12.02.2011

GRIGORE VIERU - O COMOARĂ CE A EXISTAT, UN ORFEU CE A CÂNTAT ŞI O DĂINUIRE VEŞNICĂ PENTRU NEAMUL NOSTRU

Dacă cineva iubeşte berea ca să-şi potolească setea, îmbracă o haină bună ca să facă o impresie bună, cinevă face dezbateri politice ca să-și facă un nume, atunci Grigore Vieru a iubit trei lucruri: mama, limba şi neamul. A fost cel înveşnicit prin frumos, asupra lui au cântat lire de înţelepciune, slova lui a fost însăşi neamul nostru, a fost cel care nu poate fi înlocuit, dar care poate fi înţeles şi apreciat. El nu mai este, dar oricum există, prin marea sa creaţie, o infinitate ce nu are desluşire deoarece a căutat mereu Absolutul: l-a atins, l-a venerat şi l-a trimis nouă ca să existăm prin el…
Am organizat o expoziţie virtuală în care expunem cărţile poetului nostru naţional, aflate în colecţiile Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”.

Vieru, Grigore. Cele mai frumoase poezii. - Bucureşti: Jurnalul, 2009.- 285 p.

Un divin al neamului nostru, un mare nume al literaturii române, Grigare Vieru, a cărui poezie se va eterniza prin străfulgerările de geniu care o să susţină şi o să lumineze pe dinăuntru orce suflare, orce susur de izvor sau o simplă adiere de vînt. Lucrare are la bază trei caracteristici de divizionare a creaţiilor sale: Făgăduindu-mă iubire ce se acsează pe lirică, Pod peste lacrimi ce are la bază dedicaţii şi Moşul din leagăn ce se bazează pe versuri pentru copii.



Vieru, Grigore. Taina care mă apără.- Iaşi:Princeps Edit, 2008.- 682 p.

Este cea mai de amploare lucrarae poetică a lui Vieru în această carte e toată existenţa lui , toate trăirile, dorinţele, realizările, orgoliile, clipele de bucuri, nostalgiile şi cel mai important însăşi existenţa lui.Vieru în această operă şi-a prezentat toată mare sa activitate de la prima creaţie pînă la ultima sa suflare.
Sursa imaginii: library.ulim.md



Vieru, Grigore. Ghicitoare fără sfârşit.- Chişinău: S. n, 2005.- 226 p.
Nu a cîntat nimeni ca el limba şi nu a scris nimeni mai frumos de dragul mamei, chipul şi sufletul ei. Lucrare are la bază o plachetă de versuri destul de variată care face trimitere atît la natură, la grai, suflet şi limbă, care a fost pentru el tot ce avea mai scump.



Vieru, Grigore. Acum şi în veac. Bucureşti: Chişinău: Litera Internaţional, 2001.- 311 p.

Grigare Vieru este poetul începuturilor de lume, când finţa e aurorală, nefisurată şi neculpabilizată. Neoromantic prin structură, el îşi înmoaie versul în astfel de ape primordiale, în substanţa plasmatică a originilor- de unde prezenţa constantă din fior sau tremur. Vierul este omul adamic de la începutul lumii care cade în istorie el este potenţat de o putere expresionistă, de un patetism messianic, căci făptura sa trăieşte la pragul frăgezimii, vulnerabilităţii primare, dar şi la punctual de sus al chemării, al gestului justiţiar şi reparator.



Vieru, Grigore. Strigat-am către tine.- Chişinău: Litera internaţional, 2002.- 546 p.
Lucrarea are la bază o diversitate le poezii care sunt nişte poeme lirico- epice, în care caractetul epic aste conturat pe temeiul ideilor şi valorilor dominante ale conştiinţei naţionale.petul sciind aceste versuri e mai mult obosit decît fericit, poetul păşeşte uşor prin frumuseţile lumiiacesteia. Obosit, căci a trudit o viaţă pentru a se integra în Absolut. Mai puţin fericit, căci căutarea Absolutului e veşnicăiar prin tot ce a scris noi deschidem larg ochii spre minunăţiile tulburătoare ale lumii.



Vieru, Grigore. Rădăcina de foc.- Bucureşti: Univers, 1988.- 370 p.
Placheta de poezie Rădăcina de foc aşa cum este concepută este imaginea a ceea ce sînt azi în cuvînt şi mai ales a ceea ce năzuiesc să fie ca însăşi supremul judecător să lumineze acest volum şi să dăinue lirismul marelui poet.
Sursa imaginii: anticaritsophia.ro




Vieru, Grigore. Rugăciune pentu mama.- Cricova: Scrisul românesc, 1994.- 190 p.
Este o lucrare ce conţine poeziile dedicate mamei , cea care la ajutat, la ocrotit şi la îndrumat.Uşoară, maică, uşoară, C-ai putea să mergi călcând, Pe seminţele ce zboară, Întreceruri şi pământ, În priviri cu-n fel de teamă, Fericită totuşi eşti, Iarba ştie cum Te cheamă, Steaua ştie ce gândeşti.



