Heyman, Richard. Cum să vorbești adolescenții / R. Heyman; trad.: M. Topolniceanu. – București : Ed. Lucman, 2005. – 488 p.

„Pe măsură ce copiii noștri se maturizează vrem să știe ce să facă și din ce motive. În acest fel, preiau controlul asupra vieții lor. Faptul de a ști ce e bine și ce e rău le conferă putere și le transferă responabilitatea faptelor lor” Autorul abordează acest subiect din două prisme: Cinci principii universal-valabile ale comunicării și Cum să discuți subiectele cele mai importante pentru tine și pentru adolescentul tău. Primul capitol Cinci principii universal-valabile ale comunicării, include principiile comunicării universal-valabile. Cel de-al doilea capitol, vorbește despre cîteva subiecte ce ar trebui să se discute părinții cu copiii lor adolescenți: arta ascultării, atitudinea, autocontrolul, banii, drogurile etc.

Yin, Robrt K. Studiul de caz : designul, colectarea șianaliza datelor / R. K. Yin; trad.: V. Alupoaie. – Iași : Polirom, 2005. – 215 p.

Studiul de caz este o metodă destul de eficientă în ceea ce privește efectuarea cercetărilor din domeniul științelor sociale. În general, studiile de caz constituie strategia preferată atunci cînd se pun întrebări de genul „cum” și „de ce”, cînd cercetătorul are un control redus asupra evenimentelor și cînd atenția este îndreptată și cînd atenția e îndreptată asupra unui fenomen contemporan văzut într-un contex din viața reală. Cartea are șase capitole. Dacă primele două capitole arată că realizarea studiilor de caz începe cu definirea problemelor ori aspectelor ce vor face obiectul investigației și cu elaborarea unui design de cercetare. Capitolele 3 și 4 se vor concentra în special pe acest subiect: pregătirea pentru colectarea datelor, respectiv colectarea datelor. Capitolul 5 abordează analiza dovezilor ăn studiile de caz, iar capitolul 6 – raportarea studiilor de caz.

Lacombe, Fabrice. Rezolvarea dificultăților de comunicare / F. Lacombe; trad.: A. Pelea. – Iași : Polirom, 2005. – 222 p.

Autorul găsește comunicarea ca fiind „un instrument pe care îl putem mînui mai ușor dacă îi cunoaștem mecanismele, diversele fațete, modul de funcționare, utilitatea, punctele forte și punctele slabe.” E o lucrare unde se îmbină aspectul teoretic cu cel practic. Astfel, pe lîngă teoria propriu-zisă sunt oferite diverse sfaturi și exemple. E un limbaj simplu și ușor de citit. E carte care poate fi utilă nu doar de studenții de la specialitățile de comunicare și/ori psihologie, dar și de cei interesați de acest subiect. Sunt cinci capitole. Primul capitol prezintă accepțiunea pe care e dată vis-à-vis de noțiunile de comunicare, relații interpersonale și comunicare eficientă; al doilea capitol se referă la modul de abordare a unor instituții de comunicare particulare; al treilea capitol se referă cum să ținem cont de interlocutorul nostru și cum să împărtășim, despre negociere și receptivitate în negociere. Al patrulea capitol se referă la elementele de dezvoltare personală, iar al cincilea capitol, și ultimul în același timp, constituie o sinteză ce permite reperarea diferitor tipuri de comportament.

Stoica-Constantin, Ana. Conflictul interpersonal : prevenire, rezolvare și diminuarea efectelor. – Iași : Polirom, 2004. – 302 p.

„Această carte a fost gîndită ca un curs de psihologie socială aplicată la managementul conflictului, înțelegînd prin management o suită cronologică de intervenții: prevenire, rezolvare/control și diminuare sau eliminare a efectelor nedorite ale conflictelor” afirmă autoarea cărții, Ana Stoica-Constantin. Această carte este destinată studenților, profesorilor, dar și celor interesați de acest subiect – conflictul interpersonal. Sunt nouă capitole, unde autorul vorbește despre conceptele despre conflict, rolul comunicării în prevenirea, producerea și rezolvarea conflictului, conflictul intrn/intrapersonal, prevenirea și metodele de rezolvare a conflictelor etc.

Săftoiu, Claudiu. Jurnalismul politic : Manipularea politicienilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni. – Bucureşti : Editura Trei, 2003. – 174 p.

Comunicarea politică prin mass–media este considerată astăzi cea mai directă şi influentă cale de acces a politicienilor şi formaţiunilor politice în minţile cetăţenilor cu drept de vot. Cine comunică mai repede şi mai bine, acela este mai puternic. Manualul de “Jurnalism politic” se adresează în egală măsură unui public specializat(studenţi în jurnalism, ştiinţe politice, sociologice, ştiinţele comunicării şi ale relaţiilor publice), dar şi publicului larg, interesat îndeaproape de relaţiile dintre mass–media şi politică, precum şi de condiţionările reciproce(influenţe, manipulări) la care jurnaliştii şi politicienii se supun reciproc, atât în timpul campaniilor electorale, cât şi în activitatea de zi cu zi.

Hanson, Rick. Creierul lui Buddha. – Pitești : Paralela 45, 2011. – 268 p.

Creierul lui Buddha vă invită să vă folosiți puterea minții pentru consolidarea puterii de concentrare pentru a vă bucura de o viață mai bună și de relații fructuoase cu semenii. Progresele științifice recente au demonstrat că creierul unui adult rămîne deschis la schimbare pe întreaga durată a vieții. În această carte, medicii Rick Hanson și Richard Mendius pun la dispoziție o introduceree clară și practică în învățăturile esențiale ale lui Buddha. Sunt combinate cu măiestrie învățăturile clasice cu descoperirile revoluționare din domeniul neuroștiinței.

Hart, Sura. Ora de comunicare nonviolentă: un proces de predare și învățare bazat pe relaționare / S. Hart, V. K. Hodson. – București : Ed. Elena Francisc, 2006. – 272 p.

Scrierea cărții Ora de Comunicare Nonviolentă: un proces de predare și învățare bazat pe relaționare a fost rezultatul unui proces de colaborare care ne-a îmbogățit viețile în mai multe feluri. Comunicarea Nonviolentă reprezintă o conștientizare a compasiunii naturale, cît și un proces de interacționare. Scriind despre comunicarea nonviolentă, autorii au încercat să exprime în mod clar natura acestui proces și nuanțele limbajului fără să-l formalizeze și fără insinuări că ar exista o metodă unică de a comnica. Cartea include 2 părți: Factorul Relație-Predare-Învățare și Instrumente pentru a da viață Orei de Comunicare Nonviolentă.

Harra, Carmen. Karma de fiecare zi. – București : Cartea Daath, 2005. – 144 p.

Cartea Karma de fiecare zi oferă posibilitatea de a călători spre vindecare și iluminare și să vă trăiți viața așa cum e. Cartea în cauză acordă o importanță specială puterii energiei karmice din fiecare din noi și care oferă niște sugestii de a vă elibera dar și să accesați lmea invizibilă a spiritelor și a luminilor; ascultarea unor de la ghidul spiritual, vindecarea unor răni karmice și îmbunătățirea sănătății fizice și emoționale. Informațiile din cartea sunt împărțite în trei părți: Pătrunderea în Lumea Invizibilă: tărîmul spiritului și al luminii; A trăi în lumea vizibilă: o rețea de infinite posibilități și Vindecarea karmei: lumea acțiunii de fiecare zi.

Florea, Vasile. Istoria artei românești / V. Florea. - Chișinău ; București : Litera Internațional, 2007. - 807 p.

Prin Istoria artei românești, se înțelege, de fapt, fenomenul artistic de pe teritoriul României, incluzînd și epocile din antichitate, ev mediu, precum și operele create de alte etnii. Informațiile oferite sunt cuprinse în patru părți: Arta veche pe teritoriul României în care se vorbește despre arta preistorică și arta antică; Arta românească medievală cuprinde secolele IX-XVI; Arta românească în epoca de tranziție de la medieval la modern - face referințe la secolele XVII și XVIII și în final Arta românească modernă - secolele al XIX-lea - prima jumătate a sec. XX. În final sunt incluse Note, bibliografie sumară, indice de nume și careva mulțumiri.

Munteanu, Camelia. Ghid pentru învățămîntul preșcolar : o abordare din perspectiva noului curriculum. – Iași : Polirom, 2009. – 260 p.

Lucrarea Ghid pentru învățămîntul preșcolar oferă puncte importante pe baza cărora educatorii își pot desfășura activitatea în condițiile schimbărilor de ordin curricular. Sunt oferite numeroase soluții practice: planificarea anuală și semestrială, conceperea și elaborarea proiectului tematic și didactic, strategii de învățare instrumente de evaluare etc. La final sunt incluse 7 anexe cu privire la planificarea anuala – grupa mică, programul zilnic la grădiniță, planificarea săptămînală a activităților incluse, dimensiuni standart de mobilier etc.

Ionescu, Gh. Gh. Cultura afacerilor : modelul american. - Bucureşti : Ed. Economică, 1997. - 423 p.

Este o cercetare asupra culturii afacerilor în societatea americană, cu atît mai mult că autorul a avut o experienţă în universităţile americane. În acest context, i-a fost mult mai uşro să trateze acest subiect. Sunt nouă capitole: De la Columb la "General Motors"; Analiza valorilor şi ideologiei stilului de viaţă american; Cultura organizaţională şi valorile personale, Responsibilitatea socială şi etica afacerilor etc.

Fung, V. Concurenţa într-o lume plată: cum să construim o companie într-o lume fără graniţe / V. K. Fung, W. K. Fung, Y. Wind. - Bucureşti : Publica, 2009. - 280 p.

