Osho. Cartea despre bărbaţi / trad.: Cristina Dănăşel. – Braşov: Mix, 2001. – 175 p.

Viziunea mea asupra bărbatului – spune Osho – este rebelul aflat în căutarea sinelui, a feţei lui adevărate. Un bărbat pregătit să arunce toate măştile, toate caracterele prefabricate, toate ipocriziile, gata să arate lumii cine este el cu adevărat. Chiar dacă va fi iubit sau condamnat, respectat sau huiduit, încoronat sau crucificat, pentru el va fi acelaşi lucru, pentru că a fi el însuşi este cea mai mare binecuvîntare a existenţei.
Cartea în cauză este o carte cu informaţii utile, nelipsite de umor. Osho răspunde la întrebările bărbaţilor fie prin glume, fie prin tehnici de meditaţie. Autorul vorbeşte despre bărbatul-victimă, bărbatul-fiu, bărbatul-robot, dar şi despre bărbatul în calitate de iubit, şoţ, tată, prieten etc.
Cartea poate fi consultată la Sediul Central al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” din Chişinău.

Călătorii virtuale pe DVD

Colecţia În jurul lumii: călătorii fascinante pe DVD este o colecţie nouă pe suport electronic aflată în colecţiile Bibliotecii Municipale "B.P. Hasdeu". Aceste DVD-uri sunt atît la Sediul Central cît şi filialele ei. În continuare vă prezentăm o parte din aceste DVD-uri.

Andaluzia: oriental occidental – Bucureşti : DeAgostini, 2010.

Andaluzia este una dintre cele mai fascinante regiuni ale Spaniei. Este un spaţiu cultural deosebit. La fel şi aspectul exotic te impresionează.
În aceest DVD se „vorbeşte” despre Ronda, care pe lîngă minunatele mostre arhitectonice de o reală valoare istorică şi culturală, aici sunt frumoasele procesiuni din Săptămîna Patimilor;
El Rocio – sărbătoarea Romeria del Rocio este chintesenţa tuturor sărbătorilor andaluze;
Jerez de la Fronera – în această regiune, plăcerea de a trăi se bazează pe cai, flamenco şi sherrz-ul;
Sevilia – capitala Andaluziei este considerat, după unii, cel mai încîntător oraş din sudul Spaniei. Catedrala din Sevilia, Santa Maria de la Sede, e cea mai mare biserică gotică din lume;
Córdoba – este unul din cele mai frumoase oraşe din Spania, iar zona veche a sa a fost inclusă pe lista Patrimoniului UNESCO;
Granada – este un oraş care se mîndreşte cu palatul Alhambra, reşedinţă a regilor mauri, cu Generalife, palatul de vară al califiilor, şi interpreţii de flamenco;
Alpujarras – e un oraş superb. Doar că aici, influenţa maură poate fi simţită la orice colţ.
Costa del Sol – este o regiune de coastă, care a devenit, pe parcursul secolului XX, o destinaţie turistică faimoasă în întreaga lume.
Marbella – este considerată un loc de recreere şi odihnă.
Tarifa – este cel mai sudic oraş al Peninsulei Iberice. Aici, continentul african se află la doar 15 kilometri depărtare de Europa.

California: pe ţărmul însorit al Pacificului. – Bucureşti : DeAgostini, 2010.

Los Angeles este printre cele mai renumite metropole din toată lumea. Mai este considerat Oraşul îngerilor:
Hollywood, este un oraş al faimei şi al banilor;
San Diego e al doilea oraş ca mărime din California. Oraşul reprezintă şi o atracţie turistică.
Parcul Naţional Joshua Tree... reprezintă nişte formaţiuni stîncoase bizare, copaci cu ramuri ca nişte braţe îndreptate spre cer, nisip fierbinte.
Death Valley. Aici se înregistrează cele mai ridicate temperaturi la nivel mondial pe timpul verii.
Parcul Naţional Yosemite. Este considerat unul din cele mai apreciate parcuri. Anual se înregistrează 4 milioane de vizitatori.
Sacramento. Este considerată capitala California din anul 1854.
San Francisco este considerat fiind un oraş al libertăţii totale şi al traiului boem.
Carmel / Monterey. Găzduieşte mănăstirea spaniolă cu acelaşi nume.
Highway One / Big Sur. Este o autostradă care străbate o mare parte din coasta Pacificului de pe teritoriul Californiei.

Insulele Ciclade: un arhipeleag însorit – Bucureşti : DeAgostini, 2010.

Cicladele sunt acolo unde apele Mării Mediterane sclipesc în soare.
Santorini este un arhipeleag în sudul faliei vulcanice egeene, incluzînd mai multe insule.
Vechea Thira – se întinde pe vîrful unei stînci ce coboară abrupt spre mare.
Thira este numele oficial al faimoasei insule Santorini, una fintre cele mai frumoase şi mai populare din Arhipeleagul Cicladelor.
Oia e un orăşel labirintic, alcătuit din mori de vînt, străduţe pitoreşti şi case ca nişte tuburi.
Ios este considerat insula distracţiei şi a vieţii active.
Locuitorii din Naxos au fost mereu înstăriţi datorită exportului de marmoră şi piatră ponce.
Caracterul specific al insulei Paros s-a păstrat.
Parikia este capitala şi principalul port al insulei Paros. Arhitectura oraşului este stil grecesc cu străzi înguste, case vopsite în alb, biserici vechi şi magazine cu siveniruri.
Naousa este un orăşel din insula Paros. Turismul este destul de dezvoltat.
Mykonos este o destinaşie turistică.
Delos, în Antichitate, a fost centrul spiritual al lumii greceşti, locul naşterii zeiţei Artemis şi al marelui Apolo.

Sicilia: insula misteroasă – Bucureşti : DeAgostini, 2010.

Sicilia a exercitat o atracţie irezistibilă asupra diverselor popoare. Dominaţiile succesive şi-au lăsat amprenta. În prezent această insulă este un melanj de influnţte şi de tradiţii.
Ctania este al doilea oraş ca mărime din Sicilia, unde pieţele elegante, palate bogat ornamentate, faţadele somptuase, magazinele tentate se află la tot pasul.
Istoria milenară a oraşului Siracusa a lăsat o moştenire istorică de valoare şi anume monumentele. Graţie acestui fapt, Siracusa se află pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Monica a fost de-a lungul timpului preferatul nobililor din Sicilia, în timp ce Ragusa este un adevărat muzeu în aer liber.
Villa Romana del Casale are cea mare colecţie de mozaicuri din perioada romană.
Agrigento era cunoscut în Antichitate sub numele de Akragas, fiind în acelaşi timpun important centru urban în perioada de înflorire a Greciei Antice.
Săpăturile arheologice din Selinunt au scos la iveală informaţii istorice de nepreţuit.
Erice şi Segesta sunt două oraşe cu o istorie impresionantă în perioada ocupaţiei elene în Sicilia.
Palermo este considerat cel mai mare oraş sicilian în timp ce catedrala din Monreale este una din cele mai frumoase din Europa.
Odată la 5-10 ani, cel mai înalt vulcan din Europa, care se află în Etna îşi face simţită prezenţa.
Taormina este o cunoscută staţiune siciliană, careseaflă pe malul Mării Ionice.

Praga: oraş regal de pe Vltava – Bucureşti : DeAgostini, 2010.

