Sărbătorile de iarnă, prin magia lor, sunt cele mai aşteptate, creînd o atmosferă feerică în mijloc de iarnă. Florile Dalbe, Lerui ler, Steaua sus răsare şi alte colinde de acest gen, sau obiceui Capra, şi urăturile răsună vesel, urînd tuturor un an nou plin de armonie şi sănătate.
În prezent, tot mai mult dăm uitării obiceiurilor şi valorilor noastre tradiţionale, dînd prioritate sărbătorilor şi datinilor altor popoare, doar pentru că ni se par... mai interesante și pline de farmec. Deşi, obiceiurile şi tradiţiile româneşti, care de multe ori au avut de suferit din cauza invaziei diferitor popoare, s-au păstrat, sau mai bine zis au fost păstrate de strămoşii noştri, lăsându-ne ca moştenire spirituală...
Referitor la datinile strămoşeşti de Crăciun şi Anul Nou, trebuie să subliniem că unele din aceste obiceiuri au dispărut, iar altele sînt pe cale de a fi date uitării şi înlocuite cu împrumuturi străine, ca „Pomul de Crăciun” afirmă Pantelimon Miloşescu în cartea sa Datini strămoşeşti. Considerăm că nu ar trebuie să ne uităm tradiţiile şi datinile, pentru că acestea, de fapt, ne reprezintă şi ne duc faima.
Din considerent că sărbătorile de iarnă bat la uşile noastre, vă oferim cîteva titluri de carte, care includ colinde, urături, dar şi diverse informaţii utile vizavi de magia sărbătorilor de iarnă:
Crăciunul reprezintă o sărbătoare de suflet, avînd şi o istorie fascinantă, cu atît mai mult că în această zi este considerată sărbătoarea Naşterii Domnului. În diverse ţări, sărbătoarea Crăciunului este denumită diferit, la englezi Christmas (cuvînt Christhmas înseamnă „Mesa lui Christos” (o masă specială, tinută de Biserica romano-catolică pentru a celebra naşterea pruncului Iisus), termen prescurtat ulterior Christ-Mass, apoi Xmas, formă folosită pentru prima dată în Europa, în jurul anilor 1500 şi a cărei literă initială derivă din alfabetul grecesc: Xristos), de germani Weihnachten sau Christnacht, de francezi – Noël, de italieni – Natale, de spanioli – Noche Buena, de norvegieni – Jul, de suedezi – J Oel, de danezi – Juul, de saxoni – Gehul, de celţi – Gewel, de polonezi – Willia, de ruşi – Rozdjestva, de bulgari – Bozik, de ucraineni – Rizdvo, de sîrbi şi sloveni – Bozic. Românii folosesc pentru această sărbătoare creştină termenul de Crăciun.
Simbolurile de Crăciun
Dacă în antichitate, Crăciun era cunoscut şi venerat de geto-daci ca fiind un zeu solar atotputernic, echivalentul zeului roman Saturn şi al zeului iranian Mithra, creştinismul suprapune peste această imagine o nouă legendă car tinde să anihileze perspectiva imagistică păgînă. Ursuzul cioban Crăciun refuza să o primească în bogatele sale case pe Fecioara Maria, dar miloasă, soţia acestuia, Crăciuneasa, o adăposteşte, în staul şi o ajută să nască. Auzind de aceasta, Crăciun îşi pedepseşte violent nevasta, tăindu-i mîinile din coate, dar Maica Domnului săvîrşeşte o minune, lipindu-i-le la loc. Convins că în grajdul său s-a născut Mîntuitorul lumii, Crăciun se căieşte amarnic şi îşi împarte toată averea copiilor săraci, aceasta fiind, în accepţiunea creştină, originea minunatelor daruri de Crăciun.
Pînă în secolul al XIX-lea, Moş Crăciun era un personaj terifiant, care speria şi ameninţa copiii. În America, moşul era imaginat ca un personaj sălbatic care venea tocmai din inima întunecată a pădurii, îmbrăcat în costum de vînător, călătorind într-o sanie trasă de reni. În Germania, Moş Crăciun sau Weinachtsman era un bătrîn care obişnuia să-i pedepsească pe copiii obraznici, aducînd părinţilor în dar nuiele de mesteacăn. În Austria, Moşul era mereu însoţit de un monstru cu păr bogat şi coarne, limbă roşie şi ochi înspăimîntători, cunoscut cu numele de Krampus. În Anglia, Father Christmas ori Old Christamas era reprezentat de un bătrînel care purta un vas de băutură cu care toasta în Ajunul Anului Nou şi în noaptea Bobotezei. În Franţa, Père Nöel avea aceeşi reputaţie terifiantă, malefică, fiind prezentat ca un călugăr nemilos care îi pedepsea crunt şi-i bătea pe copiii neascultători.
Personaj secular, moşul cu obraji bucălaţi şi cu plete ninse, jovial, cumsecade şi atît de iubit de cei mici, îmbrăcat în costum de culoare roşie, cu garnitură de blăniţă albă lapoale şi la mîneci, cu o bonetă catifelată, cu centură solidă şi cizme uriaşe, ca un pitic din poveste, care vine tocmai din Laponia sau din Finlanda, într-o sanie trasă de 8 reni (Rudolph, primul şi cel mai cunoscut ren, Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dashet, Donder, Prancer şi Vixen), cu sacul plin de daruri şi care intră în casă prin coş, pentru a pune în jurul bradului daruri pentru copiii cuminţi, a devenit personajul principal al Ajunului Crăciunului, aproape în întreaga lume. (Sursa informaţiei: Carte de Crăciun / concepţie şi realizare: Alina Hucai. – Iaşi : Sedcom Libris, 2006. – 294 p.)
În contextul în care se aproprie sărbătorile de iarnă, ne-am propus să vă oferim cîteva informaţii utile cu privire la semnificaţia acestor cărţi în care sunt incluse colinde, datini de Crăciun şi Anul Nou atît în spaţiul pruto-nistrean cît şi în alte zone româneşti. Tot aici, vă prezentăm cărți în care tratează acest subiect.
Carte de Crăciun / concepţie şi realizare: Alina Hucai. – Iaşi : Sedcom Libris, 2006. – 294 p.
Carte de Crăciun este o carte ce se află în colecţiile Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” şi filiale ei din Chişinău. Această carte are informaţii vaste despre semnificaţia sărbătorilor de Crăciun şi Anul Nou. Coordonatoarea cărţii oferă informaţii despre semnificaţia Sărbătorii Naşterea Domnului, Crăciunul în alte ţări, Crăciunul Ianus, cultul diferitor zei, impunerea Crăciunului ca sărbătoare creştină, mozaicul religiilor, istoria calendarului, simbolurile de crăciun, Sfîntul Nicolae, ce repezintă bradul, legenda ghirlandelor, vîscul, superstiţiile legate de sărbătoarea Crăciunului în diverse ţări, Crăciunul şi Anul Nou în jurul lumii, dr şi neuitatele colinde.
În filele cărţii sunt incluse colinde în limbile română, franceză, italiană, spaniolă, portugheză, engleză, germană, ebraică, suedeză, norvegiană.
La finalul cărţii sunt incluse versuri de scriitori români Lirism de iarnă: Fecioara Maria de D. Bolintineanu, La gura sobei de V. Alecsandri, Prier şi fata iernii de V. Alecsandri, Pomul Crăciunului de G. Coşbuc, Fulg de N. Labiş etc.; File desprinse dintr-un caiet cu proză ninsă: Strofe pentru zăpadă (poem în proză) de Ion Minulescu, Iubita de zăpadă (poem în proză) de Ion Pillat, Poemul de iarnă de Nichita Stănescu.
Iar în final –
Reţete tradiţionale româneşti specifice sărbătorilor de iarnă.
Colac, Tudor. Sorcove de lumină: Consemnări, articole şi studii etnofolclorice. – Chişinău : Litera, 2001. – 248 p.
Datinele strămoşeşti sunt cele pe care se bazează continuitatea neamului. Cartea domnului Tudor Colac reflectă diverse articole vizavi de diverese obiceiuri tradiţionale. Şi cum pe noi ne interesează doar sărbătorile de iarnă, în primul capitol Bună dimineaţa, An Nou! este destinat obiceiurilor şi tradiţiilor.