În prezent, concurenţa devine foarte acerbă. Apar tot mai multe intreprinderi care prestează servicii care deja există. Noile firme sau organizaţii încearcă să-şi motiveze clienţii. Firmele deja existente încearcă să elaboreze un plan de marketing pentru a-şi fideliza clienţii pe care îi aveau. Cartea în cauză vine cu un set de informaţii atît teoretice cît şi practice în ceea ce priveşte concurenţa, oferind şi exemple practice în ceea ce priveşte organizarea unei firme sau alte. În acelaşi timp oferă o informaţie în ansamblu a activităţii firmei în cauză.

Vizer, Boris. Economia și starea socială a populației din Moldova : anii ’40-‘80. – Chișinău : Știința, 2012. – 307 p.

Lucrarea actuală prezintă anumite aspecte și concluzii ale unei probleme de bază din viața Republicii Sovietice Moldovenești în anii puterii sovieticii: economia și starea socială a populației. Autorul monografiei analizează evoluția economică și socială a Moldovei Socialiste:
1. În URSS și Moldova nu a fost stabilit sistemul socialist, creîndu-se un sistem specific monopolist de stat cu implementarea elementelor feudalismului european și a despotismului feudal asiatic;
2. RSSM nu a fost o republică unională, întrucît nu i s-a permis să semneze Tratatul Unional, fiind doar un teritoriu acaparat și rupt de la România de către regimul imperial sovietic;
3. Creat prin forță, sistemul politic și economico-social al Uniunii și al Moldovei nu s-a putut acomoda la cerințele vremii, la necesitatea trecerii de la o economie extensivă la o economie intensivă.

Chelcea, Liviu. Bucureștiul postindustrial : memorie, dezindustrializare și regenerare umană / L. Chelcea. – Iași: Polirom, 2008. – 454 p.

După ce, începînd cu mijlocul secolului al XIX-lea, industria a devenit o prezență economică și culturală importantă în peisajul orașului, în ultimii 10-15 ani ea a început să se contracte. Dezindustrializarea Bucureștiului reprezintă una din tendințele majore ale istoriei recente a orașului. Dezindustrializarea este o transformare economică, dar și una culturală.

Autorul tratează subiecte ce țin de dezindustrializare și schimbările peisajului urban, patrimoniul industrial, viața socială a ruinelor industriale bucureștene.

Guene, Faiza. Azi ca mâine şi poimâine / Faiza Guene; trad. din l. fr. Ramona Hărşan. – Buc.: IBU Publishing, 2009. – 176 p.

Un roman al adolescentului real, plauzibil, viu. Doria are 15 ani şi locuieşte într-o suburbie a Parisului, împreună cu mama sa, de când tatăl a decis să le părăsească şi să plece în Maroc în căutarea unei soţii mai tinere şi mai fecunde.
O carte despre adolescentul de astăzi, fiinţă din carne şi oase, crudă în toate sensurile posibile, debordând de personalitate, care caută să se exprime pe sine cu propria ei voce. Natural şi fără fard, dar nu şi lipsit de farmecul unui sarcasm juvenil, proaspăt şi care asimilează ludic clişeul, romanul Faizei Guene a sfârşit inevitabil prin a cuceri cititorul de pretutindeni.

Autoarea romanului, Faiza Guene este fiica unor emigranţi de origine algeriană. La 19ani s-a apucat să descrie viaţa tinerilor din suburbie, mediu din care autoarea însăşi provine. Romanul, vîndut numai în Franţa într-un tiraj de 400.000 de exemplare, a făcut înconjurul lumii, fiind tradus în 28 de ţări.

Bulgaru Natalia

Salman Rushdie s-a născut la Bombay(Mumbai) în 1947, cu două luni înainte ca India să-şi dobîndească independenţa. La vîrsta de 13 ani pleacă în Anglia, unde va studia istoria la prestigiosul King’s College din Cambridge. După absolvire se mută la Karachi, în Pachistan. Are o scurtă şi nefericită experienţă în televiziune, după care se întoarce în Anglia, unde îcearcă să-şi construiască o carieră de scriitor profesionist.

Salman, Rushdie. Grimus / Rushdie Salman; trad. din l.engl. Daniela Rogobete. – Iaşi: Polirom, 2008. – 375 p.
Grimus(1975), romanul de debut al lui Salman Rushdie, prezintă povestea lui Vultur-în-Zbor, un amerindian devenit nemuritor, care după secole întregi de peregrinări prin lume ajunge într-un loc misterios numit insula Calf, unde speră să găsească o cale de a îmbătrîni. O carte bogată în referinţe culturale, Grimus este, în acelaşi timp, o aventură iniţiatică plină de personaje stranii şi trăsnite înzestrată cu farmecul basmelor clasice. La nivel formal, textul se prezintă ca un dialog neîntrerupt şi adeseori ironic cu autori celebri şi opere fundamentale ale literaturii universale, printre care se numără Divina Comedie, Hamlet, Furtuna, Robinson Crusoe, Muntele vrăjit, dar şi faimosul poem Graiul păsărilor.


Salman, Rushdie. Ruşinea / Rushdie Salman; trad. din l.engl. Cornelia Bucur. – Iaşi: Polirom, 2008. – 400 p.
Ruşinea este un roman despre moşteniri asumate sau refuzate, despre migraţii şi secesiuni. Personajele principale sunt Omar Khayyam Shakil, cel care poartă numele unui celebru poet, deşi”nici un rubaiat nu avea să izvorască din condeiul lui”,Raza Hyder, generalul neînvins al unei armate mereu înfrînte şi Iscander Harappa, al cărui gît nu poate fi vătămat de funia călăului. Dar în spatele lor trăiesc, tăcute, izolate şi acoperite de văluri, femei a căror personalitate puternică schimbă cursul istoriei şi al căror mesager este Sufiya Zinobia, purtătoarea sentimentelor refulate ale tuturor şi transformînd, sub această povară, ruşinea care paralizează în violenţa care ucide.


Salman, Rushdie. Harun şi Marea de Poveşti / Rushdie Salman; trad. din l.engl. Dana Crăciun. – Iaşi: Polirom, 2007. – 263 p.
Apărut în 1990, Harun şi Marea de Poveşti este istoria micului Harun Khalifa şi a tatălui său, Raşid, de profesie povestitor. Asemenea unui basm transpus în zilele noastre, romanul de faţă amestecă, precum un puzzle, cărticele hazlii şi desene animate, secvenţe din Războiul stelelor şi chiar inscripţii de pe panourile care mărginesc autostrăzile din Caşmir. De o simplitate şi o prospeţime cuceritoare, Harun şi Marea de Poveşti este o poveste modernă pentru copii şi adulţi, plină de savoarea lumii orientale a celor O mie şi una de nopţi, al căror personaj îndrăgit, faimosul calif Harun al Raşid, revien la viaţă în ipostază inedită a unui băieţel înzestrat cu cea mai mare comoară a lumii: imaginaţia.

Bulgaru Natalia

Marin Preda, un scriitor al tuturor românilor

Marin Preda (n. 5 august 1922, Siliștea-Gumești, județul Teleorman — d. 16 mai 1980, Mogoșoaia) a fost un nuvelist, romancier, scriitor și director de editură român


Preda, Marin. Adevărul de pe podul minciunilor : versuri. – F. l. : Cartea românească, 1985. – 218 p.
Volumul de versuri este alcătuit din cîteva părți: Caratele interioare; Jurnal intim reflexiv; Adevăruri subiective; Periplu antic.

Preda, M. Delirul. – București : Ed. Cartex Serv., 2003. – 399 p.

Actiunea romanului se petrece în timpul regimului antonescian. Romanul e o continuare a romanului „Moromeții”. La începutul romanului apare Ilie Moromete, personajul din „Morometii”, care vine la Bucuresti să își vadă cei trei fii. Bătrînul Moromete este nemultumit de fiii lui, care părăsiseră satul natal pentru a merge la București, unde nu prea reușiseră, trăind în condiții sărăcăcioase. Întîlnirea se încheie într-un mod neplăcut Moromete afirmînd că el „își ia mîna de pe copiii lui” și pleacă.
Personajul central este Stefan zis al lu’ Parizianu. Stefan are în sat un comportament „bizar”, de multe ori trecînd pe lîngă săteni fără să îi salute, întorcand capul în altă parte. Părăsește satul său natal Silistea Gumesti, plecînd la București unde găseste un post la o redacție.
In Bucuresti, Stefan se intalneste cu cei trei fii ai lui Moromete, unul din ei spunandu-i sa se angajeze la atelierul unde lucra, dar vazand ca se angajeaza la un ziar il acuza ca a trecut de partea legionarilor.
Traieste pe viu rebeliunea legionara cand indreptandu-se spre casa secretarului de redactie vede ca aceasta este incercuita de legionari. Reuseste sa sune pentru ajutor si astfel ii salveaza viata.
Preda descrie in roman o intalnire a maresalului Ion Antonescu cu mama sa care il sfatuieste sa obtina acordul lui Hitler pentru a pune capat rebeliunii legionare, ceea ce Antonescu face.
Ajuns in Bucuresti, al lu’ Parizianu isi uita prima iubire din satul natal, Ioana si o intalneste pe Luchi.
In roman apar si alte personaje: tinerii Adrian Popescu si doctorul Spurcaciu, tineri din anturajul lui Luchi. Plecat pe front ca si corespondent, trecand prin ororile razboiului, intorcandu-se acasa, Stefan sufera o dubla dezamagire: afla ca articolele lui au fost cenzurate si faptul ca Luchi l-a parasit.
(Sursa rezumatului: http://www.coltulcolectionarului.ro/blog/wordpress/delirul-de-marin-preda-2/)


Preda, Marin. Imposibila întoarcere / M. Preda; prefață: G. Dimisianu. – București : Jurnalul Național, 2010. – 269 p.

