S
-a născut pe 19 august 1881 în Liveni, judeţul Botoșani, România. Încă din copilărie a manifestat o înclinaţie extraordinară pentru muzică. A început să cânte la vioară la vârsta de 4 ani, la vârsta de 5 ani apare în primul său concert și începe studii de compoziţie sub îndrumarea lui Eduard Caudella. Primele îndrumări muzicale le-a primit de la părinţii săi și de la un vestit lăutar, Niculae Chioru.Îşi face studiile în Viena şi Paris.
Creaţiile sale muzicale devin cunoscute şi apreciate, fapt pentru care poporul român se poate mîndri. Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt: Rapsodii române, Oedip, Balada pentru vioară, Ciocîrlia.
După cum afirmă chiar Enescu, "eram, dacă-mi amintesc bine, un copil silitor și chiar destul de conștiincios. La patru ani ştiam să citesc, să scriu, să adun și să scad. Nu era meritul meu, căci îmi plăcea învăţătura şi aveam groază de aproape toate jocurile, mai cu seamă de cele brutale; le găseam nefolositoare, având simţământul că pierd timpul; fugeam de zgomot și de vulgaritate, iar mai mult decât orice simţeam un fel de spaimă înnăscută în faţa vieţii. Ciudat copil, nu?" - (Bernard Gavoty - Amintirile lui George Enescu).
Ne-am propus să organizăm o expoziţie virtuală în memoria compozitorului George Enescu. În continuare vă propunem cîteva cărţi aflate în colecţiile Bibliotecii Municipale "B.P. Hasdeu" din Chişinău.
Enescu, George. Interviuri din presa românească.
Vol. I / ed. prefaţată, îngrijită şi adnotată de Laura Manolache. – Bucureşti : Ed. Muzicală, 1988. – 305 p.
În Notă asupra ediţiei, Laur Manolache afirmă că volumul de faţă, primul din seria consacrată editării interviurilor acordate de George Enescu presei româneşti (cea apărută în România - şi cea de limba română, maghiară, germană şi franceză - şi cea română din străinătate), parcurge prin cele 100 de interviuri ale muzicianului (1898) şi momentul plin de semnificaţii al premierii operei Oedip (1936).
Lucrearea include un articol cu privire la George Enescu în lumina interviurilor sale publicate în presa românească (1898-1946), scris Laura Manolache. Acest aricol a fost tradus în limba engleză, franceză şi germană. La fel, este inclus şi Notă asupra ediţiei; Interviuri cu George Enescu şi 6 anexe: Tabel cronologic al interviurilor; Lista hiarpubliciştilor; Lista publicaţiilor; Interviurile publicate în limbile străine reproduse în original; Indice de nume proprii; Indicele lucrărilor lui George Enescu menţionate în interviuri.
Ţăranu, C. Enescu în conştiinţa prezentului: eseuri. – Bucureşti : Editura pentru Literatură, 1969. – 180 p.
Vorbind despre George Enescu, apelăm la două surse la fel de pasionate pentru a-l înţelege: creaţia sa şi numeroasele mărturii făcute de el în presă. Vorbind despre Enescu simfonistul, intrăm în însuşi miezul problemei, în miezul gîndirii sale creatoare se afirmă în paginile acestei cărţi.
În carte sunt incluse articole ce ţin de activitatea lui: Enescu în conştiinţa prezentului; Etape post-enesciene; Enescu şi fenomenul de confluenţă; Mărturii.
George Enescu / coord.: Mircea Voicana. – Bucureşti : Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R. P. R., 1964. – 434 p.
Este vorba de impresiile diferitor personalităţi din cultură în ceea ce-l priveşte pe compozitorul George Enescu. Articolele incluse în paginile acestei cărţi se referă la viaţa şi activitatea compozitorului, cum ar fi: O personalitate a gîndirii şi a artei. Antologie de texte şi gînduri ale lui G. Enescu; G. Enescu în viaţa muzicală contemporană; Concursurile internaţionale "George Enescu" etc.
Marian, Marin. Chipul geniului: eseu despre creativitatea exemplară – Bucureşti : Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor, 1991. – 255 p.
Galben, Cornel. Enescu etern. – Bucureşti : Quadrat Press, 1993. – 96 p.
Această carte este o culegere de interviuri din partea diferitor „personaje marcante ale vieţii noastre muzicale, care îşi expun cu emoţie amintirile declanşate de contactul cu muzicianul român” după cum afirmă Ianca Staicovici la începutul cărţii. În fiecare interviu, cei intervievaţi vorbesc despre personalitatea lui George Enescu, cum au fost influenţaţi de acesta şi impresiile lor vizavi de marele compozitor.
Gavoty, Bernard. Amintirile lui George Enescu / trad. din limba franceză: Romea Drăghici şi Nicolae Bilciurescu. – Bucureşti : Editura Muzicală, 1982. – 127 p.
E vorba despre o autobiografie a lui George Enescu, în care chiar compozitorul însuşi vorbeşte despre el: de la frageda copilăriei, pînă la o frumoasă vîrstă. Sunt momente impresionante, amintirile din copilărie, chemarea spe muzică, cum a reuşit să se descurce în Viena şi Paris, succesul în materie de muzică etc.
Manoliu, George. George Enescu: poet şi gînditor. – Bucureşti : Editura muzicală, 1986. – 373 p.
Este o ediţie bilingvă în limbile română şi franceză. Sunt două părţi: Cariera concentristică (etape, împliniri, culminaţii) şi Violonistica enesciană.
În prima parte este relatată copilăria, educaţia, şcoala la Viena şi Paris. Partea a doua vorbeşte despre convingeri, idei, principii; estetica interpretativă eneciană, îndrumătorul Enescu.
Tudor, Andri. Enescu – Bucureşti : Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1956. – 74 p.
În lumea muzicii – spunea Enescu – eu sunt cinci într-unul: compozitor, dirijor, violonist, pianist şi profesor. Cel mai mult preţuiesc darul de a compune muzica şi nici un muritor nu poate poseda o fericire mai mare.
În această carte, autorul face o referinţă la viaţa şi activitatea lui George Enescu, dar şi moştnirea spirituală pe care a lăsat-o încultura românească.
Vancea, Zeno. George Enesco – Bucureşti : Editura Didactică şi Pedagogică, 1964. – 31 p.
Este o ediţie bilingvă în limbile română şi franceză. Autorul relatează despre viaţa şi activitatea lui George Enescu.
Primele compoziţii ale lui Enescu (Poema română, 1897 şi cele două Rapsodii, 1901, 1903) – care au atras încă în anii de debut al compozitorului atenţiunea cercurilor muzicale străine asupra sa. Încă în anii şederii sale la Viena, între vîrsta de 5 şi 12 ani, Enescu a asimilat organic muzica clasicilor vienezi, Haydn, Mozart, Beethoven, şi al urmaşului romantic al acestora Johannes Brahms, a cunoscut şi admirat operele lui Wagner, iar la Paris a studiat temeinic creaţia compozitorilor francezi reprezentativi.
Breazul, G. Pagini din istoria muzicii româneşti – Bucureşti : Ed. muzicală a Uniunii Compozitorilor din R. S. România, 1966. – 595 p.
În această carte este reflectată biografia compozitorilor români, operele cărora au rămas în patrimoniul culturii româneşti. Deşi la începutul ediţiei se vorbeşte Muzica românească, Valorificarea artistică a folclorului; Lăutarii, în partea a doua a lucrării se vorbeşte despre Ciprian Porumbeascu, Gavriil Muzicescu, Eusebie Mandicevschi, iar în final – George Enescu.
Sursa primei imagini: www.wikipedia.org
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu