Pictorii lumii într-o singur loc - Biblioteca Municipală "B.P. Hasdeu" din Chişinău.

Серия книг „Великие художники” – новинка нашей библиотеки. Великолепные альбомы произведений великих художников прекрасно иллюстрированы, красочны. Книги рекомендованы для широкого круга читателей. Книги московских издательств Ţ”Директ-Медия „ и ИД ”Комсомольская правда” изданы в 2009-2010 году, содержат 48 страниц.

Том 2 “Айвазовский”.

Русский живописец, маринист. Картинам Айвазовского, чаще всего изображающим море, борющиеся с волнами корабли, присущи эмоциональная приподнятость, тяготение к героике и романтическому пафосу. За свою жизнь художник создал более 6 тысяч полотен.






Том 3 “Леонардо да Винчи”

Великий итальянский художник, живший в эпоху Высокого Возрождения. Он создал свой живописный язык, но остались потомству и его многочисленные разработки в области математики, механики, естественных наук. Он оставил всего несколько десятков живописных работ, но практически каждая из них – шедевр. Над “загадками” великого гения по сию пору бьются ученые – и не все из них могут разгадать.





Том 15 “Левитан”

Тем кто знает и любит творчество Левитана, знакомо чувство завороженности, которое возникает всякий раз, когда останавливаешься перед его картинами и вдыхаешь в себя воздух удивительного искусства. В его картинах – живая душа природы, они одухотворенны любовью, окрашены поэтическим настроем и печалью.






Том16 “Рембрандт”
Широкий тематический диапазон, гуманизм поиски выразительных художественных средств, величайшее мастерство позволяло Рембрандту воплощать в жизнь передовые идеи времени. Велика эмоциональность его произведений, создаваемая колоритом картин, который построен на сочетании теплых сближенных тонов и тончайшими оттенками цвета.





Том 19 “Тициан”

Тициан в равной степени известен своими портретами и картинами на религиозные сюжеты. Он поднял до новых высот традиционное для венецианских живописцев искусство колорита. Тициан в совершенстве владел масляной живописью и был первым мастером, наиболее полно использовавшим ее художественные возможности.






Том 23 “Брюллов”

Скучный и казенный “парадный портрет”, который по статусу полагалось иметь дворянам и купцам, Брюллов заставил ожить в бытовых или исторических сценках, милых гримасах,- мимолетных улыбках, полуоборотах головы, складках платья. Этот художник и в душе был писателем и даже в самую малую картину пытался вместить целый роман, придумывая его на ходу.





Том 24 “Гойя”

Сияющие яркие цвета в живописи и драматические эффекты светотени в графике повлияли на развитие импрессионизма во Франции, в особенности на Клода Моне и Огюста Ренуара. Ночные кошмары росписей Гойи в “Доме глухого” и полные







Том 25”Дега”
Один из гениальнейших французских художников Эдгар Дега настолько тщательно продумывал композицию, что возникало ощущение случайно сделанного кадра. А следовательно – удачно пойманного мгновения.










Том 27. “Эдуард Мане”
Одно из главных мест во французском искусстве второй половины Х1Х века принадлежит импрессионизму, особая роль в становлении которого принадлежит Эдуарду Мане. Художник выбирал из бесконечного потока жизни мимолетный фрагмент, стремясь передать свежесть впечатления, создать у зрителя ощущуние, что он свидетель происходящего, что каждое мгновение может быть исполнено поэзии и художественной ценности.


Expoziţie făcută de Larisa Nosaci.

Eugen Lovinescu critic şi istoric literar, teoretician al literaturii şi sociolog al culturii, memorialist şi dramaturg al existenţei noastre.

Eugen Lovinescu a fost critic şi istoric literar, teoretician al literaturii şi sociolog al culturii, memorialist, dramaturg, romancier şi nuvelist român, cel mai de seamă critic după Titu Maiorescu. Este autorul teoriei Sincronismului şi al Mutaţiei valorilor estetice. În ciuda valorii sale incontestabile, a faptului că şi-a susţinut doctoratul la Paris cu Emile Faguet, a ocupat doar o catedră de profesor de latină la liceul Matei Basarab din Bucureşti, fost profesor al Colegiului Naţional Mihai Viteazul din Bucureşti. Puţini au avut de la început şi într-o măsură atît de hotarîtoare, ca E. Lovinescu, conştiinţa vocaţiei critice. Adolescent aproape, citise foiletoanele lui Emile Faguet din Revue de deux mondes şi crescuse, cum singur mărturiseşte undeva, cu Criticele lui Maiorescu pe masă. Critica a fost, aşadar, pentru el o fatalitate. La vârsta când alţi tineri sînt atraşi de poezie sau devoreaza proza cu subiecte poliţieneşti, singuraticul elev de la Liceul Internat din Iaşi urmarea cu prematură seriozitate dezbaterile literare şi întocmea el însuşi note şi cugetării critice, dovedind pasiune pentru o disciplină în contradicţie cu temperamentul lui elegiac, contemplativ muzicale ale sufletului, în stările de conştiinţă nediferenţiate, misterioase: chip de a spune că în alcătuirea unei personalităţi critice intră, în afara de informația bogată, inflexibilitatea morală şi un element afectiv, muzical, fără de care voinţa de a scrie e paralizată şi orice activitate literară fără sens.