Cititorul va lua act de bogăţia acestei cărţi de eseuri care adună în jurul marii teme a raporturilor cu timpul şi a imposibilei întoarceri nenumărate consideraţii privind societatea românească postbelică, destinul scriitorului în noua lume, mărturisiri ale autorului despre propriul scris şi despre propriile personaje, observaţii despre polemică, despre tema povestitorului, despre „făcătorii de cuvinte“, despre „neobosita inventivitate a tipului infect“, despre creaţie şi morală, despre actualitatea lui Caragiale, despre ce vom citi mâine. Şi nu în ultimul rând despre felul în care scriitorii români aduc un răspuns la întrebarea „ce este omul?“ De la Creangă la Matei Caragiale, scriitorii români au ţinut să aducă un răspuns la această întrebare, ceea ce înseamnă, socoteşte Marin Preda, „că nu avem o literatură mică“.
(Sursa: http://www.curteaveche.ro)
Cititorul va lua act de bogăția acestei cărți de eseuri care adună în jurul marii teme a raporturilor cu timpul și a imposibilei întoarceri nenumărate considerații privind societatea românească postbelică, destinul scriitorului în noua lume, mărturisiri ale autorului despre propriul destin și despre propriile personaje, observații despre polemică, despre tema povestitorului, despre „făcătorii de cuvinte”, despre „neobosita inventivitate a tipului infect”, despre creație și morală, despre actualitatea lui Caragiale, despre ce vom citi mâine. (G. Dimisianu).

Preda, M. Intrusul. – București : Ed. Cartex Serv., 2004. – 287 p.

Tema romanului este drama singurătăţii individului şi încercarea deregăsire de sine (temă tipică romanelor existenţialiste).Romanul se compune din cinci părţi, împarţite în capitole inegale.Compoziţia este circulară, incipitul şi finalul fiind părţi ale aceleiaşi călătoriide la oraşul nou spre Bucureşti, timp în care Călin Surupăceanu retrăieşte,prin memorie, ultimii ani din viaţa sa.Structura romanului constituie două planuri. Primul plan ne destăinuiedestinul lui Călin Surupăceanu, iar cel de-al doilea plan ne arată viaţainstaurată de regimul comunist.Prima călătorie dă impresia unui final de drum, in mod paradoxal, iarultima călătorie da impresia unui nou început, unei speranţe.
(http://www.scribd.com/doc/54953526/Intrusul-Marin-Preda)


Preda, M. Întîlnirea din pămînturi. – București : Ed. Cartex Serv., 2004. – 315 p. ( Ed. Jurnalul Național, 2010. – 445 p.

Nuvelele lui Marin Preda construiesc, in spatiul mitologizant al campiei, devenit un punct de concentrare a fortelor universale, prin reducerea lor la nivelul antropos-ului taranesc, un adevarat carusel al imaginilor in miscare, un film al existentelor derulate mai rapid sau mai incet. Jean Burgos, in "Pentru o poetica a imaginarului" (1988), scria: "Daca «simpla mobilitate a imaginilor» poate defini imaginatia cititorului, permitand deschiderea spre o realitate noua, daca ea ne face sa intelegem cat mai bine domeniul poeticului, ea nu ne prea ajuta, deci, sa circumscriem poeticitatea ce actioneaza in text. Bachelard o recunoaste, de altfel, implicit, atunci cand scrie: «[...] imaginea literara este un exploziv. Ea face deodata sa explodeze frazele gata facute, sa sfarame proverbele care se rostogolesc din veac in veac, ea ne face sa auzim substantivele dupa explozia lor, cand au parasit gheena radacinii lor, cand au trecut de poarta tenebrelor, cand si-au transmutat materia. Pe scurt, imaginea literara pune in miscare cuvintele, le reda functiei lor de imaginare»".
Functia narativa din "intalnirea din pamanturi" se circumscrie aceleiasi valori explozive a cuvantului care detoneaza realitatea, determinand-o sa apartina unui spatiu imagistic bine precizat. Astfel, plasarea temporala este stricta: "Era in mijlocul verii. Peste intinderea campiei navalira deodata in goana, iesind dintre porumburile inalte si negre ca o padure, doi calareti, alergand fiecare cate o pereche de cai." Fundalul se distribuie savant, compus nu din nori profilati pe cer, ci din "porumburile inalte si negre ca o padure", ceea ce creeaza o senzatie de protectie, de spatiu benefic, potentator insa de fantasme. Desi este vorba de un text in proza, asistam la o imagine poetica similara cu aceea din "Corespondentele" lui Baudelaire: "La nature est parfois un temple ou de vivants piliers/ Laissent parfois sortir de confuses paroles,/ L homme y passe a travers des forets de symboles". Din acest spatiu esentializat apar dialogurile, simbol al Logosului proiectat intr-un cadru specific, cu sunete bolovanoase sau fine, de o tonalitate inalta: " - Lasa-i la pas, al lui Teican, spuse unul dintre ei, lovind peste bot, cu o nuia, calul pe care il calarea. Lasa-i mai la pas, ma, sa-ti spun ceva, pana ajungem acasa".
In spatiul rural, oralitatea inseamna, fara doar si poate, o epicizare extrema: oamenii vorbesc mult, folosesc o regie bine pusa la punct, insa instinctiva, comenteaza situatiile prin prisma propriilor vederi. Narator este Dugu, care are pentru prima data revelatia misterului feminin: "- [...] Era dupa nimiez, acum o saptamana, si era un zaduf al dracului. «Ia sa ma scald nitel, m-am gandit eu. Sa ma scald in Valea Morii, unde e salcia aia batrana». Stii ca acolo e un cot si pe urma stii si tu ca acolo nu prea se scalda nimeni; e apa mica. Ei, ce daca, ma scald asa, sa-mi treaca naduseala!"
Personajul feminin, denudat, dezbarat de orice contingente cu realitatea sateasca, Drina lui Palici, apare eroului in deplinatatea ei feminina: "Era o fata, nu stiu daca o cunosti. Drina lui Palici. Iesise din rundul gradinii si se uita la soare, pe marginea garlei. O cunosti?" Gradarea povestirii pana la atingerea unui punct culminant al secventei epice este data tocmai de emfaza creata prin intreruperea lantului narativ, pentru ca descrierea sa fie reluata dupa un rastimp: "O vaz ca isi desface parul si incepe sa si-1 stranga iar peste cap, sa-1 inoade. Ma, ce par avea... Eu n-am mai vazut. «Se scalda», m-am gandit eu si nu stiu de ce, sa nu razi, a inceput sa-mi bata inima si am vrut sa fug; mi-era nu stiu cum, parca frica... A?!! Ce spui, al lui Teican?". Spaima aproape viscerala fata de fiinta feminina, marcata in primitivitate de veneratia zeitelor, a lui Venus din Willendorf, spre exemplu, se reverbereaza aici in mintea tanarului, un reflex al unei spaime ancestrale, eterne, pastrata de natura umana. Gesturile dezbracarii il fascineaza pe flacaul ajuns la varsta pubera, care nu a cunoscut inca topografia feminina: "...si am vazut-o cum si-a scos bluza si fusta si s-a dezbracat. Ce dracu, ma, ce de fuste au fetele astea! Nici nu stiu, ca-mi batea inima si parca ma inecam. Tu ai vazut vreuna asa, al lui Teican?" Imaginea carnala a fetei, suprapusa secventei naturale acvatice, este extraordinara, provocand pulsiuni puternice, reeditand intr-un fel, in varianta masculina, trairile fetei din "Zburatorul" lui Ion Heliade-Radulescu. "Era frumoasa!... Pe urma a inceput sa se scalde. ii placea, am vazut, radea si se stropea cu apa. Dar nu stiu de ce, si ei parca ii era frica, intelegi?"
Fata de pe malul garlei dobandeste o imagine arhetipala, de naiada, care se fixeaza in memoria subliminala a personajului, acaparandu-i intreaga fiinta: "Toata noaptea n-am visat decat Drina si iar Drina: asa cum o vazusem eu la garla. M-am desteptat de cateva ori numai in sudoare."
(Sursa rezumatului: http://www.referate-romana.com/referate/Marin-Preda/Intalnirea-din-pamanturi-nuvela-Marin-Preda-re-rom.php)


Preda, M. Marele singuratic. – București : Ed. Cartex Serv., 2004. – 366 p.

