Din IntroducereCurtea lui Ludovic al XV-lea, asemeni monarhului său, continuă să sufere de o reputaţie negativă, în ansamblu. Cele mai recente publicaţii - universitare sau nu -, destinate publicului larg, se complac în a întreţine această reprezentare a unui microcosmos parazitar, dedat atît intrigilor, care paralizează puterea, cît şi libertinajului, care o erodează. Evident, s-a subliniat cît de mult a fost preocupat Ludovic al XV-lea de menţinerea moştenirii lăsate de străbunicul său. Din "fidelitatea faţă de spiritul tradiţiei de la Versailles", el "cunoaşte pe deplin eticheta şi respectul datorat persoanei sale".
Înfierarea purtării lui Ludovic al XV-lea a fost întotdeauna unanimă, inclusiv la autorii care se distanţează de morala creştină: ultimul portret - foarte discutabil - al Mult Iubitului îl înfăţişează ca un "libertin fără voie", homosexual latent cu tendinţe pedofile, atras de urîţenie, un desfrînat brutal incapabil de reverie erotică sau de un vreun sentiment adevărat şi incapabil de a se elibera de o culpabilitatemorbidă.Este semnificativ faptul că acelaşi autor descrie curtea de la VErsailles, nu ca un loc al "supunerii curteanului" şi al "profundului respect faţă de o anumită ordine", ci ca unul al "întîietăţii acestuia, al paradei, al plăcerilor sale".
Sursa imaginii: www.edituraarc.md
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu