Harry Potter între magie şi fascinaţie

J.K. Rowling. Harry Potter şi piatra filosofală. – Bucureşti: Egmont, 2001. – 262 p.
J.K. Rowling. Harry Potter şi Camera secretelor. – Bucureşti: Egmont, 2001. – 299 p.
J.K. Rowling. Harry Potter. Prizonier la Azkaban. – Bucureşti: Egmont, 2001. – 375 p.
J.K. Rowling. Harry Potter şi Pocalul de Foc. – Bucureşti: Egmont, 2003. – 624 p.
J.K. Rowling. Harry Potter şi Ordinul Phoenix. – Bucureşti: Egmont, 2003. – 871 p.
J.K. Rowling. Harry Potter şi Prinţul Semipur. – Bucureşti: Egmont, 2005. – 589 p.
J.K. Rowling. Harry Potter şi Talismanele Morţii. – Bucureşti: Egmont, 2007. – 624 p.

Succesul înregistrat de seria Harry Potter a cuprins întreg mapamondul. Înţelegerea semnificaţiilor şi succesului romanelor Harry Potter a pus multe semne de întrebare, fapt pentru care au apărut diverse cărţi care au tratat sau cel puţin au încercat să explice fenomenul Harry Potter. În fiece bibliotecă din reţea sunt cărţile Harry Potter, în limba română, rusă şi franceză. Urmează să mai apară şi ecranizarea celei de a 2-a parte a romanului Harry Potter şi Talismanele Morţii.
În colecţiile BM “B.P. Hasdeu” sunt 2 cărţi la această temă.
Granger, John. Cheia secretă a lui Harry Potter: Înţelegerea semnificaţiilor, geniului şi succesului romanelor Harry Potter de J. K. Rowling / J. Granger; trad.: I. Iepureanu. – Cluj-Napoca: Eikon, 2003. – 268 p. (filiala Liviu Rebreanu)

Lucrarea de faţă a apărut în Statele Unite înainte publicării volumelor 5-7 Harry Potter şi Ordinul Pheonix, Harry Potter şi Prinţul Semipur şi Harry Potter şi Talismanele Morţii.
Cartea Cheia secretă a lui Harry Potter este un volum organizat în patru părţi, mergînd de la elementul secular la cel sacru, pentru a depăşi cele două piedici principale în înţelegerea operei d-nei Rowling.
Prima parte Harry, luat în serios este organizat şi scris în aşa o modalitate în care să vină în ajutorul cititorilor în ceea ce priveşte seriozitatea seriei Harry Potter, fără să se facă vre-o aluzie la ceva anume. Partea a doua Secretul lui Harry Potter include momente ce ţin de alegerile pe care le face Harry Potter în timpul studiilor sale la Hogwarts, simbolurile: transfigurarea, transformarea şi modificările alchimice; simbolismul poveştii şi al personajelor, dar şi simbolul lui Hristos din seria Harry Potter. Partea a treia – Semnificaţiile seriei Harry Potter – O examinare volum cu volum, tratează semnificaţiile Pietrei Filosofale, Camerei Secretelor, Prizonierului la Azkaban şi Pocalului de Foc. Capitolul în cauză demonstrează semnificaţia numelor personajelor principali şi titlurilor cărţilor, precum că nu are nimic de a face cu religia. De exemplu, titlul primei părţi oferă un punct bun de pornire în căutarea semnificaţiei sale. Întrucît Piatra Filozofală este un produs al alchimie spirituale.
Partea a patra Ce se va întîmpla cu Harry? include întrebări ce ţine de cine va supravieţui: Harry Potter sau Cap-de Mort? De partea cui este Plesneală? Ce se va întîmpla mai departe?
Deşi volumele în cauză deja au fost scoase sub tipar, este inutil să mai vorbim la această temă. Deja se ştie subiectul acestor volume, cu atît mai mult că fanii Harry Potter au rugat-o pe J. K. Rowling, pe tot felul de forumuri să nu-l ucidă pe Harry Potter, fapt pentru care este demonstrat că într-o oarecare măsură autoarea s-a lăsat influenţată de opinia publică pentru a-şi finaliza opera.
Nu este exclus să apară şi volumul 8 Harry Potter, atît doar că nu va fi centrat pe personajul Harry Potter.
Vînzările cărţilor şi filmelor Harry Potter au atins sume considerabile, ceea ce demonstrează că subiectul în cauză a fost unul bine gîndit şi scris.