Recitesc după mai mult de 30 de ani de la apariţie Marele singuratic şi ce constat? Că lectura merge, întâi, greu şi că, atunci când vine vorba de lumea satului, verva naratorului creşte subit şi stilul epic capătă fluenţă. Stilul redevine meticulos, puţin împiedicat îndată ce prozatorul face analiza unui sentiment complex: iubirea dintre un însingurat încăpăţânat şi bănuitor (horticultorul Niculae Moromete) şi o pictoriţă inteligentă şi puţin sofisticată (Simina Golea), trecută printr-o căsnicie nefericită (cu brutalul Victor Pătraşcu), obsedată de talentul ei nesigur.
Roman autobiografic? Întrebat, prozatorul evită să dea un răspuns. Un roman, oricum, în care eroii din Moromeţii îşi dau, parcă, o întâlnire de adio într-un epilog în care au loc iubiri profunde şi nefericite, gelozii şi crime dostoievskiene, comentarii morale acute şi pertinente şi analize bune, verosimile, de ordin existenţial. Este domeniul şi stilul în care Preda a excelat totdeauna… afirmă critical Eugen Simion.
Cartea este o continuare a romanului Morometii. In acesta personajul principal este Nicuale, iar Morometii isi dau intalnire in acest roman dupa ani de zile relativ cu varsta lor din romanul Morometii. Niculae duce o poveste de dragoste alaturi de Simina Golea, o pictorita pe care o intalneste la castel unde el lucra ca inginer la gradina castelului.
Cei doi au o poveste de dragoste foarte interesanta. El este tipul de persoana care prefera sa fie la distanta de persoana iubita, astfel incat revederile sa fie mai placute pentru ei doi. De partea cealalta intalnim o femeie care doreste ca persoana iubita sa fie mereu aproape de ea, drept dovada il ia sa se mute impreuna si ea capata talentul pe care il dorea de mult in materie de pictura o data cu intalnirea lui. Niculae intalneste toata familia, despre care i-a povestit Siminei, in momentul in care o duce la tara sa ii cunoasca pe ai lui si lumea de acolo.
Moromete apare ca un batran intelept in roman, care inca mai are aceleasi apucaturi de alta data si aceleasi vorbe aspre uneori, dar dupa cum spune si autorul: Prietenii lui il priveau cumva cu o parere de rau, o minte asa de agera la un trup care nu mai face fata.
Viata din sat este inca o data ilustrata foarte bine si mai ales cea din interiorul familiei Moromete. Simina, ajunsa la tara, incepe sa picteze tot ce vedea. Pentru ea totul avea o traire si o intensitatea deosebita, motiv pentru care se si imbolnaveste pentru ca isi neglijeaza conditia in favoarea picturii. Ajunge pe patul de spital unde dupa cateva saptamani moare in bratele lui Niculae. Un roman cu o incarcatura emotionala destul de mare pe umerii lui Niculae, care descopera o crima, este inlaturat din postul de activist si apoi revine, isi intalneste tatal (prezentand-o si pe Simina care este acceptata ca ceva firesc), sufera o zbucium intern cand il vede pe tatal sau si totusi apar inca motive de discutii contrare pentru ei.
Pe total un roman care merita citit mai ales daca ati citit Morometii. Mie mi-a placut foarte mult Morometii (primul volum mai ales) si cartea aceasta a venit ca o continuare, chiar daca este din perspectiva lui Niculae.
(Sursa rezumatului: http://vezistereo.com/marele-singuratic-%E2%80%93-marin-preda)



Preda, Marin. Moromeții: în 2 vol. / M. Preda; prefață: E. Simin. – București : Jurnal Național, 2009.
Vol. 1. – 414 p.
Vol. 2. – 543 p.

Scriind, totdeauna am admirat ceva, o creație preexistentă, care mi-a fermecat nu numai copilăria, ci și maturitatea: eroul preferat, Moromete, care a existat în realitate, a fost tatăl meu. Acest sentiment profund a rămas stabil și profund pentru toată viața, și de aceea cruzimea, cît și josnicia, omorurile și spînzurările întîlnite des la Rebreanu și Sadoveanu și existente, de altfel, și în viața țăranilor nu și-au găsit loc și în lumea mea scăldată în lumina eternă a zilei de vară. În realitate, în amintire îmi zac fapte de violență fără măsură și chipuri întunecoase, infernale, dar pînă acuma nu le-am găsit un sens... Poate că nici nu au!? (Marin Preda.)
Romanul se deschide amplu, sub semnul unei temporalități blânde, cu memorabila fraza
„...timpul avea cu oamenii nesfârșită răbdare.”
Temporalitatea este însă drama personajelor lui Preda, deoarece ele trebuie să iasă din timpul sacru/timp răbdător și să intre în timpul profan/timpul istoriei, un timp al fatalității, ireversibil, neîndurător și nerăbdător. Primul roman se încheie tot sub auspiciile temporalității, însă al unui timp ce nu mai are răbdare cu oamenii, precipitat, haotic, profan.
Romanul Moromeții are ca temă satul și țăranul în perioada dintre cele două războaie mondiale. Scriitorul caută să găsească un răspuns la problema, dacă mica proprietate țărănească poate rezista la presiunile relațiilor de producție capitaliste. Ilie Moromete stăpânește în chip absolut peste o familie a cărei alcătuire prevestește parcă destrămarea: trei fii din prima căsătorie – Paraschiv, Nilă și Achim, în timp ce Niculae provine din cea de-a doua. Tita si Ilinca sunt fetele Catrinei - cea de-a doua sotie a lui Ilie Moromete, din prima casatorie. Pentru a păstra unitatea familiei, tatăl este neînduplecat și justițiar.
(Sursa: www.wikipedia.org)


Preda, Marin. Scrieri de tinerețe / M. Preda; ediție, studiu introductiv și note de
Ion Cristoiu. – București : Ed. Minerva, 1987. – 265 p.
Volumul de față reuneștetextele publicate de Marin Preda în anii 1942 și 1952 în presa vremii: Timpul, Evenimentul zilei, Contemporanul etc.
Textul prezentei ediții a fost transcris conform normelor ortografice în vigoare, dar respectîndu-se particularitățile de limbă și stilistică ale scriitorului.


Preda, Marin. Viața ca o pradă / M. Preda; prefață: E. Simion. – București : Jurnalul Național 2010. – 301 p.

Viața ca o pradă nu este propriu-zis o carte de memorii nu este nici un roman de formație, cum l-au cunoscut unii comentatori. Un număr de pagini reconstituie debutul literar al autorului: amintiri, portrete de scriitori cunoscuți, evocarea atmosferei cultural-politice de la începutul deceniului al cincilea, experiențe de lectură etc. (Eugen Simion)

Preda, Marin. Cel mai iubit dintre pămînteni : în 2 vol. – Chișinău : Literatura artistică, 1990.
Vol. 1. – 374 p.
Vol. 2. – 374 p.

Romanul are forma unei largi confesiuni, fiind scris la persoana I, prin care personajul principal, Victor Petrini, iti reconstituie existenta, incercind sa-i afle sensul acesteia. A cunoscut mai multe experiente erotice (Nineta, Caprioara, Matilda, Suzy) si, din diferite motive, a esuat in toate. A studiat filozofia si, tanar asistent, avea in fata o stralucita cariera universitara, ambitionand sa creeze o noua gnoza si compunand un eseu despre Era ticalosilor. S-a casatorit cu Matilda (creand incertitudine in prietenia sa cu Petrica Nicolau, caruia aceasta ii era sotie) si a avut cu ea o fetita, dar relatia conjugala se desfasoara sub semnul unei incompatibilitati intre cei doi si se degradeaza foarte repede. In acelasi timp, datorita regimului comunist aflat la putere, datorita unor idei impotriva regimului este bagat la inchisoare, apoi dus la canal si apoi intr-o mina de plumb, unde intalneste treptele cele mai de jos ale omenirii.Aici ucide, pentru a nu fi el ucis, un gardian care il supuse unui regim extrem de dificil. Pus in libertate, e parasit de Matilda si lucreaza in serviciul de deratizare publica, prilej cu care cunoaste viata si mentalitatile mediilor sociale periferice. Ajuns in cele din urma contabil la „Oraca”, se indragosteste de Suzy, insa nu dupa mult timp, in legitima aparare il ucide pe fostul sot al lui Suzy, pe care il arunca din cabina unui teleferic, si ajunge din nou la inchisoare …
(Sursa: referatele.com)

Preda, Marin. Der Ausgewiesene. – Temeswar : Facla Verlag, 1974. – 335 p.
Este un roman în limba germană pentru cei interesați ca să-și îmbogățească vocabularul acestei limbi, dar și pentru vorbitorii acestei limbi, pasionați de cultura română.

În continuare vă orezentăm cîteva cărți care fac referințe critice la activitatea și opera scriitorului Marin Preda.

Manu, Emil. Viața lui Marin Preda. – București : Ed. Vestala, 2003. – 159 p.
Popescu, Marieta. Marin Preda. – București : Ed. Recif, 1995. – 175 p.
Spiridon, Monica. Omul supt vremi (eseu despre Marin Preda, romancierul). – București : Cartea românească, 1993. – 290 p.
Turturică, C. Cum a murit Marin Preda. – București : Isis & RAI, s. a. – 143 p.
Zane, Rodica. Marin Preda : monografie. – Brașov : Ed. Aula, 2001. – 110 p.

Ehnuel Florence. Frumosul sex al bărbaților / F. Ehnuel; trad.: M. Ion. – București : IBU Publishing, 2010. – 141 p.

Interesant titlu. Amuzant chiar. Însă, nu e vorba de un subiect cu tangență cu medicina. Din contra, e un jurnal al autoarei în care vorbește despre dragoste, pasiune și relațiile dintre bărbați și femei, mai bine zic relația dintre ea și bărbați din experiența ei.
Iată cum se începe ea: „m-am întrebat multă vreme de ce îmi plac bărbații, din moment ce numai corpul unei femei părea demn de a fi considerat frumos. Frumusețea feminină era o evidență, doar ea pătrundea în sfera simțurilor. Deși nu sunt homosecuală, îmi trăiam atracția pentru bărbați ca pe o enigmă, dacă nu chair ca pe o aberație. Unii dintre ei mă atrăgeau – mai ales chipul, ținuta, cuvintele sau laudele lor la adresa mea –, însă nici unul nu reușea să-mi distrugă această prejudecață: eram convinsă că numai atracția pentru corpul unei femei se poate cu adevărat justifica.
...
A fi văzut, a fi observat, a fi admirat fundamnetează ființa și siguranța de sine. În iubire, faptul de a vedea și de a-ți arăta sexul face ca încă un zid să se prăbușească. A fi văzut împreună cu sexul tău îți conferă un fundament metafizic. În esența sa intimă, nu la periferia, omul este esențialmente o ființă secuală. Această siguranță de a exista ca ființă sexuală îi permite să devină o ființă umană și universală, să poate ieși din această polaritate a naturii umane permită să devină o ființă umană și universală, să poate ieși din această polaritate a naturii umane pentru a se îndrepta către o fraternitate generalizată. Și nu invers.


Sursa imaginii: librariaeminescu.ro

Seligman, Martin E. P. Fericirea autentică / trad.: Cristina Popa. – București : Humanitas, 2007. – 408 p.