Lovinescu, Eugen. Istoria literaturii române contemporane.- Bucureşti: Minerva,1989.- 348 p.
Istoria literaturii române contemporane se înscrie printre răspântiile spirituale ale naţiunii. Deoarece n-a existat, în istoria gândului românesc, o mai plenară conştiinţă critică, înrădăcinată în solul nutritiv al patriei. În această lucrare sunt corelate şi comasate şase mari volume ce au la bază aceiaş concluzie şi istorie similară. În ultimii zece ani s-a produs o literaturăfoarte abundentă şi de bună calitate vrednică de a fi clasată şi încadrată. Pentru luminarea şi orientarea tinerimii rău îndrumate în materie estetică cu judecăţi precise şi fără controverse ce năzueşte la un rol de îndreptar literar al generaţiei actuale.

Lovinescu, Eugen.Mite. Bălăuca.- Iaşi: Junimea, 1980.- 457 p.

Imaginea personalităţii lui Lovinescu aşa cum s-a conturat în conştiinţa contemporanilor săi şi cum sa transmis posterităţii, este aceea a unui cărturar şi creator polivalent. În întreaga şi rodnica sa activitate literară, desfăşurată timp de patru decenii, şi-a dobîndit un strălucit prestigiu în primul rând ca istoric şi crituc literar dar sa impus cu valenţe similare şi ca publicist, memorialist, traducător din latină şi greacă, istoric al civilizaţiei române moderne, dramaturg şi romancier.


Lovinescu, Eugen. Costache Negruzzi: Viaţa şi opera lui.- Bucureşti: Minerva, 1913.- 367 p.

Pentru a scoate la lumină acesta lucrare Lovinescu a lucrat mult asupra monografiilor scriitorilor noştri din veacul al XIX , ca să ne dăruiască acest minunat volum închinat lui Costache Negruzzi. Lucrarea dată e dedicată întru totu lui Nerruzzi viaţa sa, opera sa, Negruzzi ca scritor şi ca om în politică, cultură şi limbă.

Lovinescu, Eugen. T. Maiorescu.- Bucureşti: Minerva,1972.- 724 p.

Cartea lui Lovinescu este una dintre acelea de mare rezistenţă la acţiunea de măcinare a timpului şi în care se încrucişează şi azi multiple linii de interes. În primul rînd, e însuşi faptul abordării figurii lui Maiorescu de către criticul zis “modernist” fapt care a produs nu puţină uimire la timpul său, atît în tabăra junimiştilor de strictă observanţă, cît şi în aceea drept un discipol al lui Maiorescu şi cu atît mai puţin drept junimist.

Lovinescu, Eugen. Scrieri.- Bucureşti: Minerva,1982.- 516 p.

În acest volum a lui Lovinescu, Maiorescu şi contemporanii lui îşi propune să-i fixeze raporturile personale şi literare cu cei din jur, prieteni sau duşmani nu numai cu scopuri informative ci şi ca o contribuţie de caracter psihologic. De la primele exploarări ne dăm seama că acest studiu cuprinde virtualităţi mai mari decît se bănuesc. Prin lucrarea dată se poate zugrăvi fresca întreagă a celei mai însemnate mişcări culşturale şi literare.

Lovinescu, Eugen. Istoria civilizaţiei române moderne.- Bucureşti: Minerva,1997.-377 p.

Istoria civilizaţiei române moderne este o lucrare de interes capital nu numai pentru tensiunea de idei din perioada interbelică, dar şi pentru mau tîrziu. Are meritul de a demonstara necesitatea ivirii noilor structuri, moderne, româneşti. De aceia şi sa stîrnit înverşunarea orientărilor care socoteau ca România trebue să se menţină în cadrele mai demult fixate, refuzînd evoluţia.

Mihail Sadoveanu - divanul înţeleptului cu lumea

Mihail Sadoveanu a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician şi om politic român. Este considerat unul dintre cei mai importaţi prozatori români din prima jumătate a secolului XX. Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor direcţii sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă etapă sămănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele şi povestiri, o a doua mitico-simbolică, din perioada interbelică (reflectată în romane precum Creanga de aur sau Divanul persian, precum şi o ultimă fază care corespunde realismului socialist, în acord cu perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera ideologic.
Anul acesta se fac 50 de ani de la trecerea în eternitate a marelui Mihail Sadoveanu. În acest sens, ne-am propus să organizăm o expoziţie virtuală de carte. În cele ce urmează vă propunem o parte din cărţile ce se află în colecţiile Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” (Sediul Central).