Ştefănucă, Petre V. Datini şi creaţii populare. – Chişinău : Ştiinţa, 2008. – 440 p.
În această carte, autorul are un capitol destinat sărbătorilor de iarnă Datinile de Crăciun şi Anul Nou pe Valea Nistrului de Jos, unde vorbeşte despre tradiţiile populare din Basarabia, influenţa regimului rus, mai tîrziu sovietic asupra tradiţiilor româneşti din regiune. Petre V. Ştefănucă mai vorbeşte şi despre obiceiuri di zonă, precum colindatul, „Schimbul lichiilor” sau „Cu lichiiu”, obiceiul „Cu steaua”, localităţile unde se umblă cu Steaua şi cu Luceafărul, cum se formează grupele de colindători în dependenţă şi de obicei.
La fel, sunt descrise şi obiceiurile de Anul Nou, „unde copii umblă cu Pluguşorul în ziua de Ajunul de Anul Nou, după-amiază. În ziua de Anul Nou, dimineaţa, flăcăii umblă cu Semănatul. Cămăraşul mare se duce la fetele alese. Cînd intră în casă, spune:
„Să vă śie de bine
Sîntu Vasile!
Sănătate Noului
Şi la anul cu sănătate!
Să crească grîiele,
Şi mălaiele
Şi popuşoaiele!”
Alt obicei e malanca, căluţul, hurdughia, trecerea la majorat. Autorul descrie aceste obiceiuri.
Colindele româneşti au suferit puternice influenţe din partea colindelor ucrainene. Se colindă curent şi astăzi în două limbi: româneşte şi ucraineşte în următoarele sate: Chiţcani, Copanca, Leontina, Corcmaz, Tudora (mai rar) şi Palanca. Aici sunt incluse cîteva colinde, avînd şi notele muzicale.
Sărbători şi obiceiuri: răspunsuri la chestionarele Atlasului Etnografic Român : în 4 vol.
Volumul I : Oltenia. – Bucureşti : Editura Enciclopedică, 2001. – 398 p.În partea a II-a a cărţii – Ciclul calendaristic. Sărbători şi obiceiuri cu dată fixă sunt incluse diverse sărbători inclusiv cele de iarnă: Crăciunul şi Anul Nou. În acest volum sunt incluse obiceiurile sărbătorilor de iarnă din Oltenia.
Volumul II : Banat, Crişana, Maramureş. – Bucureşti : Editura Enciclopedică, 2002. – 320 p.
În partea a II-a a cărţii – Ciclul calendaristic. Sărbători şi obiceiuri cu dată fixă sunt incluse diverse sărbători inclusiv cele de iarnă: Crăciunul şi Anul Nou. În acest volum sunt incluse obiceiurile sărbătorilor de iarnă din regiunile menţionate.
Volumul III : Transilvania. – Bucureşti : Editura Enciclopedică, 2003. – 449 p.
În partea a II-a a cărţii – Ciclul calendaristic. Sărbători şi obiceiuri cu dată fixă sunt incluse diverse sărbători inclusiv cele de iarnă: Crăciunul şi Anul Nou. În acest volum sunt incluse obiceiurile sărbătorilor de iarnă din Transilvania.
Volumul IV : Moldova. – Bucureşti : Editura Enciclopedică, 2004. – 449 p.
În partea a II-a a cărţii – Ciclul calendaristic. Sărbători şi obiceiuri cu dată fixă sunt incluse diverse sărbători inclusiv cele de iarnă: Crăciunul şi Anul Nou. În acest volum sunt incluse obiceiurile sărbătorilor de iarnă din Moldova.
Cristea, Iulia Maria. Sărbători, tradiţii, ritualuri, mituri... – Bucureşti : Editura OSCAR PRINT, 2007. – 369 p.
Autoarea a inclus aici diverse sărbători, inclusiv Tradiţii de Anul Nou, Sărbătoarea Crăciunului, Colinde, colinde.
În capitolul
Tradiţii de Anul Nou sunt incluse semnificaţiile anului nou.
