincolo de ceea ce realizează în planul transpunerii auditive, pe portativ muzical, infinita modulare a tăcerii sadoveniene, inflexiunile ei vorbesc despre stilul liric al autorului.
Maria Bivol
Şef oficiu
Anul acesta se fac 50 de ani de la trecerea în eternitate a marelui Mihail Sadoveanu. În acest sens, ne-am propus să organizăm o expoziţie virtuală de carte. În cele ce urmează vă propunem o parte din cărţile ce se află în colecţiile Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” (Sediul Central).
Sadoveanu, Mihail. Aventurile Şahului. - Chişinău : EUS, 1993.- 111 p.
Lucrarea dată a fost scrisă ca nu prim hobby al lui Sadoveanu, vânatoarea, nici al doilea, pescuitul, ci cel de al treilea, mai putin cunoscut care sahul, sa-i inspire o culegere "cinstita", adica indubitabila, de povestiri în ramă. E vorba desigur de Soarele în balta sau aventurile şahului. Care este o lucrare foarte captivantă ce ţine pe jar orce cititor deoarece lucrarea are la bază o structură bine gîndită şi o trimitere a mesajului foarte variat şi bine structurat.
Sadoveanu, Mihail. Baltagul. - Chişinău : Litera, 1996. - 277 p.
Titlul romanului este simbolic în sensul basmului vechi, baltagul este unealta magică şi simbolică însuşită de răufăcători şi cucerită de erou, unealtă care rămâne pură, nepătată de sânge.
Subiectul lucrări date este foarte simplu deoarece el păstrează elementele unei balade în care: un cioban este omorât de doi tovarăşi ai săi pentru a-i lua oile, dar femeia acestuia, aprigă şi inteligentă nu are linişte până nu află făptaşii şi nu-i pedepseşte după legea nescrisă a comunităţii. Faptele din Baltagul se petrec spre sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, însă într-o societate patriarhală, arhaică, străpunsă de zorii unei civilizaţii, de noi relaţii sociale, capitaliste.
Sadoveanu, Mihail. Hanu-Ancuţei.- Bucureşti : AGORA, 2005.- 243 p.
Structural, „Hanul Ancutei” este o suită de nouă povestiri a căror unitate, asigurată atmosfera hanului unde ritualul supunerii capătă aspectul epopeii.Actul povestirii este unul din modurile de a supravietui. Odata cu inceperea istorisirii, o vrajă cuprinde şi leagă prin fire nevăzute pe ascultator şi pe povestitor. Povestitorul practic devine actor, şi prin forţa cuvântului şi a teatrului monologat cucereşte şi copleşeşte pe ascultător. Fiecare povestire se anunţăt printr-o determinare temporală evocatoare de întâmplări extraordinare, uneori marcate de semne emblematice: „ Dar asta s-a întamplat într-o depărtată vreme, demult, în anul când au cazut de Santilie ploi năprasnice şi spuneau oamenii că ar fi vazut balaur negru în nori, deasupra puhoaielor Moldovei”. Este necesar această raportare la un timp fabulos, hiperbolizat pentru ca povestirea să calce la început în spatiul epopeii.
Sadoveanu, Mihail. Viaţa lui Ştefan cel mare- Chişinău: Purut internaţional, 2004.- 206 p.
Această lucrarae este singura biografie istorică scrisă de Mihail Sadoveanu ce arată interesul extraordinar al autorului pentru acest personaj istoric excepţional al istoriei românilor; de altfel, Sadoveanu mărturisea că a conceput această carte pentru a se documenta cât mai bine despre domnitorul moldovean pentru romanul Fraţii Jderi, al cărui prim volum, Ucenicia lui Ionuţ, urma să apară un an mai târziu.
Sadoveanu, Mihail. Fraţii Jderi.- Bucureşti: Regis, 2005.- 575 p.
Romanul este o ficţiune poetică în care se topeşte documentul istoric iar accentul se pune într-o masură mai mare pe eroismul frţilor Jderi, al oamenilor Măriei-Sale, decât pe figură autentiă a lui Ştefan Voda. Fraţii Jderi sunt rodul fanteziei autorului. Lucrarea surprinde esenţa spiritului epocii şi problematica ei sociala şi etica al cărei element fundamental e lupta istorică a poporului pentru independenţa patriei.
Sadoveanu, Mihail. Domnu Trandafir.- Iaşi: Sedcom Libris, 2004.- 169 p.
