Savater, Fernando. Politica pentru fiul meu Amador / F. Savater, trad.: Maria Elena Răvoianu. - Chişinău: Arc, 1997. - 157 p.

Vechii greci (tipi deştepţi şi curajoşi pentru care ştii deja că am un respect deosebit), pe cei ce nu se amestecau în politică îi numeau idiotes, un cuvînt care însemna persoană izolată, care nu avea nimic de oferit celorlaţi, obsedată de măruntele probleme ale casei sale şi manipulată, în fond, de toţi. Din acest idiotes grecesc derivă idiotul nostru actual şi nu nevoie să-ţi explic ce înseamnă. În cartea trecută am îndrăznit să-ţi spun că singura obligaţie morală pe care o avem este să nu fim imbecili, cu diversele forme de imbecilitate care nepot distruge viaţa şi despre care vorbeam acolo. Ei bine, rezultă că mesajul acestei cărţi pe care începi s-o citeşti e şi el cam agresiv şi nepoliticos, deoarece se poate rezuma în trei cuvinte: nu fi idiot! Dacă ai din ou răbdare cu mine, voi încerca să-ţi clarific în capitolele ce urmează ce vreau să zic cu sfatul care nu sună defel amabil...


Sursa imaginii www.librariaeminescu.ro

Muchembled, Robert. O istorie a diavolului: Civilizaţia occidentală în sec. XII-XX. - Chişinău: Cartier, 2002. - 384 p.

Va fi oare diavolul pe punctul de a abandona Occidentul la finele celui de-al doilea mileniu al erei creştine? "Acest secol poate trece drept unul al dispariţiei, sau cel puţin eclipsei sau al metamorfozei Infernului, afirma Roger Caillois în 1974. Aşadar, pentru majoritatea europenilor, inclusiv pentru foarte mulţi catolici credincioşi şi practicanţi care preferau fulguranţelor tragice ale conciliului cel Treizeci (1545-1563) un creştinism modernizat, deschis asupra lumii şi mai îâncrezător VAticanului II (1962-1965), Satan părea abandonat universului accesoriilor teatrale. La mijlocul sec. XVI, înfrîngerea adepţilor lui Erasmus, partizani ai unei religii mai mult interiorizate şi mai puţin dramatice, a lăsat teren liber, timp de patru secole, imaginii unui Dumnezeu înfricoşător, cu intenţii necunoscute, fără îndoială stăpîn pe demon, totodată lăsînd să se dezlănţuie forţele malefice pentru a pedepsi păcătoşii. În pragul celui de-al treilea mileniu, remarca lui Caillois merită totuşi a fi nuanţată. "Alungaţi Infernul şi el va reveni în galop", adăugase el într-o manieră premonitorie.

Turrchetti, Mario. Tirania şi tiranicul / M. Turchetti, trad. din lb franc.: Em. Galaicu-Păun. - Ch.: Cartier, 2003.

Această carte nu este o istorie a tiranilor şi a tiranicidelor. Este mai degrabă un eseu istoric asupra a ceea ce s-a gîndit şi s-a spus despre tiranie şi tiranicid. Ea caută să sesizeze specificitatea dezbaterilor pe care guvernările rele le-au suscitat în epoci şi locuri diferite. Ea se interesează de reflecţiile, ideile pe care gînditorii le-au imaginat de acest subiect, sub forme proprii lumii lor. Astfel, această carte reuneşte reflecţiile cu privire la tiranie şi tiranicid, propunîndu-şi să fie primal or istorie.

Concepută ca un eseu, acest studiu cuprinde o perioadă îndelungată şi schiţează o problematică bine determinată. Una dintre primele dificultăţi întîlnite ţine de omogenitatea anvhetei. Din nefericire, studiile pregătitoare sunt lacunare, inegale. Se cunoaşte interesul cercetătorilor pentru studierea tiraniei în Grecia antică; nimic asemănător cu privire la alte epoci şi lumi culturale. Acest interes renaşte în anumite cazuri izolate, la autri ca John de Salisbury şi Toma D'Aquino, şi pentru perioade cum ar fi sec. XVI francez şi pînă în timpurile monarcomahilor. Putem conchide că preocupările vizînd tirania sunt proprii Grecii antice şi dispar sau se diminuează în epocile care urmează, cu excepţii mai mult sau maipuţin notabile.