Sadoveanu, Mihail. Aventurile Şahului. - Chişinău : EUS, 1993.- 111 p.

Lucrarea dată a fost scrisă ca nu prim hobby al lui Sadoveanu, vânatoarea, nici al doilea, pescuitul, ci cel de al treilea, mai putin cunoscut care sahul, sa-i inspire o culegere "cinstita", adica indubitabila, de povestiri în ramă. E vorba desigur de Soarele în balta sau aventurile şahului. Care este o lucrare foarte captivantă ce ţine pe jar orce cititor deoarece lucrarea are la bază o structură bine gîndită şi o trimitere a mesajului foarte variat şi bine structurat.




Sadoveanu, Mihail. Baltagul. - Chişinău : Litera, 1996. - 277 p.

Titlul romanului este simbolic în sensul basmului vechi, baltagul este unealta magică şi simbolică însuşită de răufăcători şi cucerită de erou, unealtă care rămâne pură, nepătată de sânge.
Subiectul lucrări date este foarte simplu deoarece el păstrează elementele unei balade în care: un cioban este omorât de doi tovarăşi ai săi pentru a-i lua oile, dar femeia acestuia, aprigă şi inteligentă nu are linişte până nu află făptaşii şi nu-i pedepseşte după legea nescrisă a comunităţii. Faptele din Baltagul se petrec spre sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, însă într-o societate patriarhală, arhaică, străpunsă de zorii unei civilizaţii, de noi relaţii sociale, capitaliste.



Sadoveanu, Mihail. Hanu-Ancuţei.- Bucureşti : AGORA, 2005.- 243 p.

Structural, „Hanul Ancutei” este o suită de nouă povestiri a căror unitate, asigurată atmosfera hanului unde ritualul supunerii capătă aspectul epopeii.Actul povestirii este unul din modurile de a supravietui. Odata cu inceperea istorisirii, o vrajă cuprinde şi leagă prin fire nevăzute pe ascultator şi pe povestitor. Povestitorul practic devine actor, şi prin forţa cuvântului şi a teatrului monologat cucereşte şi copleşeşte pe ascultător. Fiecare povestire se anunţăt printr-o determinare temporală evocatoare de întâmplări extraordinare, uneori marcate de semne emblematice: „ Dar asta s-a întamplat într-o depărtată vreme, demult, în anul când au cazut de Santilie ploi năprasnice şi spuneau oamenii că ar fi vazut balaur negru în nori, deasupra puhoaielor Moldovei”. Este necesar această raportare la un timp fabulos, hiperbolizat pentru ca povestirea să calce la început în spatiul epopeii.



Sadoveanu, Mihail. Viaţa lui Ştefan cel mare- Chişinău: Purut internaţional, 2004.- 206 p.

Această lucrarae este singura biografie istorică scrisă de Mihail Sadoveanu ce arată interesul extraordinar al autorului pentru acest personaj istoric excepţional al istoriei românilor; de altfel, Sadoveanu mărturisea că a conceput această carte pentru a se documenta cât mai bine despre domnitorul moldovean pentru romanul Fraţii Jderi, al cărui prim volum, Ucenicia lui Ionuţ, urma să apară un an mai târziu.




Sadoveanu, Mihail. Fraţii Jderi.- Bucureşti: Regis, 2005.- 575 p.

Romanul este o ficţiune poetică în care se topeşte documentul istoric iar accentul se pune într-o masură mai mare pe eroismul frţilor Jderi, al oamenilor Măriei-Sale, decât pe figură autentiă a lui Ştefan Voda. Fraţii Jderi sunt rodul fanteziei autorului. Lucrarea surprinde esenţa spiritului epocii şi problematica ei sociala şi etica al cărei element fundamental e lupta istorică a poporului pentru independenţa patriei.





Sadoveanu, Mihail. Domnu Trandafir.- Iaşi: Sedcom Libris, 2004.- 169 p.

Titlul operei – este alcatuit din doua substantive. Substantivul „Domnu ” care este scris cu majusculă pentru că elevii îl admirau şi îl respectau. Apostroful indică o adresare familiară, apropiată, deoarece era într-adevar apropiat copiilor. Substantivul propriu „Trandafir”indică frumuseţea sufletească (spirituală) şi delicateţea învăţătorului, dar şi micii ghimpi ai săi: ״Măi domnule ! ״. Naraţiunea „Domnu Trandafir”, scrisă de Mihail Sadoveanu, a fost prima oară publicată în anul 1905, în revista „Albina”, apoi urmand sa fie publicată din nou în anul 1907 în volumul scriitorului, „La noi în Viisoara”. Ajuns la maturitate, scriitorul se întoarce pe meleagurile natale si evocă cu nostalgie întâmplarile copilăriei, când se juca cu dracii de vârsta lui, şi îşi aminteşte chipul dascălului său, Mihai Busuioc, aici supranumit „Domnu Trandafir”. Opera are o scriere autobiografică, scrisă sub forma de scrisoare adresată unui prieten, unde scriitorul povestesşe despre primii ani de viaţa, petrecuţi în târgusorul Paşcani. Dar, mai ales îl aminteşte pe personajul principal al operei, dascalul Mihai Busuioc, caruia îi închină această operă.