În capitolul
Sărbătoarea Crăciunului, autoarea vorbeşte despre rădăcinile tradiţiei, asimilarea Cultului Soarelui în sărbătoarea creştină a Crăciunului, Sărbătoarea solstiţiului de iarnă, denumită în spaţiul germanic „Julfest”, etimologia cuvîntului Crăciiun, precum şi personajul reprezentativ al Crăciunului, legende populare româneşti depsre Moş Crăciun, pomul de Crăciun, diferite modalităţi de sărbătorile a Crăciunului, oracolul de răciun.
Capitolul Colinde, colinde unde se vorbeşte despre tradiţia şi importanţa colindei,cîntece de Crăciun înscrise în repertoriul internaţional, cîntecele ce au făcut ocol lumii pentru a proslăvi Naşterea Mîntuitorului.
Hasdeu, B. P. Folcloristica. În 2 vol.
Vol. 2. – Bucureşti : Ed. SAECULUM I. O., 2003. – 319 p.
„... nu poate fi un mijloc mai interesant şi mai sigur de a cunoaşte forţele morale şi intelectuale ale unei naţiuni, decît numai prin literatura sa populară; şi nu este nici un alt mijloc mai nimerit şi mai frumos de a da unei literaturi culte un caracter original şi distinctiv, decît numai nutrind-o din literatura populară” afirmă B. P. Hasdeu.
În acest volum de Folcloristică, există un capitol dstinat colindelor de iarnă, vorbindu-se despre originea şi clasificarea lor (colinde proprpiu-zise, colinde religioase, colindele de la Moş-Ajun, Colindele Sorcovei, Pluguşorul).
Folclor moldovenesc / alc. şi îngrij.: M. G. Sabina, I. D. Ciobanu. – Chişinău : Ed. de Stat a Moldovei, 1956. – 518 p.
Folclorul este cultura fiecărui popor în parte, unde prin creaţia orală care s-a transmis din generaţie în generaţie, ţine aprins spiritul viu al naţiunii, acesta făcînd ca fiecare popor să fie distinc în felul său.
Astfel, folclorul, adică poveşti, balade, proverbe, zicători, cîntece şi îndeobşte toată poezia orală, în acel ocean, unde se găsesc trăsăturike adînc naţionale ale norodului afirmă alcătuitorii şi îngrijitorii ediţiei.
Unul din compartimentele cărţii este destinat Urăturilor şi colindelor, culese din folclorul moldovenesc. Aici este inclusă o urare care are cinci variante, Pluguşorul, Voinicul Ştefan şi leul, Săracul şi bogatul, Colindă şi Doi fii la părinţi. La finalul fiecărei urături sau colinde este indicat localitatea de unde a fost culeasă.
Folclor păstoresc / alcătuitor, prefaţă, comentarii de E. Jungietu şi A. Furtună; sub red.: V. Zelenciuc. – Chişinău : Ştiinţa, 1991. – 358 p.
Folclorul păstoresc, la fel, este important în cultura poporului românesc, inclusiv cel din Republica Moldova. Creaţiile cu tematică păwstorească ocupă un locimportant în cadrul folclorului moldovenesc. Faptul acesta vorbeşte despre arealul ocupaţiei crescătorilor de animale (în special oeritul) pe teritoriul Carpato-Dunărean din vremuri destul de îndepărtate afirmă coordonatorii acestei cărţi. Tot ei, afirmă că prima problemă, care a trebuit oarecum rzolvată, înainte de a porni la selectarea textelor folclorice din această culegere, a fost cea a delimitării şi definirii „repertoriului păstoresc” şi s-a dovedit a fi nu atît de uşoară, cum ar părea la prima vedere.
În paginile cărţii, pe lîngă balade, doine, strigături ghicitori şi tot aşa mai departe sunt incluse colinde şi hăituri sau urături cum se spune acum. Iată cîteva colinde: Colo-n jos pe prundurele, Ce-i mai bun pe acest pămînt, Printre albe, dalbe văi, Colind ciobănesc (2 variante) etc.
Colinde din Transnistria / prefaţă: Traian Herseni; cuv. înainte, studiu introductiv, texte şi melodii culese şi notate de Constantin A. Ionescu, postf.: Constantin Mohanu. – Chişinău : Ştiinţa, 1994. – 202 p.