Vieru, Grigore. Curăţirea fîntînii.- Galaţi: Porto-Franco, 1993.- 150 p.

Vieru e un poet al simbolurilor artistice naţionalee contemporanul nostru, deci şi al ideilor dominante în conştiinţa noastră naţională. A fost poetul fructuos, mereu sensibil la freamătul inimii şi la zbuciumul timpului. El e poetul epoci noastre, al neamului nostru în creaţia sa find reflectate trăsăturile caracteristice ale specificului nostru naţional.



Vieru, Grigore. Poetul.- Chişinău: Ştiinţa, 2010.- 463 p.

Obiectul general al acestei colecţii este reintroducerea patrimoniului ştiinţific, cultural şi artistic în circuitul larg. Cărţile înmănuncheate sub genericul “Academica” vor să familiarizeze cititorul cu operele de referinţă ale înaintaşilor şi contemporanilor noştri, opere create de-a lungul a mai bine de patru secole, adică de la primele izvoare scrise în limba română şi până la ultimile texte recente.
Sursa imaginii:libruniv.usb.md


Un discipol al lui ORFEU: Omagiu poetului Grigore Vieru la 70 de ani.- Chişinău: Prut Internaţional, 2005.- 251 p.
Este Grigore Vieru un discipol al lui Orfeu sau poate e miticul maestru ce nu-şi poate refuza nici propria sa umbră? Măcar o dată, cu toată amărăciunea din viaţă sau cu toată viaţa din viaţă.Fără a destupa în versuri sticle de şampanie ce pocnesc spumos - autorul lasă fluviul inspiraţiei să curgă lin, în matca marilor teme a căror acolire nu se poate face decât cu pericolul uscăciunii şi sterilităţii. Discret, dar ferm şi precis în gusturi şi nuanţe, el îşi clădeşte o lirică trainică sub cupola adevărului.



Cimpoi, Mihai. Grigore Vieru.- Chişinău: Prut Internaţional, 2005.-185 p.

Lucrare este o relecturare a operei lui Gr. Vieru în ciuda schimbării unghiului de receptare, datorită instaurării unei epoci noi a europenizării, globalizări şi a apariţiei unor noi formulemitropetice sub semnul paradigmei relativizate postmoderniste, fenomenul Grigore Vieru a supaveţuit cutezător nu doar prin demersul săi naţional identitar ci şi prin culoarea lui existenţială.
Sursa imaginii: facebook.com



Grigore Vieru. Omagiul adus memoriei poetului de oraşulmarilor uniri - Alba Iulia.- Alba Iulia:Seminţe, 2009 .- 176 p.
Din Basarabia vă scriu, Dulci fraţi de dincolo de Prut. Vă scriu cum pot şi prea târziu, Mie dor de voi şi vă sarut. Aceste versuri am putea sa le spunem şi noi acum cu nostalgie că ne-a fost frate, ne-a scris la timp şi cu dragoste dar am ajuns să-l sărutăm de adio...


Grigore, Vieru. Mama. - Chişinău: Literatura artistică, 1988.- 175 p.
Mama, ca simbol, cuprinde însăşi infinitatea. Şi nu nevoie de altceva ci de:
Mama, Tu eşti patria mea! Creştetul tău - vîrful muntelui acoperit de nea. Ochii tăi - mări albastre, Palmele tale - arăturile noastre. Respiraţia ta nor din care curg ploi peste cîmp şi oraş. Inelul din degetul tău - cărare prin care ochesc în vrăjmaş. Basmaua - steag, zvîcnind ca inima. Mamă, tu eşti patria mea!



Vieru, Grigore. Cine crede. - Chişinău: Literatura artistică, 1989.- 400 p.
Lucrarea dată ca şi celelalte lucrări ale autorului, conţine toată creaţia sa de la primele versuri pînă la cele mai renumite lucrări ale sale. Ca să fie fericit şi cînd a îndulcit măcar pentru o clipă viaţa neamului nostrum.



Ciocanu, Ion. Literatura română. - Chişinău: Prometeu, 2003.- 510 p.
Ion Ciocanu în lucrarea sa Literatura română face o trimitere la opera marelui poet Grigore Vieru: viaţa, activitatea, opera.


Maria Bivol.