Vltava este un fluviu care şerpuieşte prin mijlocul oraşului Praga.
Oraşul Vechi este considerat un loc fascinant prin case multicolore, faţade baroce şi gotice.
Cartierul Evreiesc este o atracţie a oraşului Praga. Aici sunt sinagogi. O atracţie este Cimitirul evreiesc şi casa unde s-a născut Kafka.
Podul Carol este o realizare arhitectonică şi o „punte” durabilă peste Vltava.
Malá Strana este un cartier pitoresc al oraşului Praga.
Oraşul Hradčany, care se află în apropierea Castelului Praga datează din 1320, în timp ce Sf. Vitus este catedrala acestui local.
Loreto este o destinaţie de pelerinaj; Mănăstirea Strahov a fost construită în 1140, în trecut întrecea în dimensiuni chiar şi cetatea Praga.
Fondat de Carol al IV-lea, Oraşul Nou are mai multe pieţe renumite printre care şi fosta Piaţă a Vitelor, unde se află noua Primărie şi Biserica baroă a Sf. Ignaţiu.
Palatul Wallenstein a fost construit între 1623-1630 de nobil Albrecht von Wallenstein.

Tibet: Pe acoperişul lumii – Bucureşti : DeAgostini, 2010.

Lhasa şi Potala este un oraş fascinant cu o istorie deosebită. Palatul Potala este considerat centru spiritual al Tibetului.
Parkhor este un centru destul de aglomerat din Lhasa.
În anul 1959, palatul de vară Norbulingka al lui Dalai Lama a fost devastat. Liderul spiritual al tibetanilor a reuşit să fugă deghizat fiind în haine de ţăran.
Mănăstirea Katok a fost distrusă în timpul Revoluţiei culturale. Aici locuiesc 800 de călugări.
Shigatse este al doilea oraş ca mărime din regiune.

PSIHOLOGIA – ŞTIINŢA SUFLETULUI

Psihologia este o ştiinţă care se ocupă cu studiul proceselor şi al particularităţilor psihice. Psihologia (din limba greacă: ψυχή psyché = suflet, λόγος logos = știință)este știința care studiază comportamentul uman, inclusiv funcțiunile psihice și procesele mentale ca inteligența, memoria, percepția, precum și experiențele interioare și subiective cum sunt sentimentele, speranțele și motivarea, procese fie conștiente, fie inconștiente.În continuare vă prezentăm cărţi noi care completează domeniul psihologiei de la Sediul Central.

Brillon, Monique. Emoţiile pozitive, emoţiile negative şi sănătatea : Teama, furia şi agresivitatea, iubirea, bucuria şi tristeţea, speranţa şi deznădejdea, ruşinea / Monique Brillon ; trad. de Cristina Livia Vasilescu. – Iaşi : Polirom, 2010. – 264 p.

Emoţiile influenţează atît deciziile pe care le luăm, cît şi atitudinea pe care o adoptăm faţă de ceilalţi. În timp ce unele- iubirea, bucuria sau speranţa – sunt plăcute, altele – furia, tristeţea sau ruşinea – ne provoacă stres. Cum se nasc emoţiile? Este posibil să le controlăm? Ce se întîmplă cînd încercăm să ignorăm o emoţie? Monique Brillon, psiholog cu o experienţă de peste 30 de ani, arată modul în care emoţiile şi gîndurile negative ne pot afecta sănătatea şi ne învaţă să le gestionăm astfel încît să ne regăsim starea de bine. Carte cuprinde 12 capitole, printre care se regăsesc şi teme ca: emoţii şi sentimente,somnul,visele şi emoţiile;sentimente şi memorie: pentru ca gîndirea să vindece;strategii împotriva emoţiilor supărătoare;este speranţa suficientă pentru a vindeca?;dreptul de a fi trist s.a.

Ciccotti, Serge. 150 de experimente pentru cunoaşterea sexului opus: Psihologia feminină şi psihologia masculină / Serge Ciccotti; trad. de Elena Gîrlea. – Iaşi : Polirom, 2009. – 328 p.

