Expoziţie virtuală: universul miraculos al lui Jack London

În acest an, Jack London împlineşte 135 de ani de la naştere. În acest context ne-am propus să organizăm o expoziţie virtuală, în care să vă prezentăm cîteva cărţi aflate în colecţiile Bibliotecii Municipale "B.P. Hasdeu" (Sediul Central).
Jack London este pseudonimul literar al lui John Griffith Chaney (n. 12 ianuarie 1876, San Francisco - d. 22 noiembrie 1916, Glen Ellen, California), scriitor şi jurnalist american.
Cele mai cunoscute opere ale sale, care au intrat în patrimoniul literaturii universale (unele fiind ecranizate)sunt Chemarea străbunilor, Lupul de mare, Colţ alb, Martin Eden, Dragoste de viaţă.

London, Jack. Dragoste de viaţă.- Bucureşti: S. a.- 222 p.
Lucrarea data are la bază dragostea, dar nu o dragoste sentimentală ci dragostea de viaţă, unde autorul doreşte s-o testeze prin prisma libertăţi. Omul, în lucrarea dată, apare cu organismul zdrobit din cauza asprimeii naturii.Însă oricum lupta pentru existenţă este ceva ce se poate depăşi deoarece fiecare doreşte să trăiască. Orice nu s-ar întîmpla este dorinţa de a înfrînge chiar şi moartea iminentă.

London, Jack. Short stories. – Moscow: Foreign Language Publishing Hause, 1950. – 400 p.
Pe lîngă romanele sale de amploare, care au rămas în patrimonial literaturii universale Jack London a scris şi nuvele. Short stories include cîteva nuvele ale marelui scriitor Jack London. Lucrarea în cauză este inclusă în două părţi: Short stories şi The People of the abyss (Excepts), subiectele acestora fiind diverse.
La începutul cărţii este un rezumat al biografie şi activităţii lui Jack London.

London, Jack. Mihail, câine de circ.- Bucureşti:S.a.- 253 p.

Opera “Mihail, cîine de circ” tradusă de Mircea Alexandrescu este o lucrare de talie înaltă ce redă curiozităţiile copilăreşti ale autorului traite in frageda sa vîrstă. Prin această lucrare London a încercat sa descopere ce se ascunde în spatele unui spectacol sa vadă cum se realizează ca în cele din urmă sa-şi peardă interesul pentru aşa distracţii. Dar totuşi aceste spectacole îl înflăcărau din motivul că existau animale dresate care îl impresionau şi tot o data îl făceau să-şi exprime o nemulţumire faţă de dresori , de spectacol ce îl determinau să părăsească acel spectacol. El prin această lucrare a dorit să le arate directorilor că aşa gen de spectacole nu sunt eficiente nu trebuesc promovate în locurile de distracţie publică.

London, Jack. Înainte de Adam.- Bucureşti: Corint, 2002.- 93 p.

Această lucrare este o povestire din viaţa strămoşilor noştri, care este şi o istorie a noastră. Necontestat este faptul că într-o zi am sărit jos din copacii care ne fuseseră pînă nu demult casa noastră şi că am început să umblăm pe două picioare este un fel de sigur ca şi într-un stadiu încă mult mai timpuriu ne-am târât afară din aceanul primordial ca să apera uscatul şi să înceapă primele aventuri.


London, Jack. Martin Eden.- Bucureşti: Cartea Românească, 1984.- 525 p.

Romanul “Martin Eden” tradus de D. Mazilu în acestă ediţie, este o lucrare care, în colecţiile BM "B.P. Hasdeu se află în limba rusă şi în limba engleză. London prin proza sa narativă încearcă să deschidă două orizonturi care par că se despartă fără putinţă. Jack London prin lucrarea sa a încercat să personifice impulsurile romantice ale secolului dat care sunt viguroase, prolifice şi dezamăgirile epoci în care idealurile democratismului se năruie.

Irving Stoun. Jack London.- Chişinău: Cartea Moldovenească, 1970.- 379 p.

Cartea aceasta e istorie a vieţii lui Jack London, expusă în cuvinte şi expresii pitoreşti de un dramatizm fără seamăn, propriu numai lui. Atunci cînd Jack London vorbeşte despre sine, orice biograf va fi neputincios să o facă mai bine. Materialul acestei cărţi este însăşi London cu istoria lui, dragostea faţă de literatură şi interesul pentru viaţă.