Titlul operei – este alcatuit din doua substantive. Substantivul „Domnu ” care este scris cu majusculă pentru că elevii îl admirau şi îl respectau. Apostroful indică o adresare familiară, apropiată, deoarece era într-adevar apropiat copiilor. Substantivul propriu „Trandafir”indică frumuseţea sufletească (spirituală) şi delicateţea învăţătorului, dar şi micii ghimpi ai săi: ״Măi domnule ! ״. Naraţiunea „Domnu Trandafir”, scrisă de Mihail Sadoveanu, a fost prima oară publicată în anul 1905, în revista „Albina”, apoi urmand sa fie publicată din nou în anul 1907 în volumul scriitorului, „La noi în Viisoara”. Ajuns la maturitate, scriitorul se întoarce pe meleagurile natale si evocă cu nostalgie întâmplarile copilăriei, când se juca cu dracii de vârsta lui, şi îşi aminteşte chipul dascălului său, Mihai Busuioc, aici supranumit „Domnu Trandafir”. Opera are o scriere autobiografică, scrisă sub forma de scrisoare adresată unui prieten, unde scriitorul povestesşe despre primii ani de viaţa, petrecuţi în târgusorul Paşcani. Dar, mai ales îl aminteşte pe personajul principal al operei, dascalul Mihai Busuioc, caruia îi închină această operă.
Sadoveanu, Mihail. Creanga de aur.- Bucureşti: Alfa Paideia, 1996.- 151 p.
Este un roman de dragoste, cu subtext isoteric, care se petrece la Bizanţ în secolul opt, Creanga de aur este un descensus ad inferos. Creanga de aur, adică vîscul, sau înţelepciunea şi cunoaşterea, îl va ajuta pe Kesarion Breb eroul cărţii, să poată ieşi din infern, unde se încheie călătoria sa iniţiatică, împreună cu frumoasa Maria pe care tot el o duse acolo. Despărţirea lor în spaţiu terestru şi unirea lor prin greanga de aurce va luci în sine, în afară de timp este ieşirea lor din infernul în care au coborît şi intrarea lor prin durere, în ordinea definitivei înţelegeri, care e cea mai mare iubire.
Sadoveanu, Mihail. Dumbrava minunată.- Bucureşti: Agrora, 2005.- 239 p.
Dumbrava minunată este o combinaţie dintre natură şi mitologia noastră, sunt obiceiurile, credinţele şi crezurile noastre, e sentimentalitatea, e atitudinea noastră faţă de lucrurile noastre şi limba. Deasemenea, Dumbrava minunată este descrierea peripetiilor prin care a trecut o fetiţă Lizuca şi tainele ei pe parcursul drumului pe care l-au strabatut de la casa părintească până la casa bunicilor.
Natura în opera lui Mihail Sadoveanu.- Bucureşti: Ed. Ion Creangă, 1987.- 190 p.
După Eminescu, Mihail Sadoveanu a adus o contribuţie esenţială la individualizarea peisajului naţional. Vegetaţia, fauna, flora, formele de manifestare ale fenomenelor naturii sînt evocate cu un simţ artistic superior predecesorilor. Seducţia naturii sadoveniene izvorăşte din reactualizarea descrierii prin intermediul amintirii. Prozatorul percepe selectiv realitatea o foltrează prin propria-i conştiinţă şi se proiectează pe sine în secvenţele evocate.
Ciobanu, Mircea V. Proza lui Mihail Sadoveanu.- Chişinău: ARC, 2009.- 47 p.
Colecţia S.O.S.! Cartea care te salvează îţi pune în mână un complet de instrumente dodactice de primă necesitate. Volumele colectiei analizează pe larg, dar simplu şi pe înţelesul tuturor, opera scritorilor incluşi în curriculumul şcolar şi în programa universală.Lucrarae data va ajuta să interpreteze textul operei să facă o analiză pertinentă a ideaticii şi amijloacelor artistice să înţeleagă rolul scrierii şi al scriitorului respectiv în spaţiul general istorico-literar.
Oprişan, I. Opera lui Mihail Sadoveanu.- Bucureşti: Saeculum I.O., 2004.- 447 p.
Mihail Sadoveanu a elaborat una dintre cele mai vaste, mai complexe şi mai valoroase opere din literatura română. Lucrarea de faţă încearcă să-i releve semnificaţiile, să-i surprindă elementele de structură şi liniile de faţă, care o străbat de la un capăt la altul, şi să-i definească specificul artistic şi originalitatea viziunii.
Ciopraga, Constantin. Baltagul de Mihail Sadoveanu. – Cluj-Napoca : Dacia, 2002. – 104 p.
Despre această carte putem spune că e biografia unui roman. Ciopraga analizează geneza romanului, personajele, fluxul epic al romanului, dar şi alte aspecte de acest gen. Este o carte utilă pentru elevi, studenţi şi profesori, dar şi pentru toţi cei interesaţi sau intrigaţi de subiectul/geneza acestui roman.
Zbîrcioc, Vlad. Sadoveanu sau dorul de cel fără vîrstă : momente, reflecţii, disociaţii. – Chişinău : Pontos, 2006. – 250 p.