Carta include un set de colinde din localităţile Transnistriei. Fiecare colindă include şi notele muzicale. În timpul cercetărilor, autorii au întrebat sub care nume circulă melodia respectivă în satul unde a fost culeasă. Cei intrebaţi afirmau că este colindă.
Colinde / Culegere întocmită de G. Breazul; postf. Titus Moisescu. – Bucureşti : Ed. Fundaţiei Culturale Române, 1993. – 496 p.
Este vorba de o culegere amplă de colinzi, pe care le cîntă poporul nostru în timpul sărbătorilor de iarnă. În carte nu sunt cuprinse, însă, decît cîntece pentru colind, stea, vicleim, pluguşor şi vasilcă afirmă în Cuvîntul de lămurire, G. Breazul. Luînd în consideraţie datinile şi prilejurile la care, de obicei, se cîntă, colindele au fost grupate:
1. colinde de Moş Ajun şi Moş Crăciun:
a) religioase;
b) lumeşti.
2. cîntece de stea;
3. vicleimul (irozii);
4. colinde de Anul Nou;
5. Pluguşorul;
6. Sorcova;
7. Vasilca;
8. Bobotează;
9. Salcia;
10. Lăzărelul;
11. Colinde de florii
12. Colinde de Paşti.
Colindele de Anul Nou reprezintă, totuşi, capitole aparte şi într-un număr considerabil. Colindele sunt din toate regiunile româneşti: Oltenia, Muntenia, Moldova, dar şi cele din Basarabia şi Bucovina.
Colinde. – S. l.: Ed. Stefan, s. a. – 16 p.
Este vorba de o culegere de colinde, destinate în mod primordial copiilor. Culegerea include 14 colinde, care sunt, de fapt, şi cele mai cunoscute: Bună dimineaţa la Moş Ajun, Moş Crăciun, O, ce veste minunată, Astăzi s-a născut Hristos, Pluguşorul, O, brad frumos, Am plecat să colindăm etc. Cartea este ilustrată.
Colinde. – Bucureşti : Lucman, s. a. – 159 p.
Bună dimineaţa la Moş Ajun!
Am venit şi noi o dată,
La un an, cu sănătate,
Domnul sfînt să ne ajute,
La covrigi şi la nuci multe
Bună dimineaţa la Moş Ajun!
Aceasta este un fragment din multiplele colinde din spaţiul românesc. Evident că astfel de colindă are şi o continuare, dar v-am prezentat doar un fragment.
Cartea care v-o propunem, la fel, reprezintă o culegere de colinde, cunoscute sau mai puţin cunoscute: Sorcova, Steaua, Am plecat să colindăm!, Domn, Domn să-nălţăm, Mulţi ani să trăiţi etc.
Colinde şi urături. – Chişinău : Silvius Libris, s.a. – 48 p.
Colinde şi urături este o altă carte dedicată sărbătorilor de iarnă, cartea fiind editată la Chişiănu. Cartea include cele mai cunoscute colinde: Trei crai de la răsărit, Asta-i seara lui Crăciun, Rămîi gazdă sănătoasă, Bună dimineaţa la Moş Ajun!, Steaua, urătuirle Pluguşorul, Aho, aho copii şi fraţi, Bădica Traian, iar la final Capra şi Sorcova.
Anul Nou la uşă bate : scenete de iarnă pentru copii ale scriitorilor români din Basarabia. – Chişinău : Silvius Libris, s. a. – 80 p.
Cartea include zece scenete a poeţilor din Republica Moldova: moş Crăciun îşi scoate barba de Liviu Deleanu, Nedumeririle lui Tîndală în prima zi a Anului Nou de Iulian Filip, Piticii de Vitalie Filip, Moş Crăciun şi Talpa Iadului de Lidia Hlib, Toiagul lui Moş Crăciun de Ştefan Melnic, Palma fermecată de Valentina Roşca, Ţurţuricade Nicolae Rusu, fragment din piesa Această copilărie îndepărtată de Serafim Saca, O întîmplare de Anul Nou de Tituş Ştirbu, Creştea în pădure un brad de Tituş Ştirbu.