Gaillard, J.-M. Istoria continentului european: de la 1850 pînă la sf. sec. XX / J.M. Gaillard, A.Rowley. - Ch.: Cartier, 2001

Ideea Europei era una din utopiile de epocă. Începînd cu "Scrisoare domnilor redactori de la Revue europeene" a lui Chateaubriand şi terminînd cu manifestul Europei Tinere al lui Mayyini din 1834, niciodată pe continet nu s-a vorbit atît de mulr despre Europa. Pentru cei care, în momentul revoluţiilor de la 1848, visează la "Statele Unite ale Europei",aceasta ar trebui să rezulte din trei revoluţii: afirmarea naţiunii suverane, instaurarea tuturor libertăţilor, organizarea justiţiei sociale. Mai mult decît atît: în efervescenţa generală de la mijlocul sec. XIX, se crede în posibilitatea concilierii dintre "Europa naţiunilor" şi fraternitatea popoarelor. Se presupune chiar că "Europa naţiunilor" va da naştere "Statelor Unite ale Europei". Dar, înainte de a se ajunge aici, trebuie demolată arhitectura edificată la Congresul de la Viena din 1815, ceacare, sub ruinele aventurii napoleoniene, a restabilit vechea ordine: un continent modelat din dispreţ pentru drepturile popoarelor şi aspiraţiile naţiunilor; monarhii de drept divin contrapunîndu-se principiilor Revoluţiei franceze. În consecinţă, înfrîngerea de la Waterloo şi triumful lui Metternich n-au putu elimina ideile noi care inflamează spiritele între 1789 şi 1815.

Hobsbawn, Eric. Era imperiului: 1875-1914. - Chişinău: Cartier, 2002. - 503 p.

Deşi scrisă de un istoric de profesie, această carte nu se adresează altor colegi, ci tuturor celor care doresc să înţeleagă şi care cred că istoria este importantă pentru atingerea acestui scop. Obiectivul ei nu este de a le povesti cititorilor exact ce s-a întîmplat în lume în cei patruzeci de ani dinaintea Primului Război Mondial, deşi sper că ea le va oferi o oarecare idee asupra perioadei. Dacă vor să afle mai multe, o pot face cu uşurinţă consultînd vasta şi adesea excelenta literatură de specialitate, din care o mare parte e disponibilă, în limba engleză, oricui este interesant de istorie. O parte din aceasta e indicată în ghidul de Lecturi Suplimentare.

Eco, Umberto. Cum se face o teză de licenţă. - Iaşi: Polirom, 2006. - 263 p. (Titlu original: Come si fa una tesi de laurea)

Cîndva, universitatea era o universitate a elitelor. Se orientau spre ea numai fiii ce absolveau o facultate. Cu rare excepţii, cine studia avea tot timpul la dispoziţie. Universitatea era concepută pentru a fi urmată cu răbdare un pic de timp pentru studiu şi un pic pentru "sănătoasele" petreceri goliardice ori pentru activităţi în organismele reprezentative.

Cursurile erau prestigioase conferinţe, după care studenţii cei mai interesaţi se retrăgeau cu profesorii şi asistenţii ăn lungi seminarii.

Şi astăzi, în multe universităţi americane, la un curs nu asistă niciodată mai mult de zece sau douăzeci de studenţi (care plătesc din greu şi au dreptul să "uzeze" de profesor cît vor pentru a discuta cu el). În universităţi precum Oxford există un profesor, numit tutor, care se ocupă de teza de cercetare a unui grup restrîns de studenţi şi le urmăreşte activitatea zi de zi.

Sfaturile din această carte sunt valabile pentru studenţi. Tuturor acestora, cartea vrea să le sugereze cel puţin două lucruri:

- se poate face o teză merituoasă chiar dacă ne aflăm într-o situaţie dificilă, care acuză discriminări mai vechi ori mai recente;

- se poate folosi acest prilej pentru a recupera sensul pozitiv şi progresiv al studiului, înţeles nu ca un ansamblu de noţiuni, ci ca o asimilare critică a unei experienţe, ca achiziţie a unei capacităţi de a identifica problemele, de a le aborda cu metodă, de a le expune potrivit unor anumite tehnici de comunicare.