Mihail Sadoveanu elogiază natura în opera sa cu mare grijă, oferindu-i nişte adjective frumoase. Poate prin această atitudine doreşte să sensibilizeze opinia publică, dar cine ştie? Vlad Zbîrciog vorbeşte despre proza lui Sadoveanu, dar şi cultul pentru istorie. La fel, sunt prezentate cîteva opere, din punctul de vedere critic.
Florea, Doina. Mihail Sadoveanu sau magia rostirii.- Bucureşti: Cartea Românească, 1986.- 157 p.
Opera lui Mihail Sadoveanu este o spectaculoasă gradaţie a tăcerii, în ciuda colocvialismului prea des invocat atunci cînd se fac referiri la arta narativă a scriitorului. Tăcerea în creaţia lui Sadoveanu se sublimează pînă la sentiment, făcînd operă estetică sau fermată în partiturile muzicale. Dincolo de ceea ce realizează în planul transpunerii auditive, pe portativ muzical, infinita modulare a tăcerii sadoveniene, inflexiunile ei vorbesc despre stilul liric al autorului.
Maria Bivol
Şef oficiu
10.10.2011
Adler, Elizabeth. Hotel Riviera / E. Adler, trad.: Iulcea Popp. – București : Lider, 2004. – 298 p.
E un roman despre o poveste de iubire, trădare, familie. Totul cu specific polițist. Lola March este eroina romanului care, măritată fiind cu proprietarul Hotelului Riviera care dispare în mod miraculos. Suspectată de dispariția soțului ei, dar trăind în același timp o aventură de dragoste cu un aventurier american pe nume Jack Farrar, aceștia doi din merg în căutarea... soțului dispărut. O acțiune incitantă, cu final mai mult sau mai puțin fericit.
Romanul îl puteți citi la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” (Sediul Central) din Chișinău.
07.10.2011
Dicţionar de geologie / N. Anastasiu, V. Mutihac, D. Grigorescu, Gh. C. Popescu. Bucureşti : Ed. Didactică şi Pedagogică, R. A., 2007. – 291 p.
Geologia a cunoscut "inovaţii" noi. Au apărut teorii, concepte şi termeni noi. Este inevitabil apariţia unui dicţionar nou în acest sens. Astfel, dicţionarul cuprinde peste 4000 de termeni definiţii şi este destinat studenţilor şi elevilor care studiază geologia şi geografia în facultăţile de profil şi în licee. Acest dicţionar este la cea de a doua ediţie.
05.10.2011
Enciclopedii și atlase din domeniul biologie
Vă propunem în continuare manuale și atlasuri din domeniul științelor biologice, care le puteți consulta în sala de lectură a Bibliotecii Municipale ”B.P. Hasdeu”
Popovici, L. Atlas botanic / L. Popovici, C. Moruzi, I. Toma. – București : Ed. Didactică și Pedagogică, 2002. – 213 p.
Țibea, F. Atlas școlar de biologie : regnul Protista, regnul Animal. – Ed. a IV-a. – București : Ed. Didactică și Pedagogică, 2007. – 48 p.
Țibea, F. Atlas școlar de biologie : regnul Monera, regnul Prostica, regnul Ciuperci, Regnul Plante. – Ed. a IV-a. – București : Ed. Didactică și Pedagogică, 2007. – 48 p.
Taine, curiozități, fenomene din științele naturii dezlegate pentru elevi : clasa a III-a. – Iași : Porțile orientului, 2006. – 192 p.
Taine, curiozități, fenomene din științele naturii dezlegate pentru elevi : clasa a IV-a. – Iași : Porțile orientului, 2006. – 192 p.
Cozari, T. Biologie : manual pentru clasa a VIII-a. – Chișinău : Litera, 2004. – 216 p.
Cozari, T. Biologie : manual pentru clasa a VIII-a. – Chișinău : Litera, 2004. – 216 p.
Cozari, T. Biologie : manual pentru clasa a IX-a. – Chișinău : Litera, 2002. – 143 p.
Cozari, T. Biologie : manual pentru clasa a X-a. – Chișinău : Litera, 2006. – 167 p.
Drăgănescu, C. Biochime : manual pentru clasa a XI-a, licee cu profil de instruire alimentară și școli profesionale, anii II-III. – București : Ed. Didactică și Pedagogică, R. A. – 175 p.
Drăgoiu, V. Dicționar de biologie pentru uzul elevilor / V. Drăgoiu, D. Todea. – Cluj-Napoca, Dacia, 2006. – 293 p.
Mohan, Gh. Dicționar enciclopedic de biologie. – București : All.
Vol. 1 : A-L. – 2004. – 430 p.
Vol. 2 : M-Z. – 2005. – 445 p.