Psihologia feminină este adesea un mister pentru bărbat, dar şi reciproca este valabilă. Chiar dacă bărbaţii nu vin de pe Marte şi nici femeile de pe Venus, există totuşi diferenţe între sexe, atît sub aspectul comportamentului, cît şi sub al modului de gîndire. Scopul acestei cărţi este de a le pune în evidenţă. Deosebirile despre care veţi citi aici au la bază lucrări ştiinţifice recente, menţionate în text. Lucrarea prezintă cîteva dintre diferenţele care au fost observate în cercetarea ştiinţifică. Temele selectate se regăsesc rareori în literatura de popularizare. Unele diferenţe dintre bărbaţi şi femei sunt uimitoare, altele amuzante ; unele sunt importante, altele mai puţin. Ele pot fi înnăscute, înscrise în genele noastre. Altele sunt legate de fluctuaţiile hormonale sau ţin mai mult de cultură şi de educaţie. Concluzia la car veţi ajunge, dupa ce veţi citi această carte, este că toate aceste mici diferenţe , puse la un loc, sunt responsabile de faptul că cineva este bărbat sau femeie.

Chapman, Gary. Iubirea ca un mod de viaţă : Şapte trăsături de caracter ce vă vor îmbunătăţi relaţiile cu cei din jur / Gary Chapman ; trad. din l.engl. Daniela-Georgiana Arşinel. – Bucureşti : Curtea veche Publishing, 2010. – 351 p.

Această carte este scrisă într-un limbaj simplu, pe înţelesul tuturor. Oamenii obişnuiţi sunt cei care deţin secretul consolidării unei societăţi în care relaţiile cu ceilalţi sunt fundamentale, în care sprijinul acordat semenilor reprezintă un gest natural şi în care copiii cresc respectîndu-se unii pe alţii şi, da, chiar iubindu-se reciproc. În prima parte sunt examinate trăsăturile de caracter care sunt : Bunătatea, răbdarea, iertarea, respectul, smerenia, generozitatea, sinceritatea. În partea a doua este scris despre cultivarea iubirii ca un mod de a-ţi trăi viaţa.

Reiman, Tonya. Limbajul trupului : Cum să ai succes atât în planul profesional, cît şi în cel personal / Tonya Reiman ; trad. din l.engl. de Valentin Adrian Serac. - Bucureşti : Curtea veche Publishing, 2010. – 376 p.

Tonya Reiman, expertul numărul unu din Statele Unite ale Americii în decodarea semnalelor secrete ale limbajului trupului, dezvăluie un teritoriu al comunicării interpersonale rămas pînă acum în penumbră : felul în care puteţi exploata potenţialul semnalelor nonverbale pe care le transmiteţi pentru a obţine exact ceea ce vă doriţi, în orice moment din viaţă, fie el personal sau profesional.
Limbajul trupului este lectura care vă va ajuta să obţineţi ceea ce vă doriţi de la ceilalţi, înţelegînd totodată mesajele nonverbale pe care interlocutorii vi le transmit. După ce veţi descifra înţelesul ascuns aflat în spatele anumitor gesturi, grimase sau mişcări ale corpului, veţi căpăta un adevărat al şaselea simţ, care vă poate schimba viaţa, salva cariera sau vă poate ajuta în orice moment dificil.

Lacroix, Michel. Să ai un ideal / Michel Lacroix ; trad. de Ileana Cantuniari. – Bucureşti : Editura Trei, 2009. – 179 p.

Chiar trebuie să ai un ideal pentru a fi fericit? Imediat ce vrei să răspunzi la întrebare,lucrurile se complică.
Pe de-o parte, îi admirăm pe cei care au un ideal şi care sunt capabili să urmărească un scop în mod constant(acesta este lucrul care dă cu adevărat sens vieţii).
Pe de altă parte, ştim cu toţii cît de necesar este ca, în anumite condiţii, să poţi ceda şi să nu-ţi direcţionezi viaţa urmărind în mod isteric un scop rigid. Noţiunea de ideal presupune de multe ori un angajament total, lucru care poate da naştere unor atitudini totalitariste. Totuşi idealul vine din adîncul nostru, ne oferă motivaţia de a fi mai buni, de a ne depăşi pe noi înşine.
Cartea Să ai un ideal susţine o controversă filosofică şi psihologică pe această temă inedită. Ea propune o nouă manieră, mai puţin toxică, de idealism, care conciliază înclinaţia spre bine şi cea spre rău, pe de-o parte, idealul şi raportarea necesară a acestuia la real,pe de altă parte.