Sunt trei părți: emoțiile pozitive; Calitățile și virtuțiile și Viața și compartimentele ei. Deși sunt doar trei capitole, autorul oferă foarte multe informații teoretice, dar și practice despre emoții, calități, virtuți etc.

Hartley, Mary. Ghidul femeii ocupate : cum să-ți organizezi cît mai bine timpul / trad.: A. Aleman. – București : Humanitas, 2009. – 163 p.

Multe dintre noi doresc să facă față unui program supraîncărcat. În Ghidul femeii ocupate, autoarea analizează cauzele și impactul neutilizării aficiente a timpului. Subiectele tratate includ planificarea modului de utilizare a timpului; împărțirea sarcinilor, evitarea amînărilor; strategii și sfaturi pentru diferite tipuri de personalitate; trei reguli pentru a dispune de mai mult timp.

Filmul pentru toți

Vă prezentăm cîteva cărți din seria Filmul pentru toți, care le puteți găsi la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”, Sediul Central din Chișinău.

Russo, Paolo. Istoria cinematografului italian / trad.: din limba italiană de Julia Kretsch. – București : IBU Publishing, 2011. – 334 p.

Volumul în cauză a fost scris pentru a fi consultat de toți cei interesați și pasionați de cultura italiană, oferind, în același timp o istorie a filmului italian de mai bine de un secol.
Informațiile sunt repartizate pe capitole, nouă fiind în total. Informațiile sunt în dependență de ani și evoluția cinematografiei: 1896-1904. De la „vederile” franțuzești la cinematograful italian; 1905-1922 Un cinema Kolossal; 1923-1929 Pierdut în întuneric; 1939-1943. Renașterea; 1943-1952. Neorealismul; 1953-1958. Către boom; 1959-1976. Marea crăpelniță; 1977-1988. Urît, murdar și rău; 1989-2007. Noul cinematografic italian.

Tessier, Max. Filmul japonez / trad. din limba franceză de M. Stanciu; pref. C. Corciovescu. – București : IBU Publishing, 2010. – 218 p.

Această carte poate fi numită o introducere în cinematografia niponă, destinată în principal spectatorului mediu și cinefililor mai puțin avizați, dar și o bază pentru orice specialist care intenționează să scrie o istorie a cinematografiei nipone. Se prezintă o istorie cinematrografică de un secol. Sunt menționați cronologic numele cineaștilor care merită a fi menționați, respectiv filmele lor cele mai bune. O atenție mai mare s-a acordat marilor maeștri.
Filmul japonez e împărțit pe ani, fiecărei perioadă, dîndu-i-se un apelativ. De exemplu, anii 1920-1935: vîrsta de aur a filmului mut; 1936-1945: perioada „naționalistă” și militaristă; 1945-1950: renașterea postbelică; 1950-1959: a doua vîrstă de aur a cinematografului japonez etc. La final sunt două anexe: Cîteva statistici esențiale; producția anuală; totalul filmelor japoneze distribuite în Japonia din 1997; Numărul sălilor de cinema, numărul spectatorilor și prețul mediu al unui bilet; Principalele companii.


Marie, Michel. Noul Val Francez: o școală artistică / prefață: M. Mihăilescu. – București : IBU Publishing, 2010. – 269 p.

Festivalurile lumii au aniversat, jumătatea de secol care s-a scurs de la apariția, la țărmul cinematografic, a Noului Val. Cu oarecare inexplicabilă ezitare – Cannes-ul (o reverență sub forma unui documentar pe care puțină lume a apucat să-l vadă).
Noul Val este una dintre mișcările cele mai faimoase din istoria cinematografului. Lumea se referă neîncetat la Noul Val, fie nostalgic, fie polemic. Noul Val este, de fapt, victima propriului succes: cu greu poate fi citat chiar și numai o lucrare din ultimii zece ani care să ofere o analiză riguroasă a acestui fenomen. Noul Val Francez este o mișcare coerentă, limitată în timp, a cărei apariție a fost favorizată de o serie de factori ce au apărut simultan la sfîrșitul anilor '50, mai exact, ]n 1958-1959. Primele trei capitole ale cărții sunt dedicate descrierii acestor factori. Celelalte trei capitole presupune aspetcele tehnice, personajele și actorii de film, dar și ecoul internațional al Noului Val și influența acestuia asupra cinematografiei contemporane.

Arhitectura, proecte, Gaudi...

Архитектор Валентин Исак / Сост. Б.Л.Ерофалов. – Киев: Издательский дом А+С, 2010.- 152 с.: ил.(Мастера архитектуры).

В книге серии «Мастера архитектуры» предоставлена творческая биография и проекты киевского архитектора Валентина Исака, являющегося автором градостроительной концепции и обновления района Оболонь в Киеве.





Кемпиньски, Анджей. Зодчий Валентин Исак: альбом / Анджей Кемпиньски; фото: Юрий Долгоручко, Иоланта Стопка. К.: ПВП «Задруга», 2010. – 98с.: ил.

Книга Анджея Кемпиньски продолжает рассказ о жизненном пути известного современного архитектора Валентина Исака. Этот альбом предшествует выходу фильма автора «Зодчий Валентин Исак».



Ramirez, Juan Antonio. Metafora stupului. De la Gaudi la Le Corbusier / Trad. de Gheorghe Bala; Bucur.: Editura Meridiane, 2003. – 118 p.

O carte plină de simboluri şi de referinte tangibile, o uniune strânsă între ceea ce e sugerat şi ceea ce e evident; o carte vădind o explicită atitudine poetică: a celui care interpretează sugestiile lucrurilor şi le transformă in noi referinţe pentru inţelegerea arhitecturii.

Larisa Nosaci

Valeriu Pasat şi istoria adevărată

Biblioteca Municipală “B. P. Hasdeu” vine mereu în întîmpinarea celor ce vor să cunoască şi să se informeze, cu noi genuri şi fluxuri de informaţie pentru cultura generală sau pentru cercetare. Aşa că noi, vă propunem o nouă gamă de informaţie ce ne vizează pe noi, ca popor şi naţiune. Recent, domnul Valeriu Pasat, a făcut o donaţie majoră de carte ce ne aduce la iveală istoria noastră, trăirile poporului nostru şi ceea ce s-a întîmplat pe teritoriul nostru. Din cărţile primite fac parte:

Pasat, Valeriu. RSS Moldovenească în epoca stalinistă (1940- 1953) / Valeriu Pasat.- Chişinău: Cartier, 2011.- 684 p.

Prezenta lucrare este o parte a unui proiect mai vast de investigare a istoriei Republicii Moldoveneşti în perioada sovietică, iniţiat de autor. Proectul cuprinde perioada a 70 ani cu începerea din momentul creării autonomiei moldoveneşti în cadrul RSS Ucrainene până la dezintegrarea URSS şi constituirea statului independent Republica Moldova.

Pasat, Valeriu. Calvarl: Documentarul deportărilor de pe teritoriul RSS Moldoveneşti 1940 – 1950 / Valeriu Pasat.- Chişinău: ROSSPEN, 2006.- 453 p.

Lucrarea dată ne vorbeşte despre colectizarea forţată, de „deschiaburire”de deportările din perioada anilor 1930-1950. Mărturiile victimelor crimelor comise şi ale martorilor oculari, cuprinzînd destinele a milioane de oameni.

Пасат,Валерий. Трудные страницы истории Молдовы 1940-1950 / Валерий Пасат.- Moskva: Terra, 1994 .- 800 c.

Пасат,Валерий. Суровая правда истории. Депортации с территории Молдавской ССР 40-50 гг / Валерий Пасат .- Kишинэу: Моментул, 1998.- 414 c.

Православие в Молдавии. Том 1:1940-1953.- Москва: Росспэн, 2009.- 822 с.

Православие в Молдавии. Том 2:1953-1960.- Москва: Росспэн, 2010. - 968 с.

Kepсновская, Ефросиния. Сколько стоит человек / Ефросиния Kepсновская.- Москва: Росспэн, 2006.- 851 с.
Aducem sincere mulţumiri domnului Pasat şi îndemnăm toţi cititori noştri să citească şi să-şi cunoască isoria.


