Jung, C. G. Tipuri psihologice / trad. din lb germ.: Viorica Nişcov. – Bucureşti : Humanitas, 1997. – 543 p.

Obiectul psihologiei există de mult timp. Cercetările care s-au făcut au scos la iveală răspunsurile la multe din întrebările noastre. Problema tipurilor psihologice a existat de mai mult timp. Cartea în cauză este rodul unei munci de aproape douăzeci de ani în domeniul psihologiei practice după cum afirmă autorul lucrării.
În paginile cărţii sunt incluse 10 capitole ce se referă la subiectul în cauză: Problema tipurilor în istoria de idei a antichităţii şi a evului mediu; Despre ideile lui Schiller în problema tipurilor; Apolinicul şi dionisiacul; Problema tipurilor în studiul omului; Problema tipurilor în literatură etc.

Dicţionar de educaţie tehnologică: pentru uz şcolar / G. Barbu,C. Ţurcaşiu, S. Ionesu, E. Drăghici. – Bucureşti : Corint, 2001. – 222 p.

Acest dicţionar este destinat elevilor pentru a înţelege mai bine sensul expresiilor. La fel, lucrarea vine şi în sprijinul profesorilor care predau această disciplină. Definiţiile din dicţionar se referă doar la disciplina educaţia tehnologică. Cuvintele incluse în dicţionat sunt în ordine alfabetică.

Eminescu, Mihai. Luceafărul. – Chişinău : Litera, 1997. – 359 p.

Luceafărul e sublim. E totul. Graţie acestui poem, dar şi poetului care a reuşit să creeze un astfel de poem, care ne facem să ne simţim altfel, să ne mîndim cu ceea ce suntem şi cu ceea ce avem. Eminescu ne reprezintă şi ne va reprezenta şi în continuare. Poemul său, ne reprezintă şi ne face să ne simţim mîndri de cine suntem. E un poem foarte lung, de 99 de catrene. Te impresionează prin numărul mare de catrene, prin simplitatea versurilor, dar şi prin gîndurile pe care le transmit.
Mihai Eminescu e poetul cu care ne mândrim. Îi suntem recunoscători pentru valoarea moral-spirituală pe care ne-a lăsat-o. De ziua lui de naştere, am organizat o expoziţie virtuală, pe care o puteţi vedea la următorul link: http://organizareacolectiilor.blogspot.com/2011/01/mihai-eminescu-o-eternitate-ce-nu-moare.html

Bell, Roger T. Teoria şi practica traducerii / trad.: C. Gazi. – Iaşi : Polirom, 2000. – 311 p.

Traducerea este o artă, cu propriile coduri de conduită şi criterii de performanţă. Roger T. Bell elaborează un model integrat al fenomenului complex de negociere a echivalenţelor între textul original şi cel tradus, fundamentat pe teoriile lingvistice şi psihologice. Pentru o traducere reuşită este nevoie să ştii a găsi echivalentul necesar, de a avea o coerenţă logică. Traducerea dintr-o limbă în alta nu se face mot-a-mot, ci pentru a avea sens.
În carte sunt incluse trei părţi: Modelul; Sensul; Memoria. Fiecare parte are două sau tei capitole în care se explică în detaliu aspectele teoretice ale traducerii: Ce este traducerea; ce este un traducător?, sensul cuvîntului şi al propoziţiei, logica, granatica şi retorica, procesarea textului etc.

Curs de lingvistică generală

Saussure, Ferdinand de. Curs de lingvistică generală / F. De Saussure; trad. şi cuv. înainte: I. Tarabac. – Iaşi : Polirom, 1998. – 428 p.

Această carte se dovedeşte a fi prima traducere integrală în limba română a ediţiei critice Saussure, Curs de lingvistică generală. Este o lectură fundamentală pentru lingvişti, filosofi, studenţi la facultăţile de profil. La începutul cărţii, în Introducere cum a denumit-o autorul, se vorbeşte despre Scurtă prezentare a istoriei lingvistice; Materia şi sarcina lingvisticii; Obiectul lingvisticii; Lingvistica limbii şi lingvistica vorbirii; Elemente interne şi elemente externe ale limbii; Reprezentarea limbii prin scriere; Fonologia; Principii de fonologie.

Cartea este alcătuită din cinci părţi: Principii generale; Lingvistica sincronă; Lingvistica diacronă; Lingvistica geogrfică; Probleme de lingvistică retrospectivă.

Fiecare parte la rîndul ei include de la un paragraf la şase paragrafe.

Ifrim, Savel. Chimie generală. – Bucureşti : Ed. Didactică şi Pedagogică, R. A., 2003. – 549 p.