Smith, Sean. Biografiâ sozdatelâ Harry Pottera J. K. Rowling. – Moskva: Astrel΄, AST, 2003. - 315 s. (Sediul Central).

Este o altă carte aflată în colecţiile Bibliotecii “B. P. Hasdeu”, vorbeşte despre personajul Harry Potter, care a devenit celebru de la apariţia primului volum din această serie. Seria Harry Potter a ajuns în topul nr. 1 din lista best-sellurilor, ceea ce demonstrează subiectul interesant al cărţii. La fel ca şi autorul precendent, Sean Smith vorbeşte despre autoarea J. K. Rowling, cine a fost ea, de unde vine şi cum a apărut ideea de a scrie un astfel de roman. J. K. Rowling a devenit cel mai plătit scriitor graţie romanelor Harry Potter.

Romanele lui Dan Brown - adevăr sau provocare

Dan Brown a devenit cunoscut graţie romanului Codul lui Da Vinci. Romanul a devenit subiect de discuţie din cauza stilului în care a fost scris, informaţiile care au fost prezentate. Ecranizarea romanului, la fel, a fost subiect de discuţie, Biserica interzicînd chiar vizionarea acestu film, ceea ce, de fapt, a intrigat opinia publică în ceea ce priveşte atît filmul cît şi cartea.
În urma acestui "scandal" la nivel naţional, dar şi internaţional au fost făcute diverse cercetări în baza simbolurilor din romanul Codul lui da Vinci, în vederea explicării semnificaţiilor şi reflectarea adevărului. Dan Brown însuşi afirmă că toate referinţele care au fost incluse în roman sunt bazate pe date reale, documentîndu-se şi din sursele a 5 membri din cadrul organizaţiei Opus Dei (trei activi, 2 foşti membri), care şi-au împărtăşit opiniile lor, atît pozitive cît şi negative, cu privire la activitatea lor în cadrul Ordinului. Alte surse utile în ceea ce priveşte documentarea în scrierea romanului au fost: Muzeul Louvre, Ministerul Francez al Culturii, Proiectul Gutenberg, Colecţia Muniment de la Westminster, tatăl lui Dan Brown – Richard Brown – scriitor şi profesor de matematică – pentru ajutorul în privinţa numărului de aur şi a Şirului Fibocacci, dar şi alte surse.

În acest context vă prezentăm cărţile ce reflectă acest subiect, inclusiv romanele lui Dan Brown. Cărţile ce urmează a fi prezentate se află în colecţiile Bibliotecii Municipale B.P. Hasdeu” (Sediul Central), filialele Liviu Rebreanu şi Onisifor Ghibu.

Brown, Dan. Codul lui da Vinci / D. Brown; trad.: Adriana Bădescu. - Bucureşti: RAO, 2004. - 476 p.
Cărţile lui Dan Brown, afirmă Harlan Coben, au devenit lectură obligatorie pentru mine. Codul lui Da Vinci este un roman de-a dreptul fascinant şi captivant – perfect pentru cei cărora le place istoria, pentru cei ce cred în teoria conspiraţiei, pentru cei ce le plac puzzle-urile, sau pur şi simplu, pentru cei cărora le place să citească o poveste bine scrisă. Pe marginea acestui roman au fost scrise cărţi care au încercat să ofere răspunsuri la diverse “secrete” ce sunt incluse în romanul Codul lui da Vinci. Nu vom face referire la toate, doar le vom menţiona pe cele care există în reţeaua BM “B. P. Hasdeu”.