Mohan, Gh. Ecologie și protecția mediului : manual preparator. – București : Scaiul, 1993. – 349 p.
Roșcovan, D. Ecologia și protecția mediului. Practica pe teren : suport didactic. – Chișinău : CEP USM, 2006. – 153 p.
Universul plantelor pentru băieți și fete : miracole, curiozități, legende, taine. – Iași : Porțile orientului, 2005. – 200 p.
Popovici, L. Atlas botanic / L. Popovici, C. Moruzi, I. Toma. – București : Ed. Didactică și Pedagogică, 2002. – 213 p.
Țibea, F. Atlas școlar de biologie : regnul Protista, regnul Animal. – Ed. a IV-a. – București : Ed. Didactică și Pedagogică, 2007. – 48 p.
Țibea, F. Atlas școlar de biologie : regnul Monera, regnul Prostica, regnul Ciuperci, Regnul Plante. – Ed. a IV-a. – București : Ed. Didactică și Pedagogică, 2007. – 48 p.
Taine, curiozități, fenomene din științele naturii dezlegate pentru elevi : clasa a III-a. – Iași : Porțile orientului, 2006. – 192 p.
Taine, curiozități, fenomene din științele naturii dezlegate pentru elevi : clasa a IV-a. – Iași : Porțile orientului, 2006. – 192 p.
Cozari, T. Biologie : manual pentru clasa a VIII-a. – Chișinău : Litera, 2004. – 216 p.
Cozari, T. Biologie : manual pentru clasa a VIII-a. – Chișinău : Litera, 2004. – 216 p.
Cozari, T. Biologie : manual pentru clasa a IX-a. – Chișinău : Litera, 2002. – 143 p.
Cozari, T. Biologie : manual pentru clasa a X-a. – Chișinău : Litera, 2006. – 167 p.
Drăgănescu, C. Biochime : manual pentru clasa a XI-a, licee cu profil de instruire alimentară și școli profesionale, anii II-III. – București : Ed. Didactică și Pedagogică, R. A. – 175 p.
Drăgoiu, V. Dicționar de biologie pentru uzul elevilor / V. Drăgoiu, D. Todea. – Cluj-Napoca, Dacia, 2006. – 293 p.
Mohan, Gh. Dicționar enciclopedic de biologie. – București : All.
Vol. 1 : A-L. – 2004. – 430 p.
Vol. 2 : M-Z. – 2005. – 445 p.
Mohan, Gh. Ecologie și protecția mediului : manual preparator. – București : Scaiul, 1993. – 349 p.
Roșcovan, D. Ecologia și protecția mediului. Practica pe teren : suport didactic. – Chișinău : CEP USM, 2006. – 153 p.
Universul plantelor pentru băieți și fete : miracole, curiozități, legende, taine. – Iași : Porțile orientului, 2005. – 200 p.
04.10.2011
Manuale școlare din domeniul chimiei
Vă prezentăm manualele școlare din domeniul chimiei care sunt în colecțiile Bibliotecii Municipale ”B.P. Hasdeu” din Chișinău. Cărțile le puteți consulta în sala de lectură.
Bărbulescu, Georgiana. Teste de chimie organică. – București : Teora, 1997. – 247 p.
Cojocaru, Lia. Chimie organică. Sinteze, probleme și teste grilă. – București : Niculescu, 2004. – 205 p.
Cosma, Ileana. Chimie : manual pentru clasa a IX-a. – București : Ed. Didactică și pedagogică, 1978. – 176 p.
Culegere de probleme de chimie anorganică și generală pentru bacalaureat și concursuri școlare. – București : ALL, 2000. – 178 p.
Dragalina, Galina. Chimie organică : manual pentru clasa a XI-a . – Chișinău : Știința, 2001. – 191 p.
Duca, Gheorghe. Chimie : ghid pentru elevi și studenți / Gh. Duca, A. Buga. – Chișinău : Știința, 2002. – 218 p.
Homcenko, G. Probleme de chimie pentru admitere în învățămîntul superior. – Chișinău : Lumina, 1997. – 265 p.
Ivana, Tiberiu. Pregătește-ți BAC-ul și admiterea în faultate : teste de chimie organică. – București : Lucman, 2006. – 412 p.
Kirsteuer, Rodica. Teste de chimie pentru bacalaureat și admiterea în învățămîntul superior. – București : Caba, 2004. – 104 p.
Lupășteanu, Adela. Probleme de chimie : clasele VII-VIII / A. Lupășteanu, R. Marinescu. – București : Ed. Didactică și Pedagogică, R. A., 2006. – 183 p.
Melentiev, Eugenia. Să învățăm logic chimia prin exerciții, probleme, teste. – Chișinău : Lumina, 2006. – 223 p.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)