Chimia este un obiect de studiu, iar acest fapt duce la editarea diferitor manuale, monografii, dicţionare etc., cu atît mai mult că se publică rezultatele unor cercetări din acest domeniu. La fel prezenţa facultăţilor de Chimie din cadrul diferitor universităţi impune continuarea şi dezvoltarea tradiţiilor ce ţin de acest domeniu.
Lucrarea este alcătuită din trei părţi. Prima parte – Principii Teoretice ale Chimie, cuprinde 14 capitole în care se tratează structura materiei, stările de agregare ale materiei şi succinte noţiuni de chimie fizică. A doua parte – Chimia Elementelor şi a Compuşilor Chimici Anorganici este alcătuită din 17 capitole, care studiază elemente chimice ordonate în grupe principale şi secundare, precum şi compuşii lor mai importanţi. A treia parte – Compuşii Organici include 13 capitole, care cuprind noţiuni generale de chimie organică, hidrocarburi şi prinicpalele clase de compuşi organici cu reprezentanţii lor mai importanţi.

Vieru, Gr. Cele mai frumoase poezii: Die schönsten Gedichte: trad. în [lb] germ.: I. Mărgineanu. – Ch.: Bons Offices SRL,2010. – 180 p.

Este o ediţie bilingvă. Poeziile au fost selectate de către traducător din diverse ediţii. Calitatea selecţiei şi traducerii rămîne a fi apreciată de către cititor afirmă cel ce a tradus poeziile lui Vieru în limba germană.
Poezia lui Vieru este de suflet. Te impresionează prin simplitatea lor, dar şi prin gîndurile pe care le transmite. În acest an, de ziua lui de naştere, Departamentul Organizarea colecţiilor al Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu” din Chişinău a organizat o expoziţie virtuală dedicată lui Grigore Vieru şi operei lui. Expoziţia o puteţi vizualiza la următorul link: http://organizareacolectiilor.blogspot.com/2011/02/expozitie-virtuala-grigore-vieru-o.html

Punctuaţia în limba română

Beldescu, G. Punctuaţia în limba română / G. Beldescu. – Bucureşti : Gramar, 2009. - 223 p.- ed. a III-a.

Punctuaţia are un rol fundamental, oferind repere de organizare sintactică a textului. Din punct de vedere a scrierii, punctuaţia este constituită dintr-un ansamblu de semne convenţionale care oferă indicii de structurare grafică a unui text potrivit cu conţinutul lui şi cu intenţiile vorbitorului, în vederea redactării scrise corespunzătoare şi a citirii corecte.

Lucrarea în cauză include trei capitole: Punctuaţia, unde se vorbeşte despre funcţiile, semnele, regulile punctuaţiei, dar şi pauzele, intonaţia şi semnele de punctuaţie; cel de-al doilea capitol se numeşte Întrebuinţarea semnelor de punctuaţie, explicîndu-se rolul punctului, semnului întrebării, semnul exclamării, punctele de suspensie, două puncte, virgula etc. Cel din urmă capitol este Auxiliare ale punctuaţiei. Sunt două paragrafe: În enunţ, respectiv Dincolo de enunţ.

Graur, Al. Dicţionar al greşelilor de limbă / Al. Graur; ed. îngrij.: L. Groza. – Bucureşti: Humanitas, 2009. – 125 p.

Vorbirea corectă a unei limbi demonstrează capacitatea fiecărei persoane în parte de cunoaştere a limbii materne, dă dovadă de un nivel de cultură şi mai ales, respectul pentru ţara şi poporul pe care îl reprezintă. Făcînd referinţă la limba română şi poporul ei, putem spune că există destule greşeli pe care le comitem din neştiinţă. În Notă asupra ediţiei, Liviu Groza, cel care a îngrijit această lucrare afirmă că această ediţie reproduce integral textul lucrării Dicţionar al greşelilor de limbă, Editura Academiei Republicii Socialiste România, [Bucureşti,] 1982. Ortografia a fost modificată în conformitate cu prevederile lucrărilor normative în vigoare, ceea ce a impus şi reaşezarea unor cuvinte în ordinea alfabetică actuală.

Gencărău, Ş. Sintaxa limbii române: fraza: exerciţii: de la analiză la grilă. – Iaşi : Polirom, 2000. – 215 p.

Această carte este destinată elevilor, studenţilor şi prfesorilor, dar, în acelaşi timp, este o carte utilă şi tutror celor interesaţi de studierea limbii române. Autorul explică ăntr-o manieră accesibilă aspectele subordonării la nivelul frazei în limba română. Fiecare capitol cuprinde patru paragrafe, în care cititorul va regăsi suport teoretic, clasele de regenţi, conectivele şi, pentru subordonatele circumstanţiale, conţinutul determinării şi corelative pentru fiecare subordonată; fraze ilustrative pentru tipul de subordonată studiat; exerciţii, chestionare, cerinţe de construcţie, dezvoltare şi contragere menite să formeze logica gramaticală; respectiv sunt tratate dificultăţile, posibilităţile de confuzie, criteriile în funcţie de care eroarea poate fi evitată.