Newman, Sharan. Adevărata istorie din spatele Codului lui Da Vinci / Sh. Newman; trad.: M.-D. Pavelescu. – Bucureşti: Meteor Press, 2006. – 376 p.
Autoarea Sharan Newman, fiind specialist în istorie medievală, dezvăluie adevărurile istorice şi miturile din spatele romanului Codul lui Da Vinci. Autoarea face referire la Maria Magdalena: a fost sau nu o prostituată? Un apostol ori soţia lui Iisus?; De ce au fost excluse Evangheliile apocrife din Noul Testament?; Ce este Sfîntul Graal şi cine au fost templierii?
La scrierea acestei cărţi a fost depusă o muncă titanică, pentru că a fost nevoie de ajutorul multor specialişti din istorie, care să se dea cu părerea vizavi de anumite nuanţe din carte. După cum menţionează însăşi autoarea cînd Codul lui Da Vinci a fost publicat, oamenii au început să mă roage să separ legendele de adevărurile din roman. În calitate de medievalistă şi romancieră, am cercetat amănunţit multe din temele din carte, atît pe cele centrale intrigii, cît şi pe cele menţionate doar trecător de către personaje. După cîteva luni de întrebări constante, am decis să scriu răspunsurile pe hîrtie în loc să le repet permanent.
Un capitol este destinat tabloului Cina cea de taină a pictorului Leonardo da Vinci. În privinţa acestui tablou apar multe întrebări: Dacă Maria participă la Cina cea de taină, atunci unde este Ioan – plecase după anzime? Dar soţia şi soacra lui Petru? Preparau probabil mîncarea?
Părerea autoarei în acest sens este că adevărata problema acestei teorii nu are legătură teologică, ci una raţională.
Tot aici sunt incluse şi alte simboluri “descifrate” ce ţin de romanul lui Dan Brown, Codul lui da Vinci, oferind astfel răspunsurile de care fiecare din noi ar avea nevoie, în contextul în care se ştie că romanul în cauză a fost un subiect de discuţie aprins în comunitate.

Codul lui Da Vinci: Ghid de călătorie / coord.: Jennifer Paull, Christopher Culwell; fotografii: Vanessa Berberian. – Bucureşti: Rao, 2006. – 254 p.
Fanii lui Dan Brown ar trebui să citească şi cărţile care descifrează simbolurile din romanele Codul lui da Vinci, Îngeri şi demoni şi Fortăreaţa digitală. Romanul Codul lui da Vinci a fost cel care a atras atenţia multor instituţii în care interziceau comercializarea cărţii sau vizionarea filmului.
Întrebările există într-adevăr criptexuri?, există vreo cameră secretă sub capela Rosslyn?, ce au descoperit cercetătorii cînd au restaurat Cina cea de taină? Oferă răspunsurile de rigoare prin fotografiile, interviurile, hărţile şi expunerile bine documentate ale unor experţi în domeniu şi dezvăluie poveştile adevărate ascunse în spatele misterului.
Cartea include 6 capitole: Paris; Lecţii de istorie; Leonardo: omul Renaşterii; Roma şi Vaticanul; Londra şi Roslin; La drum cu Codul lui Da Vinci. Cartea include hărţi şi planuri.

Allen, John L., jr. Opus Dei. – Bucureşti: RAO International Publishing Company, 2007. – 444 p.
Opus Dei (în limba latină, “Lucrarea Domnului”), înfiinţată în 1928, în Spania, este singura mişcare oficială din cadrul Bisericii Catolice care a fost ridicată la rangul de prelatură personală. Astăzi, organizaţia numără 84000 de membri (dintre care 1600 sînt preoţi), din 80 de ţări. De-a lungul timpului, această organizaţie a reprezentat un subiect controversat, fiind acuzată de decretomanie, de abuz spiritual, de violare a drepturilor fundamentale ale omului. Organizaţia a atras atenţia lumii întregi în momentul canonizării de către papa Paul al II-lea a fondatorului acestui ordin, dar şi odată cu apariţia romanului Codul lui da Vinci. Cartea presupune o privire obiectivă asupra miturilor şi adevărurilor celei mai controversate forţe din biserica catolică.
Cartea include 3 părţi: Principii; Opus Dei privită din inerior; Semne deîntrebarea în privinţa Opus Dei şi Evaluarea sumară.