The Wordsworth Companion to Literature in English / edited by Ian Ausby; foreword by Margaret Atwood. – Cambridge, Wordsworth Reference, 2005. – 1036 p.
Acest volum este o lucrare de referinţă a literaturii engleze, din diversele culturi vorbitoare de limbă engleză, cum ar fi Marea Britanie şi Irlanda, SUA, Canada, Noua Zeelandă, Africa, India insulele Caraibe. Aici sunt incluşi autori, personaje din cărţi, titluri de opere, termeni literari, care sunt ordonate în ordine alfabetice.
Se face şi o referinţă la Jack London.

Carlsen, G. Robert. Perception. – New York, 1985. – 630 p.
Această lucrare este un manual destinat elevilor claselor gimnaziale. În acest manual sunt incluse diverse teme vizavi de autorii literaturii engleze.
Aici este inclusă şi o nuvelă a lui J. London, la final fiind abordate teme cu privire la limbaj, vocabular şi aprecire.

Carlsen, G. Robert. Perception: Teacher’s Resource Guide. – New York, 1985. – 184 p.
Această lucrare este un ghid al profesorului de limbă şi literatură engleză, care îi oferă puncte de sprijin în predarea literaturii engleze. În acest ghid sunt incluşi autori ai literaturii engleze cu cele mai reprezentative opele ale lor.
Este inclus şi J. London cu lucrarea The Mystery of Keesh.

Богословский, В. Н. Jack London.- Москва: Просвещение, 1964.- 238 с.

Această lucrare tratează subecte ce vizează viaţa şi activitatea lui . Opera data ţine sa abordeze literatuta SUA de la sfîrşitul secolului XIX facînd trimitere la opera lui London. Autorul îşi expune punctul de vedere vizavi de operele lui London şi anume Colţ alb, Lupul de mare, Marten Eden, Chemarea străbunilor etc.

Садагурский, А. И. Jack London:Время, идеи, творчество. – Кишинёв: Литература артистикэб 1978.- 195 с.
Această carte include 4 capitole şi face referinţă la stilul operelor lui Jack London, făcînd referire la operele romanelor, dar şi o caracteristică a personajelor romanelor.

Быков, В. М. Jack London. – Москва: Издательство Московского Университета, 1964. – 253 с.
Autorul acest cărţi vorbeşte despre copilăria şi activitatea lui J. London, începuturile activităţii lui şi „drumul” primului roman. Semnificaţia temelor în romanele Colţ Alb, Lupul de mare, Chemarea străbunilor etc.; ultima etapă de activitate a lui J. London: Martin Eden, Valea lunii, Mica gospodină a casei mari, Michal, fratele lui Jerry.

Maria Bivol, bibliotecar
Biblioteca Municipală "B.P. Hasdeu"

Mihai Eminescu, o eternitate ce nu moare

Chiar de nu mai este oricum, tânăra generaţie se află şi azi sub influenţa operei poetice a marelui poet Eminescu. Şi se cuvine să ne dăm seama de partea caracteristică a acestei opere şi să încercăm totodată a fixa individualitatea omului care a personificat în sine cu atâta strălucire poezia română din zilele noastre.
Viaţa lui e simplă de povestit, şi nu cred că în tot decursul ei să fi avut vreo întâmplare dinafară o înrîurire mai însemnată asupra lui. Ce a fost şi ce a devenit Eminescu este rezultatul geniului său înnăscut, care era prea puternic în propria-i fiinţă încât să-l fi abătut vreun contact cu lumea de la drumul său firesc. De ar fi fost crescut Eminescu în România sau în Franţa, şi nu în Austria şi în Germania; ar fi moştenit sau ar fi agonisit el mai multă sau mai puţină avere; ar fi fost aşezat în ierarhia statului la o poziţie mai înaltă; ar fi întâlnit în viaţa lui sentimentală orice alte figuri omeneşti - Eminescu rămânea acelaşi, soarta lui nu s-ar fi schimbat.
Născut la 15 ianuarie 1850 în Botoşani, primind prima învăţătură în gimnaziul din Cernăuţi, părăsind la 1864 şcoala pentru a se lua după trupa de teatru a d-nei Fanni Tardini prin România şi prin Transilvania, părăsind şi această trupă pentru a se arunca cu cea mai mare încordare în studii felurite la Viena, susţinut acolo şi la Berlin în parte prin contribuţiile unor amici literari, numit între 1874 şi 1876 revizor şcolar şi bibliotecar la Iaşi, destituit şi dat în judecată de guvernul liberal, însărcinat apoi cu redacţia ziarului Timpul, încălzit din vreme, dar mai intermitent, de farmecul unor femei, de la care au rămas în poeziile lui câteva urme de păr bălai, de ochi întunecaţi, de mâni reci, de un nu ştiu ce şi nu ştiu cum, lovit în iunie 1883 de izbucnirea nebuniei, al cărei germen era din naştere, îndreptat întrucâtva la începutul anului 1884, dar degenerat în forma lui etică şi intelectuală, apucat din nou de nemiloasa fatalitate ereditară, Eminescu moare la 15 iunie 1889 într-un institut de alienaţi.
Un geniu al nemurirei care a urcat şi a tins mereu spre apogeu pentru ca poezia lui, în care şi-a întruchipat sub o formă aşa de minunată cugetările şi simţirile, se mulţumea cu emoţiunea estetică a unui mic cerc de amici, fără a se gândi la nici o satisfacţie de amor propriu ne este permis a coincide nu numai că era nepăsător pentru întâmplările vieţii externe, dar şi chiar că în relaţiile lui pasionale era de un caracter cu totul neobişnuit. Cuvintele de amor fericit şi nefericit nu se pot aplica lui Eminescu în accepţiunea de toate zilele. Nici o individualitate femeiască nu-l putea captiva şi ţinea cu desăvârşire în mărginirea ei. Ca şi Leopardi în Aspasia, el nu vedea în femeia iubită decât copia imperfectă a unui prototip nerealizabil. Îl iubea întâmplătoarea copie sau îl părăsea, tot copie rămânea, şi el, cu melancolie impersonală, îşi căuta refugiul într-o lume mai potrivită cu el, în lumea cugetării şi a poeziei. De aci Luceafărul cu versurile de la sfârşit:
Ce-ţi pasă ţie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?
Trăind în cercul vostru strimt,
Norocul vă petrece;
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor şi rece.
Mihai Eminescu e poetul tuturor românilor. Graţie geniului său, fapt pentru care ne duce faima peste hotarele graniţelor noastre, am organizat o expoziţie virtuală în care vă prezentăm doar o parte din cărţile lui Eminescu, prezente în colecţiile Bibliotecii Municipale "B.P. Hasdeu" din Chişinău.

Eminescu, Mihai. 160 ani de la naştere 15 ianuare 1850 - 15 ianuare 2010.- Bucureşti: Semne, 2010 .- 256 p.
“Cînd va răsări acest Luceafar pe cerul Daciei, bătrînii ei vor întineri de bucurie, fetele ei vor corona cu flori pe îngerul care va cuteza a lua vălul străin ce le întunecă, feciorii-l vor purta în triumf ca pe un mare erou, care au şters macula străină de pre numele românesc, poporul îi va eterna memoria cu mormânt de neuitare pe care i-l va înălţa în inima sa cea recunoscătoare, ca restauratoriului tinereţii limbi sale”. Această lucrare redă un album care face parte din gesturile recunoştinţei Eminesciene despre memoria şi promovarea operei recunoscute ca un patrimoniu naţional.





Eminescu, Mihai. Luceafărul. – Chişinău : Silvius Libris, s.a. – 60 p.

E vorba despre poemul Luceafărul, prezentat integral. Este poemul Este o ediţie ilustrată. În acest sens au fost utilizate lucrări pe mătase artificială ale pictoriţei Olesea Şibaev.
Mihai Eminescu a pornit de la un basm popular, Fata în grădina de aur, basm cules de germanul Kenish în timpul unei călătorii în Muntenia, în 1861. Este vorba despre o tînără, închisă de tatăl ei într-un castel. Un zmeu se îndrăgosteşte de ea, dar fata îl respinge speriată de nemurirea lui.



Eminescu, Mihai. Opere politice : în 3 vol. Iaşi : Timpul.
Vol. 1 : - 1997. – 450 p.