Sadoveanu, Mihail. Creanga de aur.- Bucureşti: Alfa Paideia, 1996.- 151 p.

Este un roman de dragoste, cu subtext isoteric, care se petrece la Bizanţ în secolul opt, Creanga de aur este un descensus ad inferos. Creanga de aur, adică vîscul, sau înţelepciunea şi cunoaşterea, îl va ajuta pe Kesarion Breb eroul cărţii, să poată ieşi din infern, unde se încheie călătoria sa iniţiatică, împreună cu frumoasa Maria pe care tot el o duse acolo. Despărţirea lor în spaţiu terestru şi unirea lor prin greanga de aurce va luci în sine, în afară de timp este ieşirea lor din infernul în care au coborît şi intrarea lor prin durere, în ordinea definitivei înţelegeri, care e cea mai mare iubire.



Sadoveanu, Mihail. Dumbrava minunată.- Bucureşti: Agrora, 2005.- 239 p.

Dumbrava minunată este o combinaţie dintre natură şi mitologia noastră, sunt obiceiurile, credinţele şi crezurile noastre, e sentimentalitatea, e atitudinea noastră faţă de lucrurile noastre şi limba. Deasemenea, Dumbrava minunată este descrierea peripetiilor prin care a trecut o fetiţă Lizuca şi tainele ei pe parcursul drumului pe care l-au strabatut de la casa părintească până la casa bunicilor.






Natura în opera lui Mihail Sadoveanu.- Bucureşti: Ed. Ion Creangă, 1987.- 190 p.

După Eminescu, Mihail Sadoveanu a adus o contribuţie esenţială la individualizarea peisajului naţional. Vegetaţia, fauna, flora, formele de manifestare ale fenomenelor naturii sînt evocate cu un simţ artistic superior predecesorilor. Seducţia naturii sadoveniene izvorăşte din reactualizarea descrierii prin intermediul amintirii. Prozatorul percepe selectiv realitatea o foltrează prin propria-i conştiinţă şi se proiectează pe sine în secvenţele evocate.






Ciobanu, Mircea V. Proza lui Mihail Sadoveanu.- Chişinău: ARC, 2009.- 47 p.

Colecţia S.O.S.! Cartea care te salvează îţi pune în mână un complet de instrumente dodactice de primă necesitate. Volumele colectiei analizează pe larg, dar simplu şi pe înţelesul tuturor, opera scritorilor incluşi în curriculumul şcolar şi în programa universală.Lucrarae data va ajuta să interpreteze textul operei să facă o analiză pertinentă a ideaticii şi amijloacelor artistice să înţeleagă rolul scrierii şi al scriitorului respectiv în spaţiul general istorico-literar.






Oprişan, I. Opera lui Mihail Sadoveanu.- Bucureşti: Saeculum I.O., 2004.- 447 p.

Mihail Sadoveanu a elaborat una dintre cele mai vaste, mai complexe şi mai valoroase opere din literatura română. Lucrarea de faţă încearcă să-i releve semnificaţiile, să-i surprindă elementele de structură şi liniile de faţă, care o străbat de la un capăt la altul, şi să-i definească specificul artistic şi originalitatea viziunii.







Ciopraga, Constantin. Baltagul de Mihail Sadoveanu. – Cluj-Napoca : Dacia, 2002. – 104 p.

Despre această carte putem spune că e biografia unui roman. Ciopraga analizează geneza romanului, personajele, fluxul epic al romanului, dar şi alte aspecte de acest gen. Este o carte utilă pentru elevi, studenţi şi profesori, dar şi pentru toţi cei interesaţi sau intrigaţi de subiectul/geneza acestui roman.






Zbîrcioc, Vlad. Sadoveanu sau dorul de cel fără vîrstă : momente, reflecţii, disociaţii. – Chişinău : Pontos, 2006. – 250 p.

Mihail Sadoveanu elogiază natura în opera sa cu mare grijă, oferindu-i nişte adjective frumoase. Poate prin această atitudine doreşte să sensibilizeze opinia publică, dar cine ştie? Vlad Zbîrciog vorbeşte despre proza lui Sadoveanu, dar şi cultul pentru istorie. La fel, sunt prezentate cîteva opere, din punctul de vedere critic.








Florea, Doina. Mihail Sadoveanu sau magia rostirii.- Bucureşti: Cartea Românească, 1986.- 157 p.