Aceste zece scenete sunt destinate copiiilor de vărstă preşcolară, dar şi celor din învăţămîntul primar, unde pot să utilizeze aceste lucrări pentru organizarea diferitor manifestări datorate sărbătorilor de iarnă.
Miloşescu, Pantelimon. Datinile strămoşeşti de Crăciun şi Anul Nou. – Bucureşti : Editura pentru turism, 1990. – 95 p.
Amintirea venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu trezeşte în fiecare om conştiinţa originii noastre divine. Naşterea Domnului e vestită prin colindele din ajunul Crăciunului, pline de semnificaţie. Datinile de Crăciun sau An Nou dieră de la popor la popor, ba chiar şi în sînul aceluiaşi popor.
În acest context, autorul menţionează în această carte desore istoricul datinilor de Crăciun şi Anul Nou, Colinde, obiceiurile poporului român, cum ar fi Capra, Pluguşorul , Sorcova, semnificaţia Pomului de Crăciun, Steaua.
Această carte o puteţi consulta şi la filiala Transilvania (bd. Mircea cel Bătrîn, 7 tel.331143).
Moise, Ilie. Folclor românesc : note de curs. – Sibiu, Ed. „Alma Mater, 2001. – 129 p.
Această carte reprezintă note de curs a Facultăţii De Litere, Istorie şi Jurnalistică a Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu.
În partea I a lucrării, autorul vorbeşte despre importanţa folclorului în instituţiile superioare de învăţămînt folosind un argument precum că într-o vreme în care se vorbeşte tot mai mult şi tot mai insistent despre fluidizarea graniţelor, despre integrarea euro-atlantică, despre conveţuirea minorităţilor şi globalizare, introducerea unui curs de Folclor în programa analitică a unei facultări pare, cel puţin la prima vedere, superfluă şi neavenită. Şi totuşi această disciplină, aparent perimantă, ocupă – în universităţile cu tradiţiile cu tradiţii umaniste veritabile – un spaţiu privilegiat, alături de disciplinile înrudite etnografie, etnologie şi antropologie culturală.
Sărbători fericite! : antologie de conferinţe radiofonice din Arhiva Societăţii Române de Radiodifuziune. – Bucureşti : Societatea Română de Radiodifuziune.
Vol. I : 1932-1935. – 1999. – 345 p.
Această carte este o antologie de conferinţe radiofonice din arhiva Societăţii Române de Radiodifuziune, care au avut loc în anii 1932-1935. Sunt interviurile diferitor personalităţi române, care vorbesc despre sărbătorile de iarnă, tradiţiile, darurile de Crăciun, magia Anului Nou etc.
Vine iarăşi Moş Crăciun / antologie: Boris Crăciun. – Iaşi : Editura Porţile Orientului, s.a. – 128 p.
În această culegere informaţiile sunt grupate în patru părţi. În prima parte se vorbeşte despre Crăciunul la români şi alte popoare: despre Santa Claus care a fost creat în 1862 de americanul Thomas Nast, casa lui Moş Crăciun din Laponia, de unde provine numele de Crăciun, cum s-a răsădit serbarea naşterii lui Iisus la 25 decembrie?, ajunul Crăciunului, povestea lui Moş Crăciun etc. Al doilea capitol – Steaua sus răsare. Aici sunt incluse poezii pentru copii şi colinde româneşti aşşcătuite de diverşi autori români (Elena Farago, Octavian Goga, Otilia Cazimir, Mihai Eminescu, George Coşbuc). Tot în acest capitol sunt incluse ci colinde. Capitolul III – Un Crăciun de nota zece. Aici sunt oferite sugestii pentru a sărbători seara de Crăciun într-un decor feeric. Sunt oferite şi cîteva reţete pentru masa de Crăciun: răcitură (piftie) de porc, cîrnaţi moldoveneşti, cornuleţe de Crăciun, ornarea torturilor de Crăciun. Capitolul patru – Pluguşoare, Sorcove, Capra, Cerbul, Ursul, Irozii.
Tradiţii şi obiceiuri de Crăciun: colinde vechi. – Bucureşti : s. l.. 1993. – 73 p.