În acest volum se vorbeşte despre Unitatea românilor; Românii din Basarabia; Românii din Bucovina; Românii din Dobrogea; Românii din Transilvania; Românii din afara ţării; Independenţa.
Vol. 2 : - 1998. – 638 p.
În acest volum se vorbeşte despre Teorii şi opinii politice; În contra socialismului; Teoria muncii; Problema ţărănească; Monarhia constituţională; Teorii şi opinii economice; Observaţii şi teorii istorice; Problema culturală.
Vol. 3 : - 1999. – 859 p.
În acest volum sunt incluse: Învăţămîntul românesc; Politica guvernului; Politica parlamentului; Religia; Problema izraelită; Chestiunea Dunării; Observaţii polemice; Addenda.





Eminescu, Mihai. Floare albastră. – Chişinău : Editura Departamentului Relaţii Naţionale şi Funcţionarea Limbilor, 2001. – 228 p.
Au fost selectate poezii ale autorului, care au fost traduse în limbile rusă, ucraineană, găguză, bulgară.







Eminescu, Mihai. Literatura populară. – Bucureşti : Scrisul românesc, 1979. – 378 p.

Lucrarea în cauză evidenţiază legătura lui Mihai Eminescu cu literature populară românească. Cercetarea care a fost făcută în acest sens a demonstrate că Eminescu şi-a asimilat literatura populară din toate regiunile României.
Versurile ce ţin de literatura populară sunt incluse în Poeme originale de inspiraţie folclorică; Lirica populară; Balade; Dramatice; Proverbe româneşti – asemănări cimilituri; Cîntece de lume irmoase.




Dulcea mea Doamnă/Eminul meu iubit. – Iaşi : Polirom, 2000. - 275 p.

Este vorba despre corespondenţa inedită dintre cei doi îndrăgostiţi: Veronica Micle şi Mihai Eminescu. Scrisorile sunt din arhiva familiei Graziella şi Vasile Grigorcea.
Corespondenţa dintre M. Eminescu şi V. Micle constituie, de multă vreme, unul dintre subiectele controversate ale eminescologiei. Cunoscută parţial, recuperată în formule adeseori îndoielnice (cazul „controversat” este cel al lui Octav Minar), ea îşi păstrează în continuare o doză apreciabilă de seducţie şi o aură de mister.



Mihai Eminescu în amintirile contemporanilor / selecţie texte şi prefaţă: Daniel Corbu. – Iaşi : Princeps Edit, 2005. – 434 p.

Ideea cărţii se realizează cînd s-au deschis şi fondurile secrete ale bibliotecilor româneşti, cînd libertatea de a spune anumite adevăruri nu mai stă ghemuită-n saci şi adună mărturiri ale celor care l-au cunoscut pe Eminescu afirmă în prefaţa cărţii Daniel Corbu.
Astfel, printre cei care au fost incluşi în această carte sunt: Tudor Arghezi, Ioan Slavici, Titu Maiorescu, Veronica Micle etc.




Horvat, Săluc. Mihai Eminescu : dicţionar cronologic. – Baia Mare : Gutinul, 1994. – 300 p.

Lucrarea de faţă este un argument pentru continuarea şi sporirea studiilor consacrate operei lui Eminescu. Prin acest dicţionar sunt consemnate date şi fapte legate de viaţa şi opera lui Eminescu.



Noica, Constantin. Introducere la miracolul eminescian. – Bucureşti : Humanitas, 1992. – 382 p.

Pentru alcătuirea prezentului volum s-au utilizat următoarele surse: volume, capitole de volum sau referinţe aflate în volume dedicate în exclusivitate lui Eminescu, articole de revistă dedicate lui Eminescu, texte inedite aflate în „arhiva lui Noica”, benzi de magnitofon ale conferinţelor ţinute la Iaşi şi Sibiu.



Corlăteanu, Nicolae. Neologismul în opera eminesciană. – Chişinău : CEP USM, 2004. – 223 p.

În acest volum se vorbeşte despre creaţia poetică, proza literar antumă şi Eminescu – jurnalistul.



Drăgan, Gh. Poetica eminesciană : temeiuri folclorice. – Iaşi : Polirom, 1999. – 249 p.