Opera lui Mihail Sadoveanu este o spectaculoasă gradaţie a tăcerii, în ciuda colocvialismului prea des invocat atunci cînd se fac referiri la arta narativă a scriitorului. Tăcerea în creaţia lui Sadoveanu se sublimează pînă la sentiment, făcînd operă estetică sau fermată în partiturile muzicale. Dincolo de ceea ce realizează în planul transpunerii auditive, pe portativ muzical, infinita modulare a tăcerii sadoveniene, inflexiunile ei vorbesc despre stilul liric al autorului.






Maria Bivol
Şef oficiu

Adler, Elizabeth. Hotel Riviera / E. Adler, trad.: Iulcea Popp. – București : Lider, 2004. – 298 p.

E un roman despre o poveste de iubire, trădare, familie. Totul cu specific polițist. Lola March este eroina romanului care, măritată fiind cu proprietarul Hotelului Riviera care dispare în mod miraculos. Suspectată de dispariția soțului ei, dar trăind în același timp o aventură de dragoste cu un aventurier american pe nume Jack Farrar, aceștia doi din merg în căutarea... soțului dispărut. O acțiune incitantă, cu final mai mult sau mai puțin fericit.
Romanul îl puteți citi la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” (Sediul Central) din Chișinău.

Dicţionar de geologie / N. Anastasiu, V. Mutihac, D. Grigorescu, Gh. C. Popescu. Bucureşti : Ed. Didactică şi Pedagogică, R. A., 2007. – 291 p.

Geologia a cunoscut "inovaţii" noi. Au apărut teorii, concepte şi termeni noi. Este inevitabil apariţia unui dicţionar nou în acest sens. Astfel, dicţionarul cuprinde peste 4000 de termeni definiţii şi este destinat studenţilor şi elevilor care studiază geologia şi geografia în facultăţile de profil şi în licee. Acest dicţionar este la cea de a doua ediţie.

Enciclopedii și atlase din domeniul biologie

Vă propunem în continuare manuale și atlasuri din domeniul științelor biologice, care le puteți consulta în sala de lectură a Bibliotecii Municipale ”B.P. Hasdeu”


Popovici, L. Atlas botanic / L. Popovici, C. Moruzi, I. Toma. – București : Ed. Didactică și Pedagogică, 2002. – 213 p.
Țibea, F. Atlas școlar de biologie : regnul Protista, regnul Animal. – Ed. a IV-a. – București : Ed. Didactică și Pedagogică, 2007. – 48 p.
Țibea, F. Atlas școlar de biologie : regnul Monera, regnul Prostica, regnul Ciuperci, Regnul Plante. – Ed. a IV-a. – București : Ed. Didactică și Pedagogică, 2007. – 48 p.
Taine, curiozități, fenomene din științele naturii dezlegate pentru elevi : clasa a III-a. – Iași : Porțile orientului, 2006. – 192 p.
Taine, curiozități, fenomene din științele naturii dezlegate pentru elevi : clasa a IV-a. – Iași : Porțile orientului, 2006. – 192 p.
Cozari, T. Biologie : manual pentru clasa a VIII-a. – Chișinău : Litera, 2004. – 216 p.
Cozari, T. Biologie : manual pentru clasa a VIII-a. – Chișinău : Litera, 2004. – 216 p.
Cozari, T. Biologie : manual pentru clasa a IX-a. – Chișinău : Litera, 2002. – 143 p.
Cozari, T. Biologie : manual pentru clasa a X-a. – Chișinău : Litera, 2006. – 167 p.
Drăgănescu, C. Biochime : manual pentru clasa a XI-a, licee cu profil de instruire alimentară și școli profesionale, anii II-III. – București : Ed. Didactică și Pedagogică, R. A. – 175 p.
Drăgoiu, V. Dicționar de biologie pentru uzul elevilor / V. Drăgoiu, D. Todea. – Cluj-Napoca, Dacia, 2006. – 293 p.
Mohan, Gh. Dicționar enciclopedic de biologie. – București : All.
Vol. 1 : A-L. – 2004. – 430 p.
Vol. 2 : M-Z. – 2005. – 445 p.
Mohan, Gh. Ecologie și protecția mediului : manual preparator. – București : Scaiul, 1993. – 349 p.
Roșcovan, D. Ecologia și protecția mediului. Practica pe teren : suport didactic. – Chișinău : CEP USM, 2006. – 153 p.
Universul plantelor pentru băieți și fete : miracole, curiozități, legende, taine. – Iași : Porțile orientului, 2005. – 200 p.

Manuale școlare din domeniul chimiei

Vă prezentăm manualele școlare din domeniul chimiei care sunt în colecțiile Bibliotecii Municipale ”B.P. Hasdeu” din Chișinău. Cărțile le puteți consulta în sala de lectură.