Maria Bivol

Modalități de păstrare a sănătății

Întodeauna ne punem întrebarea ce să mîncăm şi ce ar fi mai benefic pentru sănătatea noastră ? Dar niciodată nu ne-am gîndit că tot de ce avem nevoie e la îndemîna noastră, aşa că nu vă mai gîndiţi ce să mîncaţi ca să arătaţi bine, ca să scăpaţi de durerea nedorită, mai bine citiţi cărţile propuse de Maurice Messegue, care fac parte din colecţiia Bibliotecii Municipale „B.P.Hasdeu”. Dacă nu ştiaţi cine e senatorul legumelor, atunci trebue să ştiţi, că usturoiul e cel ce stă la înălţime, cu ajutorul usturoiului se pot trata mai bine de 50 de boli, tincturi, decocturi, infuzii, vinuri, siropuri, macerate de usturoi, ori cu el crud, în salate, pe pâine- zdrobit, sub formă de căţei, este un medicament ce poate fi folosit pentru acnee, abscese, afecţiuni hepatice, artrită, ateroscleroză, bronhopneumonie, bronşită, emfizem, flebită, gută, hipertensiune, impotenţă, pietre la rinichi, tulburări circulatorii, tuse ş.a. Înrudite între ele şi din aceeaşi familie cu usturoiul, ceapa şi prazul îşi merită din plin supranumele de „legume ale sănătăţii”. Înzestrate cu proprietăţi antiinfecţioase, diuretice, stimulente, vermifuge, sunt antiseptice şi anticonstipante, ce fac pielea frumoasă, favorizează eliminarea toxinelor, ale aparatului respirator, tuse, febră. Fortifică organismul, îl menţin sănătos, îl dau vigoare, vitalitate şi tinereţe. Dacă doriţi să scăpaţi de toxinele din organism atunci măslinul şi uleiul lui e cel mai eficient remediu pentru sănătatea dumnevoastră. La fel ca măslinul, pepenele şi gaşca lui dezintoxică organismul şi curăţă rinichii. Şi dacă nu ştiaţi ce să mîncaţi ca să fie şi hrănitoare, energizante şi să fie şi regenatoare nervoase atunci va ajută lucrare lui Messegue în care se vorbeşte despre efectul alunelor, nucilor şi migdalelor asupra organismului. Dacă nu ştiaţi că ardeii, roşile şi vinetele sunt medicamentele naturale pentru diabet, gută şi reumatism, atunci în lucrarea lui Messegue ne învaţăm cum să folosim aceste legume pentru sănătatea noastră. Ca să ştiţi care sunt efectele triunghiului magic al sănătăţii trebue să consumaţi andive, cicoare, anghinare care vă vor ajuta să vi se schimbe sîngele, să se spele intestinele, să vă întinerească şi purifice ficatul. Dacă din triunghiul magic al sănătăţii fac parte andive, cicoare, anghinare, din triunghiul magic al tinereţii veşnice fac parte caisele, persicii şi prunele, care sunt adevărate bombe de energie, dinamism, sănătate şi un medicament de viaţă lungă. Strugurii sunt cei ce vindecă anemia, artroza şi astenia find supranumit „laptele vegetal” al sănătăţii. Dacă doriţi să fiţi mereu sănătoşi plini de energie, proasepeţi şi plini de viaţi mîncaţi fructe şi legume. Dar dacă nu ştiţi ce şi cum să consumaţi pentru a vă simţi bine şi a fi sănătoşi, citiţi lucrările lui Maurice Messegue, care sunt într-o gamă variată şi disponibilă la Biblioteca Municipală „B.P.Hasdeu.

Azi ca mâine şi poimâine

Guene, Faiza. Azi ca mâine şi poimâine / Faiza Guene; trad. din l. fr. Ramona Hărşan. – Buc.: IBU Publishing, 2009. – 176 p.

Un roman al adolescentului real, plauzibil, viu. Doria are 15 ani şi locuieşte într-o suburbie a Parisului, împreună cu mama sa, de când tatăl a decis să le părăsească şi să plece în Maroc în căutarea unei soţii mai tinere şi mai fecunde.

O carte despre adolescentul de astăzi, fiinţă din carne şi oase, crudă în toate sensurile posibile, debordând de personalitate, care caută să se exprime pe sine cu propria ei voce. Natural şi fără fard, dar nu şi lipsit de farmecul unui sarcasm juvenil, proaspăt şi care asimilează ludic clişeul, romanul Faizei Guene a sfârşit inevitabil prin a cuceri cititorul de pretutindeni.

Autoarea romanului, Faiza Guene este fiica unor emigranţi de origine algeriană. La 19ani s-a apucat să descrie viaţa tinerilor din suburbie, mediu din care autoarea însăţi provine. Romanul, vîndut numai în Franţa într-un tiraj de 400.000 de exemplare, a făcut înconjurul lumii, fiind tradus în 28 de ţări.

Crahay, Marcel. Psihologia educaţiei / Marcel Crahay; trad. Rodica Chiriacescu. – Bucureşti: Editura Trei, 2009. - 526 p.

Prin prezentarea diferitelor orientări psihologice din perspectiva contribuţiei lor la ştiinţele educaţiei, cartea de faţă se adresează în egală măsură pedagogilor şi psihologilor. Astfel, teoriile umaniste şi psihanalitice au pus în evidenţă rolul vieţii afective la copil. Behaviorismul a contribuit la dezvoltarea învăţămîntului individualizat. Psihologia genetică a alimentat metodele active. Cognitivismul se află la originea învăţămîntului “strategic”.

Din bucătăria popoarelor lumii

Relativ recent în colecțiile Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” a intrat o colecție nouă, Bucătăria popoarelor. E o colecție utilă, pentru cei ce vor să cunoască mai îndeaproape cultura unui stat, în cazul de față bucătăria. În prezenta colecție sunt 9 cărți, țările fiind de pe toate continentele.
La începutul fiecărei cărți se află un scurt istoric al fiecărei țări și specificul culinar, după care sunt prezentate o serie de rețete culinare speecifice țării.


Delaney, Rain. Rețete din bucătăria americană / R. Delaney; H. Green. – Cluj-Napoca : Editura Urban life, 2009. – 192 p.

America... pămîntul făgăduinței. Cel puțin așa se crede. Să vedem cum stau la capitolul bucătărie.
Nu putem vorbi de un stil culinar propriu acestui stat, atîta timp cît SUA primește emigranți de cîteva secole încoace, preluînd astfel o serie din aproape toate bucătăriile lumii.
Curcanul, însă, este un simbol culinar al americanilor, nelipsit de la masa celei mai importante sărbători ale lor, Ziua Recunoștinței. La capitolul legume, s-ar putea spune că americanii nu sunt mari fani ai legumicoaselor, cel mai apreciat fiind dovleacul, folosit mai ales la prepararea plăcintei americane. Bucătăria americană cunoaște influențele sclavilor aduși aici. Lor li se datorează tradiția „barbecue”, obiceiul de a afuma carnea, obiceiul de a fierbe și folosi frunzele diferitor verdețuri, dar și plăcerea de a prepara și consuma sosuri fierbinți. Așa se face că pe masa Americii putem găsi lemon grass și broccoli chinezesc lîngă chili mexican, mentă din Vietman lîngă gorgonzola, croisant, sushi și polenta (mămăligă).

Delaney, Rain. Rețete din bucătăria mexicană / R. Delaney; H. Green. – Cluj-Napoca : Editura Urban life, 2008. – 192 p.

Dacă v-ați așezat la masă, o să vi se aducă la micul dejul Huevos rancheros – ou prăjit servit cu tortilla și sos de roșii condimentat; huevos a la mexicana – omletă cu sos de roșii; chilaquiles – tortilla prăjită în sos de gogonele, servită cu brînză, carne de pui și smîntînă; caf de olla – cafea cu scorțișoară și zahăr negru. Cam așa sună micul dejun în stil mexican. Nu mai intrăm în detalii cînd vine vorba de prînz sau cină, s-ar putea să vă lase gura apă, mai ales că în Chișinău nu știu dacă există vre-un local cu specific mexican.
Mîncarea mexicană se evidențiază prin burritos și cayenne, fajitas și frijoles refrittos, dar și alte mîncăruri specifice poporului deja menționat mai sus.



Delaney, Rain. Rețete din bucătăria argentiniană / R. Delaney; H. Green. – Cluj-Napoca : Editura Urban life, 2008. – 192 p.

Carnea de vită este principală sursă de hrană în Argentina. Versiunea sa pentru preparare la grătar este denumită asado, totul gătit la foc deschis, în cadrul familiei sau într-un cerc de prieteni. Pe lîngă carne sunt foarte comuni cîrnații: chorizo, morcilla, adică sîngeretele de la noi, apoi intestinele – chinchuline: faimoasa parrilada mixtă. Dacă e să vorbim de bucătăria tradițională, aceasta ne-ar aminti de empanadas – paste sărate, aluat, umplute cu brînză, șuncă, cărnuri, asezonate cu gust. Matambre, o altă minunăție, ruladă din carne cu legume și ouă, tăiată feliuțe subțiri.


Delaney, Rain. Rețete din bucătăria greacă / R. Delaney; H. Green. – Cluj-Napoca : Editura Urban life, 2008. – 192 p.

Cu toții știm că civilizația greacă a lăsat o moștenire deosebit întregii omeniri. Elementul specific bucătăriei grecești în constituie ospățul comun, dar și simplitatea mîncărurilor.
Ce servim în Grecia?
Cu siguranță, o felie de brînză. Arta preparării brînzei este darul pe care Aristaios, fiul lui Apollo l-a făcut grecilor. Feta, este cap de listă. Servit cu fructe, în salate, garnituri, aperitive sau feluri principale, cu o textură, mai mult sau mai puțin moale, cu o aromă mai mult sau mai puțin accentuată, acest sortiment devenind, în timp, simbolul bucătăriei grecești. În contextul în care Grecia e o țară înconjuată de mări peștele și fructele de mare sunt în mod tradițional pe mesele grecilor. Mai multe detalii despre salate și vin, dar și alte mîncăruri tradiționale găsiți în carte.


Delaney, Rain. Rețete din bucătăria marocană / R. Delaney; H. Green. – Cluj-Napoca : Editura Urban life, 2008. – 192 p.

În Maroc, prînzul este mîncarea principală. Înainte de tradiționala tocăniță tanjine, marocanii întotdeauna servesc o salată. Pîinea este un element important, fiind folosită pe post de tacîm. Cușcușul, ingredient de origine berberă, însoțește cel mai adesea carnea de miel sau cea de pui.
Dulciurile fac și ele parte din meniul tradițional al marocanilor. Cele mai cunoscute sunt kaab el ghzal (preparată din migdale si alune) și halwa shebakia (preparate din susan și miere și se mănîncă cu precădere în timpul postului musulman.


Delaney, Rain. Rețete din bucătăria libaneză / R. Delaney; H. Green. – Cluj-Napoca : Editura Urban life, 2008. – 192 p.

Prepararea năutului în Liban este diversă, de cît de aparte unui kebab sau a unei porții de kebab. Pe aceeași masă libaneză veți găsi vinuri cu ce amintesc de Bordeaux, ayran, pui condimentat cu scorțișoară și șofran.
Ca să vă faceți o părere despre bucătăria Libanului, trebuie să gustați mai întîi salata de cereale cu roșii, mentă și pătrunjel, salata de crutoane cu roșii, mentă și castraveți, pasta de năut cu susan, salata de vinete cu susan și rodii și neapărat „sărmăluțe! În frunză de viță de vie.
În fine, gastronomia de aici este un amestec de ingrediente din diferite regiuni, o mixtură bogată în arome și culori.