Mihai Eminescu a susţinut literatura populară a românilor. S-a lăsat inspirat de multe aspecte în acest sens. Astfel, în această carte sunt tratate aspecte ce ţin de elemente preexistente, temeiuri istorice şi metafizice, natura – topos romantic, poetica folclorică, pre-texte cromatice, o poetică a dorului.



Bulgăr, Gheorghe. Pagini uitate despre Eminescu / Gh. Bulgăr.- Bucureşti: Lucman, 2004.- 231 p.

Cartea de faţă este o analogie a unor autorizate opinii asupra lui Eminescu, asupra creaţiei sale, de la cei ce l-au cunoscut direct şi sub multiplele aspecte, pînă la contemporani noştri. Contribuţia cercetătorilor eminescologi fiind în general cunoscută, căci la diferite aniversări eminesciene, ea revine în actualitate, precum s-a întîmplat relativ recent , în anul Eminescu 2000, menită cunoaşterii receptării operei eminesciene. Creaţia Poetului a învins timpul, remînînd vie, puternică, unică, din 1870, când apăreau în “Convorbiri literare” primele poeme ale unui tânăr de 20 ani, dotat cu geniu, menit să înalţe, să înnobileze limba şi cultura noastră, influenţînd până azi mişcarea literară şi limbajul scriitorilor celor mai înzestraţi......






Bărboi, Constanţa. Mihai Eminescu: Pagini alese / Constanţa Bărboi.- Bucureşti: Ed. Universală, 2007.- 269 p.

Opera marelui poet a fost cântată a fost criticată însă ramîne a fi ceva ce nu moare în timp şi spaţiu. Mulţi au apreciat şi au analizat opera marelui poet Eminescu aşa cum o face şi Constanţa Bărboi în lucrarea sa care are la bază unele comentarii literare, sinteze, rezumate, noţiuni de teorie literară, aprecieri critice şi teste de evaluare, care sunt destinate pentru învăţământul preuniversitar. Lucrarea are la bază 5 capitole care redau aspectele operei eminesciene. Primul capitol abordează “Viaţa şi opera” în date (1850-1889) al doilea capitol redă analiza unor texte literare care sunt în proză şi poezie, cel de al treilea capitol ne face trimiteri la unele sugestii de literatură, comentarii, sinteze, noţiuni de teorie literară, capitolul 4 face nişte aprecieri critice iar capitolul 5 redă ceea ce ţine de Mihai Eminescu- în secolul XXI.” Atâta foc, atâta aur / Şi-atâtea lucruri sfinte/ Peste- ntunericul vieţii/ Ai revărsat părinte... ”




Bărbulescu, Titus. Arta poetică eminesciană / Titus Bărbulescu.- Bucureşti: Saeculum, 1998.- 175 p.

Pornind de la cercetare în perspectiva celor mai noi metodologii literar a poeziilor antume eminesciene, Titus Bărbulescu aspiră, în opera de faţă să surprindă trăsăturile profunde ale întregii lirici a poetului naţional. Evidenţierea tehnicilor artistice specifice e complicată - într-o bună tradiţie analitică- de descifrarea conotaţiilor filosofice ale opţiunilor şi preferinţelor dominante ale poetului, precum şi de relevarea semnificaţiei elementelor formal- particulare în perspective întregului bloc al gîndirii şi creaţiei autorului. Prin deschiderile neaşteptate pe care le sugerează într-o contribuţie remarcabilă la înţelegerea miracolului eminescian.


Eminesu, Mihai. Poezii. / Mihai Eminescu.- Bucureşti: Gramar, 2008.-266 p.

Opera dată redă nişte lucrări de talie înaltă a marelui poet prin care Eminescu năzuia de a gasi principiul vieţii, de a scrie cu alte cuvinte o literatură filozofică. Mai cu seamă de a privi lumea sub aspectul expresiei ei morale şi în startul stărilor lor de adîncime şi intensitate deoarece Eminescu nu putea fi un pictor al realităţii. Ceea ce priveşte realismul e perdut însă il cîştigă fantezia avîntată meşteră de a zugrăvii ficţiunea şi peişajul transdescent. Evocarea lumii în Sărmanul Dionos, insula lui Euthanasius în Cezara sunt printre cele mai de seamă lucrări şi tot o data primele viziuni paradiseace ale literaturi noastre.