Hollis, James. De ce oamenii buni săvîrşesc fapte rele? / James Hollis ; trad. de Laura Fota. – Bucureşti : Editura Trei, 2009. – 380 p.

Cum se face că oamenii buni fac lucruri rele? De ce oameni, de altfel obişnuiţi, cad în patima jocurilor de noroc, a băuturii, obţin bani prin mijloace necinstite, ajung dependenţi de pornografia de pe internet, îşi înşală partenerul de viaţă? De ce repetă aceleaşi comportamente distructive în relaţiile interpersonale, la locul de muncă sau în propriile obiceiuri? Şi pe o scară mai largă, cum putem vindeca toată durerea şi suferinţa din lume?
În De ce oamenii buni săvîrşesc fapte rele? James Hollis analizează discrepanţele dintre valorile pe care le proclamăm şi acţiunile noastre, adesea distructive, totodată oferindu-ne soluţii pentru o înţelegere mai profundă acestora. Coborînd în infernul fiinţei reuşim să ne vindecăm fisurile interioare, să aflăm ce forţe lucrează împotriva noastră şi de ce. Hollis nu se limitează la tenebrele personale ale individului, ci îşi extinde studiul asupra istoriei, religiei, oragnizaţiilor şi corporaţiilor actuale.

Ras, Patrice. Morfopsihologie: Chipul, oglinda personalităţii / Patrice Ras ; trad. de Ioana Avădanei. – Iaşi : Polirom, 2009. – 224 p.

Morfopsihologia ne ajută să înţelegem personalitatea celorlalţi studiindu-le trăsăturile : o faţă pătrată indică un caracter voluntar, puternic ; bărbia îngustă este caracteristică visătorilor ; asimetria e specifică persoanelor adaptabile, cameleonice... Volumul prezintă noţiunile elementare ale domeniului, precum şi diferitele tipuri de fizionomii, pe care le ilustrează cu numeroase fotografii şi desene şi pentru care sintetizează principalele trăsături de personalitate.
O secţiune specială este dedicată răspunsurilor la cele mai frecvente întrebări adresate autorului în cadrul conferinţelor susţinute de-a lungul timpului.

Guilmartin, Nance. Cuvinte care vindecă : Ce poţi spune cînd nu ştii ce să spui / Nance Guilmartin ; trad. din engl. de Smaranda Nistor. – Bucureşti : Editura Trei, 2010. – 387 p.

De multe ori se întîmplă să vrem să ajutăm o persoană care trece printr-o perioadă grea, dar să nu ştim ce să spunem sau cum să îi fim alături. Sau ni se poate întîmpla să ne confruntăm cu situaţia de a nu şti cum să cerem ajutorul celorlalţi sau cum să-l acceptăm. Nance Guilmartin ne oferă un ghid pentru a reuşi să-i ajutăm pe cei aflaţi în dificultate sau pentru a primi sprijin atunci cînd viaţa, inevitaabil, ne aduce şi momente de suferinţă, nesiguranţă sau pierderi. Deşi ne este greu să fim martorii durerii sau disconfortului celor din jur, uneori alegem să nu spunem nimic pentru a evita să greşim, spunînd ceva nepotrivit. Această carte ne ajută să învăţăm cum să le fim alături, cum să iniţiem o punte a comunicării şi cum să arătăm că ne pasă.