Delaney, Rain. Rețete din bucătăria thailandeză / R. Delaney; H. Green. – Cluj-Napoca : Editura Urban life, 2008. – 192 p.

Bucătarul thailandez nu are nevoie de unități de măsură pentru a decide cantitatea unui ingredient folosit. Rolul lui constă în combinarea celor patru gusturi care compun un preparat tradițional. Gustul sărat este dat în general de sare și de sosul de pește pe care îl veți găsi la tot pasul în cărțile de rețete thailandeze; gustul acru vine de la lime, oțet de orez și destul de des de la fructe necoapte, precum mango. Cea mai importantă notă este dată de iuțeala ardeiului sau de curry. Pe parcursul paginilor acestei colecții, se va observa că arareori apar cuvinte precum „a decora” ori „a garnisi”.

Delaney, Rain. Rețete din bucătăria franceză / R. Delaney; H. Green. – Cluj-Napoca : Editura Urban life, 2008. – 192 p.

Pentru francezi, gătitul este un simbol ce le definește cultura. Bucătăria franceză are mai multe ramuri, în funcție de zone. Celebre pentru arta culinară franceză sunt sosurile, majoritatea constituite din smîntînă, amestec de condimente și vin; sosurile Béchamel, Béarnaise, Bordelaise, Rouille sunt printre cele mai cunoscute și apreciate.
Franța e cunoscută ca fiind cea mai mare producătoare de brînzeturi, dar și a vinului. Detalii despre bucătăria franceză veți afla consultînd cartea în cauză.

Delaney, Rain. Rețete din bucătăria arabă / R. Delaney; H. Green. – Cluj-Napoca : Editura Urban life, 2008. – 192 p.

Cea mai cunoscută mîncare servită la micul dejun este LABNEH, servit cu măsline, mentă uscată și ulei de măsline. Gustarea de dimineață este una consistentă pentru cei care lucrează – năut, foul. Prînzul este considerat masa principală a zilei și este servită în mod tradițional după rugăciunea de după amiază. Masa principală constă în porții cu carne, pui sau pește lîngă orez, linte, burgul, pîinea sau legumele înăbușite și salate.
Cina este o masă ușoară și totuși una importantă, constînd în paste, kebab, shawarma sau mîncăruri similare celor de la prînz.

Învingătorul este întotdeauna singur de Paulo Coelho

Coelho, Paulo. Învingătorul este întotdeauna singur / P. Coelho; trad.: G. Banu. – București : Humanitas, 2009. – 387 p.

Interesant titlu, nu? Învingătorul este întotdeauna singur... Dar ce presupune, de fapt? Dar, după cum afirmă însuși autorul, la începutul acestei cărți, „am susținut adesea în cărțilem eke că visurile noastre au un preț foarte mare și e foarte important să-l plătim. Dar în ce măsură pot fi visurile manipulate? De cîteva decenii, trăim într-o cultură care privilegiază faima, banii și puterea. Mulți au ajuns să creadă că sunt singurele valori ce merită căutate, fără să-ți dea seama că cei care fac cu adevărat jocurile, în spatele cortinei, rămîn anonimi, știind că cea mai eficientă putere e cea care trece neobservată – pînă cînd e prea tîrziu și suntem prinși în capcană.”

În acest roman semnat de binecunoscutul Paulo Coelho e vorba de Festivalul de Film de la Cannes. Toata acțiunea se învîrte în jurul acestui eveniment și de două personaje principale: Igor Malev și Ewa, fosta lui soție, iar personajele secundare – actori și creatori de modă.

Citind acest roman, îți poți crea o impresie vis-à-vis de organizarea unui festival de film de renume, ce se întîmplă, de fapt, în spatele organizărilor unui eveniment de asemena calibru și cel mai important, se pare nu de doar frumusețea ori vîrsta, dar și norocul. Vorba aia – omul potrivit la locul potrivit.

CĂRŢI NOI DIN COLECŢIA „RAFTUL DENISEI” LA SEDIUL CENTRAL

SPERĂM SĂ GĂSIŢI CEVA INTERESANT ŞI PENTRU DUMNEAVOASTRĂ

(Listă de recomandare la literatura universală)

Ammaniti, Niccolo. Cum vrea Dumnezeu / Niccolo Ammaniti; trad.Gabriela Lungu. – Buc.: Humanitas Fiction, 2009. – 366 p.
Fante, John. Drumul spre Los Angeles / John Fante; trad. şi note Gabriel H. Decuble. – Buc.: Humanitas, 2007. – 222 p.
Uliţcaia, Ludmila. Al dumneavoastră sincer, Şuric / Ludmila Uliţcaia; trad. Gabriela Russo. –Buc.: Humanitas Fiction, 2008. – 400 p.
Aitmatov, Cinghiz. Stigmatul Casandrei: Din eresurile secolului XX / Cinghiz Aitmatov; trad. Elena Abrudan. – Buc.: Humanitas Fiction, 2008. – 253 p.
Updike, John. Fugi, Rabbit / John Updike; trad. Antoaneta Ralian, George Volceanov. – Buc.: Humanitas Fiction, 2008. – 336 p.
Frey, James. O mie de fărîme / James Frey; trad. Carmen Săndulescu. – Buc.: Humanitas Fiction, 2007. – 535 p.
Shalev, Zeruia. Viaţa amoroasă / Zeruia Shalev; trad. din ebr. Ioana Petridean. – Buc.: Humanitas Fiction, 2009. – 275 p.
Coetzee, J.M.Viaţa şi vremurile lui Michael K / J.M Coetzee; trad. din engl. Eduard Bucescu. – Buc.: Humanitas Fiction, 2009. – 244 p.
Coetzee, J.M.Jurnalul unui an prost / J.M Coetzee; trad. din engl. Irina Horea. – Buc.: Humanitas Fiction, 2009. – 239 p.
Schmitt, Eric-Emmanuel. Secta Egoiştilor / Eric-Emmanuel Schmitt; trad. din fr. Iustina Croitoru. – Buc.: Humanitas Fiction, 2008. – 201 p.
Schmitt, Eric-Emmanuel. Evanghelia după Pilat urmată de Jurnalul unui roman furat / Eric-Emmanuel Schmitt; trad. din fr. Alexandra Medrea. – Buc.: Humanitas Fiction, 2008. – 242 p.
Schmitt, Eric-Emmanuel. Copilul lui Noe / Eric-Emmanuel Schmitt; trad. din fr. Ileana Cantuniari. – Buc.: Humanitas Fiction, 2008. – 183 p.
Burgess, Anthony. Portocala mecanică / Anthony Burgess; trad. din engl. Carmen Ciora şi Domnica Drumea. – Buc.: Humanitas Fiction, 2009. – 205 p.
Baricco, Alessandro. Castele de furie / Alessandro Baricco; trad. din ital. Dragoş Cojocaru. – Buc.: Humanitas Fiction, 2007. –243 p.
Kadare, Ismail. Mesagerii ploii / Ismail Kadare; trad. din albaneză şi note Marius Dobrescu. – Buc.: Humanitas Fiction, 2010. – 238 p.
Vonnegut, Kurt. Bufoniada sau Gata cu singurătatea! / Kurt Vonnegut; trad. din engl. şi note Ariadna Grădinaru. – Buc.: Humanitas Fiction, 2006. – 226 p
Vonnegut, Kurt. Cutremur de timp / Kurt Vonnegut; trad. din engl. şi note Viorica Boitor. – Buc.: Humanitas Fiction, 2008. – 244 p.
Vonnegut, Kurt. Puşcariaşul / Kurt Vonnegut; trad. din engl. şi note Viorica Boitor. – Buc.: Humanitas Fiction, 2009. – 249 p.
Ţipkin, Leonid. O vară la Baden-Baden / Leonid Ţipkin; trad. din rusă Nicolae Iliescu. – Buc.: Humanitas Fiction, 2007. – 213 p.
Shteyngart, Gary. Absurdistan / Gary Shteyngart; trad. din engl. Roxana Patraş. – Buc.: Humanitas Fiction, 2008. – 394 p.
McCarthy, Cormac. Drumul / Cormac McCarthy; trad. din engl. Irina Horea. . – Buc.: Humanitas Fiction, 2009. – 217 p.

O viaţă dăruită Cărţii şi Bibliotecii

Ion Stoica (s-a născut la 14 ianuarie 1936, Amărăştii de Sus, judeţul Dolj) este poet şi bibliolog. A făcut şcoala primară în comuna natală, apoi Liceul „Carol I" din Craiova (1946-1949) şi Liceul din Caracal, încheiat în 1953. Urmează cursurile Facultăţii de Filologie la Universitatea din Bucureşti, secţia biblioteconomie, absolvită în 1957.

A lucrat la Biblioteca Regională Bucureşti (1957-1960), apoi ca profesor în judeţul Teleorman (1960-1964), şef de serviciu la Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti, unde va deveni director adjunct (1969), director (1983) şi director general. În 1977 îşi susţine doctoratul în filologie, iar din 1990 este cadru didactic la Departamentul de bibliologie şi ştiinţa informării la Facultatea de Litere din Bucureşti, unde în 1998 e numit profesor.

Debutează în 1971, cu un articol la „Revista de istorie şi teorie literară" şi cu versuri la „România literară", iar în volum în 1967 cu o biobibliografie a lui Tudor Vianu (redactată în colaborare cu H. Zalis) şi în 1981 cu placheta Casa de vânt. Mai colaborează la „Contemporanul", „Luceafărul", „Tomis", „Steaua", „Astra", „Vatra", „Revue roumaine" etc., precum şi la „Le Journal des poetes", „Poetry Canada Review" etc. I s-au acordat Les Palmes Academiques din partea Republicii Franceze (1988) şi Ordinul Serviciul Credincios în rang de Cavaler (2001).