Eminesu, Mihai. Românii din afara graniţelor ţării şi unitatea spirituală naţională / Mihai Eminescu.- Bucureşti: Saeculum, 1998.- 239 p.

În lucrarea data Eminescu explică nişte nuanţe ce ţin de spaţiul nostru şi limba noastra şi anume că nu noi suntem stăpîni limbii, ci limba este stăpîna noastră. În paralel el mai demonstrează apartenenţa provinciilor istorice: Bucovina , Basarabia şi Transilvania preocupîndu-se totodată de soarta conaţionaliştilor rămaşi în afara graniţelor actuale ale ţării. L-a interesat în mod deosebit destinul aromânilor, meglenoromânilor, istoromânilor şi a românilor din Banatul sârbesc. Poporul român în viziunea lui Eminescu e o unitate etnică care are o limbă comună şi o bogată viaţă spirituală.



Georgescu, N. Moartea antumă a lui Eminescu : 1883-1889. – Chişinău : Cartier, 2002. – 304 p.

Ceea ce se poate afla din cartea de faţă nu este, aşadar, biografia lui Eminescu – ci mai degrabă anti-biografia se afirmă în prefaţa acestei ediţii. Informaţiile incluse în paginile cărţii sunt în două părţi: Ultima zi la „Timpul” şi Martori mincinoşi. La final este inclusă şi o addendă: Dreptul la graţie[re], Despărţirea de Maiorescu, Pentru libertatea presei şi a jurnalismului; proclamaţia irredenţei române din 18 august 1885, numele poetului.

Sursa primei imagini: vlad66.wordpress.com

Maria Bivol, Biblioteca Municipală "B.P. Hasdeu", Chişinău

Kakuzô, Okakura. Cartea ceaiului. – Chişinău: Cartier, 2010. – 126 p.

Ceaiul a început ca doctorie şi a aajuns cu vremea o băutură. În China el a pătruns prin al optulea secol în hotarele poeziei. În secolul XV-lea, Japonia l-a ridicat pînă la o religie a estetismului – ceismul. Filosofia ceaiului nu e numai estetică, în înţelesul obişnuit al cuvîntului, căci vădeşte, în legătură cu morala şi religia, întregul nostru punct de vedere faţă de om şi de fire afirmă autorul cărţii. Lucrarea Cartea ceaiului include şapte capitole: Ceaşca omenirii, şcolile ceaiului, taoism şi zenism, ceainăria, preţuirea artei, flori, meşterii ceaiului.

Sursa imaginii: www.renne.com

Droit, Roger-Pol. Filosofia pe înţelesul fiicei mele. – Chişinău : Cartier, 2009. – 92 p.

Titlu original: La philosophi expliquée à ma fille.
Raţiunea acestei cărţi
Filosofia este un cuvînt care, deseori, sperie. Ne imaginăm întrebări nemaipomenit de complicate, un vocabular enigmatic, chiar şi titluri de cărţi pe care nu le înţelegem. Pe scrut, filosofia nu ar fi o activitate pentru toată lumea. Crezînd una ca asta, ne înşelăm.

Baczko, B. Crimele revoluţiei franceze. – Bucureşti : Humanitas, 2007. – 360 p.

Titlu original: Comment sortir de la Terreur.
La 9 termidor, Convenţia îi scoate în afara legii pe Robespierre, Saint-Just şi acoliţii lor; o zi mai tîrziu, călăul Parisului îi ghilotinează. Franţa intră într-o perioadă tulbure, marcată de o dilemă inedită: cum se poate opri Teroarea, instaurată de aceeaşi convenţie cu şaisprezece luni în urmă, fără ca procesul ei să fie totodată unul al Revoluţiei înseşi.
Cartea include cinci capitole: Robespierre-rege; Sfîrşitul anului II; Groaza la ordinea zilei; Poporul vandal; Momentul termidorian.

Benz, W. Holocaustul la periferie: Persecutarea şi nimicirea evreilor în România şi Transnistria în 1940-1944. / W. Benz, B. Mihok. – Ch. : Cartier...