Bărbulescu, Georgiana. Teste de chimie organică. – București : Teora, 1997. – 247 p.
Cojocaru, Lia. Chimie organică. Sinteze, probleme și teste grilă. – București : Niculescu, 2004. – 205 p.
Cosma, Ileana. Chimie : manual pentru clasa a IX-a. – București : Ed. Didactică și pedagogică, 1978. – 176 p.
Culegere de probleme de chimie anorganică și generală pentru bacalaureat și concursuri școlare. – București : ALL, 2000. – 178 p.
Dragalina, Galina. Chimie organică : manual pentru clasa a XI-a . – Chișinău : Știința, 2001. – 191 p.
Duca, Gheorghe. Chimie : ghid pentru elevi și studenți / Gh. Duca, A. Buga. – Chișinău : Știința, 2002. – 218 p.
Homcenko, G. Probleme de chimie pentru admitere în învățămîntul superior. – Chișinău : Lumina, 1997. – 265 p.
Ivana, Tiberiu. Pregătește-ți BAC-ul și admiterea în faultate : teste de chimie organică. – București : Lucman, 2006. – 412 p.
Kirsteuer, Rodica. Teste de chimie pentru bacalaureat și admiterea în învățămîntul superior. – București : Caba, 2004. – 104 p.
Lupășteanu, Adela. Probleme de chimie : clasele VII-VIII / A. Lupășteanu, R. Marinescu. – București : Ed. Didactică și Pedagogică, R. A., 2006. – 183 p.
Melentiev, Eugenia. Să învățăm logic chimia prin exerciții, probleme, teste. – Chișinău : Lumina, 2006. – 223 p.

Lecturile copilăriei

Lecturile copilăriei sunt multe. Eroii poveștilor fascinează prin curajul lor sau evenimentele poveștilor. Suntem învățați că binele învinge, iar adevărul iese întotdeauna la iveală.


Pagini alese din literatura pentru copii : literatura română și universală. – Chișinău : Epigraf, 2005. – 374 p.
Cartea în cauză include un set de versuri și basme pentru copii atît din literatura română cît și universală. Unele poezii sau basme sunt din folclorul românesc ce fac referință la sărbătorile de iarnă sau dedicate anotimpurilor, despre animale/păsări sau chiar și patriotice.

Pagini alese din literatura pentru copii / selectate de: Lidia Codreanca și Iurie Colesnic. – Chișinău : Lumina, 2002. – 235 p.
În această carte sunt incluse poezii și povestiri pentru copii pentru copii. Autorii lucrărilor sunt poeți/scriitori români și basarabeni, cum ar fi V. Alecsandri, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Petru Zadnipru, Vladimir Beșleagă, Grigore Vieru, Aurel Scobioală etc.

Ancuță, Florica. Lecturi școlare suplimentare: clasele I–IV. – București : Ștefan, 2007. – 347 p.
Lucrarea include 16 autori, povești și balade populare: M. Eminescu, Ion Creangă, G. Coșbuc, E. Gîrleanu, B. Șt. Delavrancea, P. Ispirescu, I. Slavici, V. Alecsandri, G. Alexandrescu, A. Donici, I. Nădejde, I. L. Caragiale, Gh. Sion, Al. Vlahuță, D. Bolintineanu. La final sunt incluse două povești populare: O lecție de limba română respectiv Leneșul și via și balada populară Constantin Brîncoveanu.

Limba și literatura română : clasa a III-a. Iași : Porțile orientului, 2005. – 220 p.
Această carte este o antologie pentru clasa a III-a. Include texte din literatura română și universală, exerciții, jocuri didactice, careuri. Sunt incluși autori care au scris versuri pentru copii.

Literatura clasică română și universală. – București : Ed. Fundației România de mâine, 1995.
Vol. 1 : 256 p.
Vol. 2 : 256 p.
În aceste volume sunt incluse autorii care au scris versuri și povești pentru copii. E vorba de M. Eminescu, V. Alecsandri D. Bolintineanu, G. Coșbuc, Ch. Perrault, La Fontaine, Ch. Dickens etc.

Goia, Vistian. Literatura pentru copii şi tineret (pentru institutori, învăţători şi educatoare). – Cluj-Napoca : Dacia, 2003. – 273 p.

În această carte, autorul a sistematizat înformaţia în nouă capitole: Literatura pentru copii şi specificul său, poezia lirică, creaţia epică în versuri, poezii şi proze despre vieţuitoare, poezia obiceiurilor calendaristice, miturile şi valoarea lor formativă, legenda şi valenţele ei instructiv-educative, snoava – caracteruş ei satiric şi moralizator, literatura ştiinţifico-fantastică etc.
În fiecare capitol sunt explicate aspecte teoretice la general, dar şi sunt exemplificate şi analizate opere literare în dependenţă de genul literaturii.