Nichols, Michael P. Ascultă-mă ca să te ascult : Capacitatea de ascultare poate îmbunătăţi relaţiile noastre / Michael P. Nichols ; trad. din engl. de Ioana Bădulescu. – Bucureşti : Editura Trei, 2010. – 459 p.

O persoană vorbeşte, cealaltă ascultă. Este atât de simplu, încît ni se pare de la sine înţeles. Din păcate, majoritatea ne considerăm nişte ascultători mai buni decît suntem. De ce atunci cînd vorbim cu membrii familiei, cu partenerii, colegii sau prietenii nu reuşim să stabilim o legătură? În ce fel se opun reacţiile emoţionale comunicării autentice? Această carte bine gîndită, amuzantă şi empatică a ajutat deja peste 100 000 de cititori să depăşească anumite conflicte şi să îşi transforme relaţiile personale şi profesionale. Experimentatul terapeut Mike Nichols oferă exemple vii, tehnici uşor de învăţat şi exerciţii practice ce ne pot ajuta să devenim ascultători mai buni – şi să ne facem auziţi şi înţeleşi chiar şi în situaţiile dificile.

Rapsodia românilor - George Enescu

Anul acesta George Enescu, compozitor, violonist, dirijor, pianist şi profesor (1881-1955) împlineşte 130 de ani de la naştere.
S-a născut pe 19 august 1881 în Liveni, judeţul Botoșani, România. Încă din copilărie a manifestat o înclinaţie extraordinară pentru muzică. A început să cânte la vioară la vârsta de 4 ani, la vârsta de 5 ani apare în primul său concert și începe studii de compoziţie sub îndrumarea lui Eduard Caudella. Primele îndrumări muzicale le-a primit de la părinţii săi și de la un vestit lăutar, Niculae Chioru.
Îşi face studiile în Viena şi Paris.
Creaţiile sale muzicale devin cunoscute şi apreciate, fapt pentru care poporul român se poate mîndri. Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt: Rapsodii române, Oedip, Balada pentru vioară, Ciocîrlia.
După cum afirmă chiar Enescu, "eram, dacă-mi amintesc bine, un copil silitor și chiar destul de conștiincios. La patru ani ştiam să citesc, să scriu, să adun și să scad. Nu era meritul meu, căci îmi plăcea învăţătura şi aveam groază de aproape toate jocurile, mai cu seamă de cele brutale; le găseam nefolositoare, având simţământul că pierd timpul; fugeam de zgomot și de vulgaritate, iar mai mult decât orice simţeam un fel de spaimă înnăscută în faţa vieţii. Ciudat copil, nu?" - (Bernard Gavoty - Amintirile lui George Enescu).
Ne-am propus să organizăm o expoziţie virtuală în memoria compozitorului George Enescu. În continuare vă propunem cîteva cărţi aflate în colecţiile Bibliotecii Municipale "B.P. Hasdeu" din Chişinău.

Enescu, George. Interviuri din presa românească.
Vol. I / ed. prefaţată, îngrijită şi adnotată de Laura Manolache. – Bucureşti : Ed. Muzicală, 1988. – 305 p.

În Notă asupra ediţiei, Laur Manolache afirmă că volumul de faţă, primul din seria consacrată editării interviurilor acordate de George Enescu presei româneşti (cea apărută în România - şi cea de limba română, maghiară, germană şi franceză - şi cea română din străinătate), parcurge prin cele 100 de interviuri ale muzicianului (1898) şi momentul plin de semnificaţii al premierii operei Oedip (1936).
Lucrearea include un articol cu privire la George Enescu în lumina interviurilor sale publicate în presa românească (1898-1946), scris Laura Manolache. Acest aricol a fost tradus în limba engleză, franceză şi germană. La fel, este inclus şi Notă asupra ediţiei; Interviuri cu George Enescu şi 6 anexe: Tabel cronologic al interviurilor; Lista hiarpubliciştilor; Lista publicaţiilor; Interviurile publicate în limbile străine reproduse în original; Indice de nume proprii; Indicele lucrărilor lui George Enescu menţionate în interviuri.