Nimicirea evreilor în România s-a deosebit esenţial de holocaustul din alte teritorii. Această ţară, aliată cu Germania hitleristă şi condusă de dictatorul Antonescu, a lăsat neatinşi evreii de naţionalitate română din ţinut (Vechiul Regat), dar a exilat şi a omorît fără milă evreii din teritoriile noi ale ţării, Bucovina şi Basarabia.
În România, discuţiile referitoare la holocaust au început la sfîrşitul anilor 1990. Raportul final al Comisiei internaţionale pentru studierea holocaustului în România (2004) marchează începutul unei culturi a memoriei în România, din care mai fac parte un insitut naţional şi un monument al holocaustului înbucureşti.

Delorme, J. Marile date ale timpurilor moderne. – Bucureşti : Pro Editură şi Tipografie, 2009. – 116 p.

Titlu original: Les grandes des temps modernes
Autorul cărţii vine cu diferite date cronologice din perioada modernă, în ordine cronologică, în care este explicat şi evenimentul care a avut loc într-una din ţările moderne.
La începutu cărţii este dată o notă explicativă precum că:
1521. – este data unui eveniment;
c. 1524. – dată nesigură sau aproximativă;
<1509-1549>. – interval de desfăşurare al unui eveniment;
1523. – Trimite la rubrica corespunzătoare datei indicate (N. B. Această dată nu este neapărat cea a evenimentului care a motivat trimiterea).
(a) Într-o rubrică, trimitere la unul dintre paragrafele notiţei corespunzătoare.
(Sursa imaginii: www.pravalia cu carti.ro)

Fraser, Angus. Ţiganii : originile, migraţia şi prezenţa lor în Europa. – Bucureşti : Humanitas, 2008. – 366 p.

Titlu original: the Gypsies
Ţiganii reprezintă istoria unui popor rătăcitor, care în Evul Mediu ajunge în Balcani şi apoi se răspîndeşte peste întregul continent european şi dincolo de acesta. Datorită straielor lor de pelerini, ţiganii au stîrnit o puternică curiozitate, după care au început să circule tot felul de teorii. Încă de la misterioasa lor apariţie în Europa, acum mai bine de nouă sute de ani, ţiganii au refuzat să se înscrie în cadrele existenţei stabile, conformă cu convenţiile sociale acceptate. Aşa se face că obiceiurile şi cultura lor au rămas practic neînţelese, păstrarea propriei lor identităţi izbindu-se de respingerea societăţilor cu care au conveţuit.
(Sursa imagnii: www.pravaliacucarti.ro)

Deletant, Dennis. Aliatul uitat al lui Hitler: Ion Antonescu şi regimul său: 1940-1944. – Bucureşti : Humanitas, 2010. – 398 p.

Titlu original: Hitler’s forgotten ally
„Demonizat atît de legionar, cît şi de regimul stalinist, recuperat de comunismul naţionalist al lui Nicolae Ceauşescu, mareşalul Ion Antonescu a fost transformat după 1990 în figura emblematică a anticomuismului. Autorul cărţii aduce o perspectivă nouă asupra omului şi epocii: perspectiva unui cercetător străin de pasiunile iscate în România, uneori chiar şi printre istorici, de un moment istoric „nedigerat”.
Autorul tratează subiecte ce ţin de activitatea politică a lui Antonescu în timp ce acesta s-a aflat la conducerea României în anii 1940-1944, într-un moment critic pe plan internaţional: cel de-al doilea război mondial. Astfel, sunt tratate subiecte ce ţin de Statul Naţional Legionar, holocaust, evrei, Transnistris: soarta evreilor şi a romilor; lovitura de stat de la 23 august 1944 etc.
Sursa imaginii: www.pravaliacucarti.ro)

Djuvara, Neagu. Ce au fost boierii mari în Ţara Românească. – Bucureşti : Humanitas, 2010. – 269 p.

Lucrarea Ce au fost boierii mari în Ţara Românească : Saga Grădieştilor (sec. XVI-XX) este o cercetare asupra unui neam de boieri mari şi, în fapt, un volum ce priveşte istoria instituţiilor politice româneşti premoderne. În epoca medievală, în Ţările Române, boierii aveau un rol foarte important în guvernarea ţării.
Autorul tratează acest subiect, incluzînd subiectul dat în 7 capitole după cum urmează: Introducere; În căutarea începuturilor; Trei generaţii de mari dregători; În vremea fanarioţilor; În veacul renaşterii naţionale; ultimul lor veac şi anexe.
Sursa imaginii: www.pravaliacucarti.ro