Didactica învățării sau tehnici psihologice

Procesul învățării necesită un efort. Pentru un succes în acest sens, trebuie un efort de ambele părți: profesor și elevi. Dar, profesorii trebuie să fie pregătiți, să știe psihologia elevilor. În același timp trebuie să fie un management reușit la nivel de intituție. Relațai dintre profesori și elevi trebuie să fie una de succes, dar și crearea unei simpatii din partea elevilor. Astfel, și directorul școlii/liceului trebuie să aibă o agendă bine pusă la punct atît ca director, dar și să știe să împartă sarcinile, ca să nu mai spunem de un dialog fructuos cu cadrele didactice. Psihologia învățării e un subiect ce trebuie să fie tratat cu atenție.
Astfel, în acest context am realizat o expoziție virtuală în care vă prezentăm cărțile care se află la Biblioteca Municipală ”B. P. Hasdeu” (Sediul Central) și care sperăm să fie utilă pentru cadrele didactice.

Marinescu, Marina. Tendințe și orientări în didactica modernă. – Ed. a II-a. – București : Editura Didactică și Pedagogică, 2009. – 208 p.

Este un manual conceput ca suport didactic în sprijinul profesorilor și vizează acțiuni dde educație formală și nonformală. Sunt 11 capitole care tratează subiecte ce țin de noile direcții de cercetare și acțiune în didactica modernă, informatizarea în educație, cercetarea psihopedagogică, cercetarea psihopedagogică etc.







Oprea, Crenguța-Lăcrămioara. Strategii didactice interactive: repere teoretice și practice. – Ediția a III-a revăzută și adăugită. – București : Editura Didactică și Pedagogică, 2008. – 315 p.

Strategiile didactice sunt importante în relația elev/student-profesor pentru o comunicare reușită între cele două părți, dar și pentru o calitate mai bună a studiilor. Este vorba de o acțiune reciprocă de influențare cognitivă în cadrul grupurilor, deoarece strategiile interactive de grup dezvoltă o relație dinamică, de comunicare și de schimb de informații între indivizi, relație care depinde de influențele, conduitele, conflictele socio-cognitive desfășurate și de sintalitatea grupului afirmă autoarea cărții. Tot ea afirmă că strategia didactică este o modalitate eficientă prin care profesorul îi ajută pe elevi să acceadă la cunoaștere și să-și dezvolte capacitățile intelectuale, priceperile, deprinderile, aptitudinile, sentimentele și emoțiile.

Țoca, Ioan. Agenda directorului. – București : Editura Didactică și Pedagogică, 2008. – 237 p.

Lucrarea Agenda directorului urmărește să fie un ghid, real, pentru activitatea managerială a directorului oricărei instituții de învățămînt afirmă autorul cărții.
În această carte, autorul cărții și-a propus să abordeze următoarele aspecte:
- documente manageriale pe care trebuie să le elaboreze și să le întocmească directorul la începutul fiecărui an școlar și pe parcursul acestuia;
- deciziile pe care trebuie să le emită ca planurile manageriale să fie puse în practică;
- elaborarea planului de dezvoltare pe termen mediu a instituției de învățămînt etc.
Sunt patru capitole: Mapa directorului; Management financiar; Managementul patrimoniului, Managementul achizițiilor publice.
La final sunt incluse 34 de anexe cu privire la procesul de achiziție.

Formarea pedagogică a profesorului : instrumente de învățare cognitiv-constructivistă. – Ediția a II-a. – București : Editura Didactică și Pedagogică, 2008. – 315 p.

Prin lucrarea în cauză, autorii cărții prezintă și comentează valoarea unui set de instrumente procedurale de învățare cognitiv-constructivistă, concepută specific de către echipă și integrate în primii doi ani ai cercetării. În acest volum sunt prezentate argumente metodologice, intrumentale în pregătirea unui dintre factorii esențiali în această determinare – profesorul.


Pânișoară, Ion-Ovidiu. Profesorul de succes : 59 de principii de pedagogie practică. – Iași : Polirom, 2009. – 332 p.

După cum se afirmă la începutul acestei cărți principiile pedagogice sunt delimitate de un triunghi al eficienței : principiul cunoașterii pedagogice, principiul comunicării pedagogice și principiul creativității pedagogice (cf. Cristea, 2000). Cele trei de forță conlucrează în vederea dezvoltării unui proces de învățămînt eficient.






Chițu, Svetlana. Formarea empatiei cadrelor didactice : monografie științifică. – Chișinău : CE USM, 2005. – 171 p.

Activitatea pedagogică presupune relații de comunicare permanentă între profesori și elevi/părinți. Dialogul între cele două părți este importantă, ea este determinată în realizarea obiectivelor educaționale ale școlii contemporane, ca și pentru stabilirea unui climat psihologic și moral sănătos în școală, și impune cadrului didactic o bună empatie, pe care s-o dezvolte continuu, empatia fiind indispensabilă comunicării eficiente. Cercetarea formării empatiei cadrelor didactice școlare este centrată pe soluționarea problemelor pedagogice, dezvoltarea spiritului pedagogic de observație, feed-back-ul în comunicarea empatică etc.

Iucu, Romiță B. Managementul clasei de elevi : aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională. – Ediția a II-a revăzută și adăugită. – Iași : Polirom, 2006. - 267 p.