Deep, Sam. Cum să discutăm pentru a obţine ceea ce vrem. / S. Deep, L. Sussman, trad.: M. Florescu, M. Sibinescu. - Bucureşti: Polimark, 1998. - 272p

Oamenii trebuie să înveţe numite tehnici prin care să determine la cei din jurul lor comportamentul dorit. Totodată, ei trebuie să înveţe cum să reacţioneze în faţa unor persoane răutăcioase, agitate, revendicate, agresive sau nechibzuite.
Fiecare capitol debutează cu un conţinut foarte asemanator situaţiilor reale pe care le-am observat. În partea a doua a cărţii veţi găsi mai multe sfaturi în legătură cu diverse situaţii. Ani de zile autorii au păstrat notiţele sau remarcile prin care unii manageri sau angajaţi frustraţi le-au descris persoane dificile.

Deary, Ian J. Inteligenta. Foarte scurtă introducere. - Bucureşti: All, 2008. - 131 p.

Există multe cărţi despre diferenţele de inteligenţă dintre oameni, şi era nevoie de un motiv întemeiat pentru a mai adăuga încă una la numărul acestora. În afara tratatelor scrise de academicieni pentru colegii lor şi pentru studenţi, predomină două tipuri de lucrări de popularizare. Există pe de o parte nenumărate cărţi de genul testaţi-vă-coeficientul de inteligenţă, care oferă o introducere în domeniul măsurilor mentale. În funcţie de scopul pe care îl obţineţi la aceste teste, ele vă vor flata ori vă vor deprima. Acestea funcţionează ca un fel de diagnostic al condiţiei fizice a creierului dumneavoastră, special pentru amatori.
Cartea de faţă se bazează pe date. Este o tentativă de a elimina intermediarii şi de a vă pune la curent cu cîteva date de cercetare actuale referitoare la inteligenţa umană. Nu există ceva de genul unei teorii a diferenţelor inteligenţei umane - nu în sensul în care ştiinţele precum fizica sau chimia au teorii.

Clegg, Brian. Dezvoltare personală / B. Clegg; trad.: D. L. Ilin. - Iaşi: Polirom, 2003.

Dezvoltarea personală este un subiect vast - cartea de faţă ar putea pune la fel de bine să se intituleze "cum să avem maximum de succes în viaţă" sau "cum să facem ca totul să ne meargă strună".
Această carte are două saecţiuni principale. În capitolul I - "Elementele de bază" - stabilim cunoştinţele pe care sunt construite exerciţiile şi tehnicile. Este foarte importantă asimilarea acestor cunoştinţe înainte de implicarea într-o activitate cum este dezgvoltarea personală - cine nu înţelege de ce trebuie să facă exerciţiile nu poate avea controlul deplin asupra acestei activităţi.
Cea de-a doua secţiune cuprinde un program de exerciţii şi tehnici - exerciţii pentru dezvoltarea propriilor calităţi şi tehnici care pot fi aplicate în relaţiile cu ceilalţi. Programul este împărţit în secvenţe, fiecare concepută pentru a putea fi exersată în timpul liber.

Colwell, Peter. Cheia succesului: Drumul tău către reușită / P. Colwell; trad.: O. Cogeanu. - Iasi: Polirom, 2003

Nu se întîmplă în fiecare zi sa apară o carte care să-ţi schimbe viaţa. Multe cărţi îşi distrează şi educă cititorii. Unele ajung pînă acolo încît să lase o impresie de lungă durată. În această carte, Peter Colwell identifică paşii concreţi pe care îi poţi întreprinde pentru a trece de la etapa planurilor la cea a acţiunii în legătură cu visurile şi aspiraţiile tale. Această carte reaminteşte clar că fiecare dintre noi trebuie să evite greşeala, scump plătită. de a lăsa viaţa "să ne trăiască".

Această carte te va motiva să priveşti dincolo de limitele tale personale şi să elimini forţele negative din viaţa ta, care te abat de la destinaţie. Spre deosebire de alte cărţi de autoformare, Cheia succesului îţi arată cum să faci faţă noii atenţii şi laudelor care însoţesc adeseori succesul şi cum să perpetuezi procesul realizărilor iar şi iar, prin asumarea de riscuri personale şi profesionale.