Mittelbach, Oliver. În lumea romanelor lui Dan Brown. Ghid de călătorie: Codul lui Da Vinci, Îngeri şi demoni, Fortăreaţa digitală / O. Mittelbach, trad.: P. Nedescu. – Bucureşti: Rao, 2006. - 136 p.
Oliver Mirrelbach şi-a manifestat pasiunea pentru călătoriile pe internet, unde a publicat ghiduri online. După ce a citit romanele lui Dan Brown, a mers din nou în aceste metropole, redescoprindu-le într-o nouă ipostază.
Acest ghid oferă informaţii referitoare la tururile din Paris, Londra, Edinburgh, Roma şi Sevilla: fundaluri istorice, ilustraţii, indicii pentru a merge la locurile prezentate în romane. Fiecare ilustraţie inclusă în paginile cărţii sus-menţionate include informaţii utile. Paralel cu aceste informaţii, este inclus şi un fragment din roman.

Expoziţie virtuală: holocaustul ori genocidul evreilor

27 ianuarie este ziua internaţională pentru comemorarea victimelor Holocaustului. Acestă zi a fost instituită de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU). ONU încurajează statele membre să transmită generaţiilor ce urmează lecţia genocidului, ca acest fapt să nu se mai repete.
În Holocaust (din greacă ὁλόκαυστον (holókauston): holos, "complet" şi kaustos, "ars"), (în ebraică: Haşoa השואה, în idiş: Hurben חורבן), este un termen utilizat în general pentru a descrie uciderea a aproximativ şase milioane de evrei, majoritatea din Europa, în timpul celui de-al doilea război mondial, ca parte din „soluţia finală a problemei evreieşti”, programul de exterminare a evreilor, plănuit şi executat de regimul naţional-socialist din Germania, condus de Adolf Hitler.
Cuvântul original grecesc (holókauston) este o traducere a termenului ebraic olah, care înseamnă „ardere de tot” şi care denumeşte vechiul ritual iudaic de sacrificiu în care (bucăţi de) animale sau plante erau arse pe altar pentru Iahve (Elohim) căruia, după A treia carte a lui Moise (Leviticul), îi era plăcut acest miros.
Cuvântul holocaust era folosit din secolul al XVII-lea pentru a denumi moartea violentă a unui număr mare de oameni. Spre deosebire de cuvântul masacru, de origine latină („ucidere în masă de oameni de către alţi oameni”), cuvântul holocaust se putea referi şi la dezastre sau catastrofe. Winston Churchill, de exemplu, l-a folosit înaintea celui de-al doilea război mondial, iar alţii îl folosesc pentru a descrie Genocidul armean din Primul Război Mondial.[2]
Din anii 1950, utilizarea sa a fost restrânsă şi este folosită astăzi doar cu referire la masacrarea evreilor de către nazişti în ajunul şi în timpul celui de Al Doilea Război Mondial.

În continuare vă propunem cîteva cărţi, aflate în colecţiile Bibliotecii Municipale "B.P. Hasdeu" din Chişinău, care tratează acest subiect:

Palmowski, Jan. Dicţionar Oxford de istorie universală contemporană: în 2 vol. - Bucureşti: ALL.
Vol. 1. - 2007.- 490 p.
Este un dicţionar al termenilor şi evenimentelor istorice din epoca contemporană. Volumul 1 include termenul de holocaust, eveniment care a influenţat evoluţia lucrurilor, avînd un impact deosebit.
Conform dicţionarului termenul de holocaust este explicat în felul următor: se referă la o victimă care a fost complet arsă şi este folosit pentru a defini genocidul nazist înpotriva evreilor în lagăre de concentrare precum Auschwitz, din timpul celui de –al doilea război mondial.

Adams, Simon. Al doilea război mondial: Enciclopedie. – Chişinău: Litera, 2004. - 63 p.

Este o enciclopedie destinată elevilor şi sudenţilor, care are la bază o spectaculoasă descriere a dramaticilor evenimente ale celei mai mari conflagraţii din istoria omenirii. În enciclopedia dată se vorbeşte despre: Ghetoul din Varşovia şi urmările lui destre ceia ce reprezintă steaua galbenă, lagărele de exterminare, condiţiile din lagăr, ora adevărulu , pedeapsa gardienilor care fiecare în parte denotînd o adevărată nimicire a populaţiei în masă.