Ţăranu, C. Enescu în conştiinţa prezentului: eseuri. – Bucureşti : Editura pentru Literatură, 1969. – 180 p.

Vorbind despre George Enescu, apelăm la două surse la fel de pasionate pentru a-l înţelege: creaţia sa şi numeroasele mărturii făcute de el în presă. Vorbind despre Enescu simfonistul, intrăm în însuşi miezul problemei, în miezul gîndirii sale creatoare se afirmă în paginile acestei cărţi.
În carte sunt incluse articole ce ţin de activitatea lui: Enescu în conştiinţa prezentului; Etape post-enesciene; Enescu şi fenomenul de confluenţă; Mărturii.




George Enescu / coord.: Mircea Voicana. – Bucureşti : Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R. P. R., 1964. – 434 p.
Este vorba de impresiile diferitor personalităţi din cultură în ceea ce-l priveşte pe compozitorul George Enescu. Articolele incluse în paginile acestei cărţi se referă la viaţa şi activitatea compozitorului, cum ar fi: O personalitate a gîndirii şi a artei. Antologie de texte şi gînduri ale lui G. Enescu; G. Enescu în viaţa muzicală contemporană; Concursurile internaţionale "George Enescu" etc.
Marian, Marin. Chipul geniului: eseu despre creativitatea exemplară – Bucureşti : Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor, 1991. – 255 p.


Galben, Cornel. Enescu etern. – Bucureşti : Quadrat Press, 1993. – 96 p.

Această carte este o culegere de interviuri din partea diferitor „personaje marcante ale vieţii noastre muzicale, care îşi expun cu emoţie amintirile declanşate de contactul cu muzicianul român” după cum afirmă Ianca Staicovici la începutul cărţii. În fiecare interviu, cei intervievaţi vorbesc despre personalitatea lui George Enescu, cum au fost influenţaţi de acesta şi impresiile lor vizavi de marele compozitor.






Gavoty, Bernard. Amintirile lui George Enescu / trad. din limba franceză: Romea Drăghici şi Nicolae Bilciurescu. – Bucureşti : Editura Muzicală, 1982. – 127 p.

E vorba despre o autobiografie a lui George Enescu, în care chiar compozitorul însuşi vorbeşte despre el: de la frageda copilăriei, pînă la o frumoasă vîrstă. Sunt momente impresionante, amintirile din copilărie, chemarea spe muzică, cum a reuşit să se descurce în Viena şi Paris, succesul în materie de muzică etc.







Manoliu, George. George Enescu: poet şi gînditor. – Bucureşti : Editura muzicală, 1986. – 373 p.

Este o ediţie bilingvă în limbile română şi franceză. Sunt două părţi: Cariera concentristică (etape, împliniri, culminaţii) şi Violonistica enesciană.
În prima parte este relatată copilăria, educaţia, şcoala la Viena şi Paris. Partea a doua vorbeşte despre convingeri, idei, principii; estetica interpretativă eneciană, îndrumătorul Enescu.






Tudor, Andri. Enescu – Bucureşti : Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1956. – 74 p.

În lumea muzicii – spunea Enescu – eu sunt cinci într-unul: compozitor, dirijor, violonist, pianist şi profesor. Cel mai mult preţuiesc darul de a compune muzica şi nici un muritor nu poate poseda o fericire mai mare.
În această carte, autorul face o referinţă la viaţa şi activitatea lui George Enescu, dar şi moştnirea spirituală pe care a lăsat-o încultura românească.






Vancea, Zeno. George Enesco – Bucureşti : Editura Didactică şi Pedagogică, 1964. – 31 p.