În această carte se vorbeşte obiceiurile sărbătorilor de iarnă, jovurile cu măşti, obiceiuri arhaice din satele Halmăşd şi Drighiu, muzica ca element al continuităţii românilor din Ţara Caşuuli, Colind de Anul Nou din folclorul armean şi colinde din folclorul grecesc.
Granaci, Lidia. Sărbători, obiceiuri, tradiţii : activităţi extracuare. Ghid pentru cadrele didactice. – Chişinău : Epigraf, 2006. – 176 p.
Prezenta lucrare se adresează cadrelor didacţite, studenţilor de la facultăţile de pedagogie, elevilor de la colegiile pedagogice. Lucrarea este constituită din patru compartimente. Două din ele se referă la sărbători, obiceiuri şi tradiţii, respectiv scenarii pentru activităţi educative. Astfel, se vorbeşte despre sărbătorile de iarnă (Moş Ajun, Moş Crăciun, Naşterea Domnului sau Crăciunul, Anul Nou, dar şi despre Sfîntul Nicolae). În cel de-al treilea capitol sunt scenarii pentru activităţi educative şi este un scenariu pentru matineul Sărbătoarea de Crăciun. În cel de-al patrulea capitol sunt două poezii Moş Crăciun scrisă de Grigore Vieru şi Să trăiţi, să-nfloriţi care au fost puse pe note muzicale şi pot fi foarte bune pentru activităţile extraşcolare.
Radu, Daria. Clopoţelul de argint. – Chişinău : Făt-Frumos, 1994. – 171 p.
Daria Radu este bine-cunoscută în rîndurile copiilor prin faptul că compune muzică pe versurile poeţilor. În această carte sunt cîteva poezii cu specificul sărbătorilor de iarnă, cum ar fi: Ce visezi, brăduţule?, Barba lui Moş Crăciun, Căpriţa de Anul Nou, Tot pe drum, Moşul bun la noi în tindă, Eu sunt mare, Cu semănatul. Aceste versuri au fost puse pe note de Daria Radu.
Radu, Daria. Darul de Crăciun. – Chişinău : Grafema Libris, 2009. – 76 p.
În aceată carte sunt incluse notele muzicale ale poeziilor diferitor autori români: Crăciunul (versuri de Raisa Plăieşu), Colind (versuri de Ion Gherghiţă), Colind de iarnă (versuri de Arcadie Suceveanu), Căpriţa de Anul Nou (versuri de Iulian Filip), Cu semănatul (versuri de Iulian Filip), Moş Crăciun (versuri de Daria Radu), Moş Crăciun (versuri de Iulian Filip), Anul Nou (versuri de Ştefan Melnic), Pluguşorul (versuri populare), Pentru voi, copii (Versuri de Elena Nicolaide), Vine Anul Nou (versuri de Arcadie Suceveanu).
Belov, A. Crăciunul. – Ediţia a doua. – Chişinău : Cartea moldovenească, 1988. – 110 p.
Autorul tratează subiectul sărbătorii Crăciunului. Informaţia a fost grupată în patru părţi: A existat aore Hristos?; apariţia Crăciunului, În slujba bisericii; cu Hristos sau fără Hristos.
Poezii din desaga lui Moş Crăciun. – Chişinău : Silvius Libris, s. a. – 79 p.
Este o carte de versuri alcătuite de poeţi basarabeni şi care au fost selectate şi adunate într-o carte pentru sărbătorile de iarnă. Sunt poezii despre Moş Crăciun, brad, iarnă. Este o ediţie ilustrată.
Douglas Wiggin, Kate. Colinda de Crăciun a familiei Bird / Kate Douglas Wiggin, trad.: Gretty Ene. – Bucureşti : Corint, 2004. – 52 p.
Acţiunea acestei povestiri se petrece într-un orăşel din America finalului de secol XIX. Numele de familie a personajelor principale, Bird, îi oferă autoarei prilejul de a face unele jocuri de cuvinte şi de a folosi unele proverbe pe care autorul a încercat să le echivaleze cu versiunea de faţă. E vorba de o povestire a sărbătoririi Crăciunului în familie. E o ediţie ilustrată.