Clasa de elevi poate fi concepută ca fiind, din punct de vedere psihosociologic, „un grup social unde, ca urmare a interrelațiilor ce se stabilesc între membrii ei, apare și se manifestă o realitate socială cu consecințe multiple asupra desfășurării procesului instructiv-educativ” (Nicola, Ioan. Microsociologia colectivului de elevi, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1974).
Clasa de elevi poate fi apreciată ca un ”grup formal”, acest fapt influnțîndu-i constituirea și evoluția. Geneza clasei de elevi este creată pe baza unor criterii de vîrstă, de dispersie geografică a populației școlare, și sub directe intervenții, îndrumări și evaluări ale unor organisme și persoane investite cu asemenea funcții organizatorice.


Hopkins, David. Perfecționarea școlii într-o eră a schimbării / D. Hopkins, M. Ainscow, M. West. – Chișinău : Prut Internațional, 1998. – 256 p.

Cartea tratează tema perfecțiunii școlii. Prima parte a cărții tratează subiecte ce țin de aspectul teoretic, autorii reușind să stabilească conexiuni între concepțiile despre schimbare privite din perspectiva clasei, școlii și a mediului școlar se afirmă în Cuvînt înainte. Cea de a doua parte a cărții se vorbește despre analiza aspectele practice.





Iucu, Romiță B. Instruirea școlară : perspective teoretice și aplicative. – Ediția a II-a revăzută și adăugită. – Iași : Polirom, 2008. – 220 p.

Instruirea școlară e un element important în ceea ce privește învățămînutul. Pentru o calitate a instruirii școalre este necesar niște perspective teoretice și aplicative la nivel. Astfel, autorul tocmai asta încearcă să facă, abordînd teme ce țin de didactică, teoria instruirii, teoria generală a procesului de învățămînt, strategii de instruire.






Negovan, Valeria. Psihologia învățării: forme, strategii și stil. – Ediția a II-a revizuită și adăugită. – București : Editura universitară, 2010. – 271 p.

După cum afirmă și autoarea cărții acestă carte și-a propus să surprindă nuanțările și distilările pe care le-a ”suferit” conceptul de învățare umană, de la impunerea lui în psihologie pînă la conceptul de învățare umană, de la impunerea lui în psihologie pînă la statutul de concept-pivot al unei ramuri a psihologiei generale (psihologia învățării).
Spre deosebire de prima ediție care a fost structurată în trei capitole, actuala ediție este structurată în patru capitole, din cuprinsul capitolul al treilea fiind dislocate informațiile referitoare la strategiile și stilul de învățare care sunt tratate într-un capitol separat.






Sălăvăstru, Dorina. Psihologia învățării: teorii și aplicații educaționale. – Iași : Polirom, 2009. – 228 p.

Pedagogii definesc învățarea drept o activitate sistematică, dirijată, orientată în direcția asimilării de cunoștințe, deprinderi și atitudini, precum și a formării struturice psihice și de personalitate. Din punct de vedere psihlogic sunt mai multe forme de a clasifica învățarea. Clasificarea învățării se face în dependență de criteriul utilizat și care este făcut din perspectiva mai multor specialiști.






Sălăvăstru, Dorina. Psihologia educației. – Iași : Polirom, 2004. – 286 p.

Abordarea Dorinei Sălăvăstru se centrează pe elemente de conținut de o valoare epistematică evidentă: învățararea și modele de activare a acesteia, motivația și performativitatea ei în școală, creativitatea și stimularea factorilor creativi, grupul școlar în calitate de mediu psihoeducogen, personalitatea profesorilor și profilurile posibile. Impresionează în această lucrare acuitatea analizei, coerența argumentativă, exemplaritatea materialului informativ etalat, ca și sistematizarea desfășurării ideatice, coerența creionării unui ansamblu discursiv marcat de raționalitate, integralitate, logicitate afirmă Constantin Cucoș în Cuvînt înainte.
Sunt șapte capitole: Modele ale învățării și implicațiile lor în actul educațional, Motivația în activitatea de învățare, creativitatea elevilor, elemente de psihosociologie a grupurilor școlare, dimensiunea psihologică a pregătirii profesorului, comunicarea didactică, insuccesul școlar.


Dumitru, Gheorghe. Comunicare și învățare. – București : Ed. Didactică și Pedagogică, R. A., 1998. – 254 p.

Lucrarea se adresează cadrelor didactice. Autorul reușește să contureze un posibil model psihosocial al învățării școlare, care cuprinde următoarele componente: 1. personalitatea profesorului; 2. personalitatea elevului; 3. caracteristicile grupului; 4. situația de învățare din contextul didactic.
Eficiența activității de învățare depinde de modul în care cadrul didactic asigură control asigură control asupra a cît mai multe variabile ce intervin în procesul desfășurării ei afirmă profesorul universitar Nicolae Mitrofan în Cuvînt înainte.