Ca poet, Stoica ilustrează o obsedantă dorinţă de ambiguitate, o metodică necesitate de a călători cât mai mult, în orice anotimp, de a străbate neîncetat spaţii reale şi imaginare. Motivul drumurilor înseamnă, ca în canonul epocii, a coborî în istorie pentru a învăţa patriotismul, a se întoarce în sat pentru a-şi potoli nostalgia, a se pierde în natură pentru a-şi înţelege esenţa cosmică sau pentru a-şi alina sentimentul de singurătate.

Natura apare cu o coloristică intensă, metaforizarea, de filieră pillatiană, este variată, spaţiul infinit, ca şi curgerea timpului devin „tragedia singurătăţii noastre cutezătoare". Salvarea vine, ca la Lucian Blaga, din lumina ca „un cântec slobod" - „lumină har, lumină timp". Stoica închipuie chiar un „decalog" al explorărilor sale iniţiatice, în care prima regulă este de a nu porni „decât (cu) visuri la drum", ceea ce îl poate feri de dezamăgiri şi ar transforma gândul în cuvânt şi poem.

Mai cu seamă în Casa de vânt şi în Porţile clipei (1982) încearcă variante de artă poetică, are revelaţia dublei lui condiţii, de om şi de artist, soartă care îl apasă uneori („Mi-e frică de tăcere, mi-e frică de cuvânt"), oscilează între a fi oglindă sau „întrebare în lume", însă cu grija de „a nu călca pe grâu cu ochii după maci", asumându-şi în cele din urmă natura duală: „Şi mă împart / În humă şi-n lumină, / Cu saţ de fiecare şi flămând, / Ţărână pentru liniştea de taină, / O carte pentru fugile din gând" (Dihotomie).

În general, senzaţia de unicitate a trăirii domină nu numai clipa, dar şi lucrurile, iar poetul, adăugând iubirea, crede că poate obţine un „univers cu unsprezece dimensiuni". Totuşi, ca rod al meditaţiei, cercetează în toate „o singură plămadă", orice călătorie se întoarce şi se cufundă în visare, poetului, atotputernic ca un zeu, fiindu-i de-ajuns „o fereastră spre lume / spre toate", spre a surprinde „câteva picături de frumuseţe". Căci realitatea înseamnă doar „indecise părţi", „amintirea e doar amurg", „întregul se refuză", iar iubirea închide „doar un ceas, / o fărâmă, o biată fărâmă de adevăr".

Stoica s-a dedicat şi elaborării unor lucrări bibliografice. Astfel, în afara biobibliografiei Tudor Vianu, în colaborare cu H. Zalis a mai repertoriat contribuţiile referitoare la modernism (1968) şi la clasicism (1969) în literatura română. Se reţin, de asemenea, câteva incursiuni în istoria literară, susţinute de un solid suport documentar, cum sunt, de pildă, studiul intitulat Biblioteca lui Titu Maiorescu sau valorizarea unor documente inedite de la Panait Istrati.

Opera

• Tudor Vianu. Biobliografie (în colaborare cu H. Zalis), prefaţă de Mircea Tomescu, Bucureşti, 1967;

• „Modernismul" în literatura română. Contribuţii bibliografice (în colaborare cu H. Zalis), Bucureşti, 1968;

• Clasicismul în literatura română. Contribuţii bibliografice (în colaborare cu H. Zalis), Bucureşti, 1969;

• Informare, cercetare, dezvoltare (în colaborare cu Alexa Manea), Bucureşti, 1972;

• Alma Mater Librorum, Bucureşti, 1979;

• Casa de vânt, Bucureşti, 1981;

• Porţile clipei, Bucureşti, 1982; ediţia (Gates of the Moment), traducere de Brenda Walker şi Andreea Deletant, Londra-Boston, 1984;

• Paşi peste ierburi, Bucureşti, 1984;

• Dincolo de cercuri, Bucureşti, 1986;

• Periplu rotund, Bucureşti, 1988;

• As I Came to London One Midsummer's Day, traducere de Brenda Walker, Londra, 1990;

• Vorbind cu tine, Bucureşti, 1995;

• A doua viaţă, Bucureşti, 1996;

• Informaţie şi cultură, Bucureşti, 1997;

• Interferenţe biblioteconomice, Constanţa, 1997;

• Nevoia de semne, Bucureşti, 1997;

• Maree pe lună, Bucureşti, 2000;

• În drum spre castel, Constanţa, 2002.

Stoica, Ion. Scurtă introducere la o enciclopedie a informaţiei/ Ion Stoica.- Constanţa: Ex. Pontos, 2010.- 159 p.

Acum, informaţia este cea mai banală şi cea mai enigmatică noţiune a lumii moderne, teritoriul cel mai plin de drumuri şi cel mai haotic, universul întregului şi al detaliilor, al forţei şi al neputinţei. Informaţia este o realitate sau doar un simbol- tot enigmatic- al unei realităţi necunoscute, pe care ne străduim să-l descifrăm, o cantitate reală sau doar o măsură a calităţii, un element primar al cunoaşterii sau doar un instrument al acesteia, o expresie a gradului de informativitate a unei realităţi, a unui proces sau doar o abstracţiune fără de care motorul minţii nu mai poate funcţiona. Conţinutul informaţional acţionează ca o forţă statică, fluidă sau evanescentă, în funcţie de situaţia concretă a transferului, de presiunea nevoii, de condiţiile de mediu, de tipul de procesare.



Stoica, Ion. Sensul Schimbării în Universul Infodocumentar/ Ion Stoica.- Constanţa: Ex. Pontos, 2009.- 225 p.

În fiecare epocă se vorbeşte despre tradiţional şi modern, despre conservatorism şi schimbare, ca şi când omenirea ar descoperi mereu ceea ce ştie de totdeauna.
Schimbarea este un răspuns la o aşteptare. Dar nu ştim prea bine ce trebue să fie altfel decât era ieri şi ce trebue să rămână aşa cum a fost. Ştim doar că ceea ce suntem noi înşine şi cea ce este în jurul nostru nu are cum să nu se modifice fără să numim asta neputinţă şi moarte.







Stoica, Ion. Puterea cărţii/ Ion Stoica.- Constanţa: Ex. Pontos, 2005.- 233 p.
Lucrarea dată adună câteva articole ale autorului publicate în reviste sau prezentate la radio, în ultimii ani. Autorul menţonează că actualitatea unor referinţe este , uneori, afectată de desfăşurarea ulterioară a evenimentelor, avînd convingerea că atitudnea şi punctele de vedere exprimate pot fi, încă, luate în considerare.








Stoica, Ion. Criza în structurile infodocumentare/ Ion Stoica.- Constanţa: Ex. Pontos, 2001.- 225 p.

Lumea informaţiei este lumea cunoaşterii, lumea de mâine, un viitor pentru care lucrează deja milioane de oameni şi în care vor trăi miliarde de oameni. Cele mai multe soluţii pentru a apropia, nu pentru a împăca, nevoile cu resursele şi aspiraţiile cu posibilităţile urmează încă a fi găsite. Dar provocarea este imensă şi, abia acum, se ridică la măsura adevăratului potenţial al minţii omeneşti.







Stoica, Ion. Nevoia de semne/ Ion Stoica.- Bucureşti: Grai şi Suflet, 1997.- 215 p.

Lucrarea dată e o plachetă de versuri prin care autorul descoperă şi dezghioacă tainele lumii, revelaţia genuină a poetului în faţa infinitului cosmo-terestru care e omul. Poezia lui Ion Stoica este de o coloristică extremă, uneori chiar pentru plăcerea nuanţelor în sine, căutînd culoarea care “se ascunde în lumină”, care este şi “tăcere, aşteptare, părere”, senzaţia de unicitate domină nu numai clipa, dar şi lucrurile sub aspectul lor coloristic, iar poetul adăugând iubirea.



Lucrările menţionate mai jos sunt culegeri de versuri donate de Ion Stoica.
Stoica, Ion. În drum spre castel/ Ion Stoica.- Costanţa: Ex. Ponto, 2002.- 125 p.

Stoica, Ion. Umbra umbrei/ Ion Stoica.- Constanţa: Ex. Pontos, 2005.- 105 p.

Stoica, Ion. Vorbind cu tine/ Ion Stoica.- Bucureşti: Grai şi Suflet, 1995.- 139 p.

Stoica, Ion. Maree pe lună/ Ion Stoica.- Bucureşti: Grai şi Suflet, 1997.- 215 p.

Stoica, Ion. Periplu rotund/ Ion Stoica.- Cluj- Napoca: Dacia XXI, 2011.- 250 p.

Antoci, Diana. Aptitudinile elevilor: (Interacţiune, influenţă, dezvoltare): Monografie / Diana Antoci. – Ch.: Print Caro, 2011. – 122 p.

Lucrarea reprezintă o cercetare experimentală care dovedeşte existenţa legăturii reciproce dintre creativitate şi aptitudinile pentru arta plastică, între care există o mişcare în dublu sens, respectiv demonstrează posibilitatea principală de stimulare şi dezvoltare a aptitudinilor pentru arta plastică, influenţând asupra inteligenţei şi creativităţii. Totodată prezintă un instrument complex creat şi aprobat pentru cercetarea aptitudinilor pentru arta plastică, care permite o abordare integrală a acestor aptitudini.
În lucrare se face o generalizare a rezultatelor obţinute în cadrul studiului teoretic şi experimental al interacţiunii dintre aptitudinile pentru arta plastică şi aptitudinile generale – inteligenţa şi creativitatea – în aspect psihogenetic.
În finalul lucrării sunt formulate recomandări practice pentru pedagogii şi psihologii practicieni, care vor contribui la dezvoltarea aptitudinilo speciale şi generale ale personalităţii.