Este o ediţie bilingvă în limbile română şi franceză. Autorul relatează despre viaţa şi activitatea lui George Enescu.
Primele compoziţii ale lui Enescu (Poema română, 1897 şi cele două Rapsodii, 1901, 1903) – care au atras încă în anii de debut al compozitorului atenţiunea cercurilor muzicale străine asupra sa. Încă în anii şederii sale la Viena, între vîrsta de 5 şi 12 ani, Enescu a asimilat organic muzica clasicilor vienezi, Haydn, Mozart, Beethoven, şi al urmaşului romantic al acestora Johannes Brahms, a cunoscut şi admirat operele lui Wagner, iar la Paris a studiat temeinic creaţia compozitorilor francezi reprezentativi.



Breazul, G. Pagini din istoria muzicii româneşti – Bucureşti : Ed. muzicală a Uniunii Compozitorilor din R. S. România, 1966. – 595 p.

În această carte este reflectată biografia compozitorilor români, operele cărora au rămas în patrimoniul culturii româneşti. Deşi la începutul ediţiei se vorbeşte Muzica românească, Valorificarea artistică a folclorului; Lăutarii, în partea a doua a lucrării se vorbeşte despre Ciprian Porumbeascu, Gavriil Muzicescu, Eusebie Mandicevschi, iar în final – George Enescu.

Sursa primei imagini: www.wikipedia.org

Walter Scott şi cititorii lui

Anul acesta, pe 15 august, Walter Scott împlineşte 240 ani de la naştere.

Walter Scott s-a născut pe 15 august 1771. A fost un scriitor scoţian prolific și un poet popular în Europa în timpul vieţii sale. Se poate spune ca Scott a fost primul autor de limbă engleză care a avut o carieră internaţională în timpul vieţii, cu mulţi cititori din întreaga Europa, Australia și America de Nord. Poeziile și proza lui sunt încă citite și multe din scrierile lui ramân scrieri de referinţă atât pentru literatura engleză, cât și pentru literatura scoţiană. Printre operele sale celebre se numără "Ivanhoe", "Rob Roy", "The Lady of The Lake", "Waverley", "The Heart of Midlothian" și "The Bride of Lammermour".
Decedează pe 21 septembrie 1832.
Printe romanele care se află şi în colecţiile Bibliotecii Municipale sunt:

Scott, Walter. Woodstock sau cavalerul. - Cluj-Napoca: Dacia, 1993; Scott, Walter. Quentin Durward. - Bucureşti: Ed. Tineretului, 1965; Scott, Walter. Richard Inimă-de-Leu. - Chişinău: Prut Internaţional, 2003; Scott, Walter. Talisman. - Moskva: Detskaâ literatura, 1991; Scott, Walter. Edinburgskaâ temnica. - Moskva: Goslitizdat, 1957; Scott, Walter. Ivanhoe - Moskva: Hudož. lit., 1985; Scott, Walter. Perthskaâ krasavica, ili Valentinov den΄. - Moskva: Pravda, 1988; Scott, Walter. Pirat - Moskva: Kontakt, 1991; Scott, Walter. Sobranie sočinenij - Moskva: Pravda, 1990.
La fel, sunt şi cîteva cărţi în care se vorbeşte despre activitatea şi opera lui Walter Scott: Daiches, D. Walter Scott i ego mir - Moskva: Raduga, 1987; Èjšiskina, N. Walter Scott. - Moskva: Detgiz, 1959. Pearson, H. Walter Scott. - Moskva: Molodaâ gvardiâ, 1978; Reizov, B. Tvorčestvo Waltera Scotta. - Moskva: Leningrad: Hudož. lit., 1965.
Nu considerăm că e cazul să vorbim prea multe despre acest autor sau opera lui. Ceea ce putem spune cu certitudine e că operele lui sunt scrise într-o manieră interesantă, oferind nişte gînduri profunde. Din orice carte putem învăţa ceva, chiar dacă acesta se dovedeşte a fi roman. Romanele lui Walter Scott au scos la iveală personalitatea acestuia, fapt pentru care a rămas în patrimoniul literaturii.