Benz, Wolfgang. Holocaustul la periferie: Persecutarea şi nimicirea evreilor în România şi Transnistria în 1940 - 1944. - Chişinău: Cartier, 2010. - 383 p.

Lucrarea în cauză are tangenţe cu un act de jertfire sau chiar a unui mascru de nimicire a evreilor din România şi Transnistria. Ceea ce s-a desfăşurat pe teritoriul României în această perioadă s-a deosebit de holocaustul din alte state. România find aliată cu Germania hitleristă şi condusă de dictatorul Antonescu, a lăsat neatinşi evreii de naţionalitate română din ţinut, dar a exilat şi a omorît fără milă evreii din teritoriile noi ale ţării, Bucovina şi Basarabia. De aici a şi apărul legenda precum că nu ar fi existat nici un fel de genocid pe pămîntul românesc. Ceea ce ţine de această problemă care s-a desfăşurat în România, face trimiteri la discuţiile referitoare la holocaust au început la sfârşitul anilor 1990. Studierea holocaustului în România a dus la începutul unei culturi a memoriei în România, din care face parte un institut naţional şi un monument al holocaustului în Bucureşti. Această luptă a împins holocaustul din Transilvania pe un loc aparte, secundar, afirmîndu-se în unele dezbateri, că este vorba de mai puţină memorie, cît de supremaţia interpretativă a viitorului naţiunii. Astfel, în această lucrare, în final să afirmă că holocaustul din România diferă de cel din Transilvania şi reflectă o problemă ce se axează pe o discuţie ce priveşte responsabilitatea română şi germană.

Holocaust în România. - Bucureşti: Kogoian, 2002. - 96 p.

Această lucrare prezintă afirmaţiile a mai multor specialişti în ceea ce priveşte problema holacaustului. Unii au afirmat că în România holocaustul nu a avut loc. Aţii au spus că în războiul acesta întins pe toată suprafaţa pămîntului, evreii nu pot fi scutiţi de suferinţă, de asprimea şi mizeriile la care au fost supuşii. Atunci când lumea a privit insensibilă spectacolul nimicirii evreilor europeni, România a fost dispusă să primească refugiaţii evrei şi a fost gata să deschidă pentu ei porţile sale. Poporul român s-a străduit în schimb să-şi salveze credinţa în omenire. Iar poporul evreu rămîne recunoscător poporului român pentru aceasta.



Despre holocaust şi communism: Anuarul Institutului Român de istorie recentă a volumului I, 2002. - Iaşi:Polirom, 2003. - 448 p.

Subectele ce vizează cercetările din acest volum se axează în jurul a două cuvinte-cheie Holocaust şi Comunism, alese din dorinţa de a provoca o discuţie despre culpabilitatea şi responsabilitatea românilor într-o perioadă a istoriei lor care a dat naştere prezentului. Aceste cuvinte definesc în opinia autorului ceea ce sa petrecut cu fosta securitate după 1989 şi anume acşiunile structurilor provenite din fostul Departamentul al Securităţii Statului, care au fost încurajate de patronajul şi girul pe care noua putere le-a acordat încă din primele zile ale anului 1990 acţiunilor acestor structuri.


Nazaria, Sergiu. Holocaust: File de istorie. - Chişinău, 2005. - 295 p.

Lucrarea dată are la bază un caracter ştiinţifico-publicistic care poate fi găsită atît în limba română cît şi rusă. Nazaria descrie soarta evreilor moldoveni în perioada 1941-1944 pe fundalul tragediei generale a poporului evreiesc în anii celui de- al II-lea război mondial. Studiul dat este primul pas serios pe calea înlăturării acestei “pete albe” în istoriografie. Proiectul în cauză a fost realizat în scopul dezvăluiri adevărului ştiinţific şi pentru reinstaurarea dreptăţii faţă de supravieţuitorii ghetourilor şi lagărelor de concentrare naziste. Lucrarea este destinată pentru informarea opiniei publice din Republica Moldova şi din alte ţări despre crimele fasciţtilor români în anii războiului şi pentru educarea tinerei generaţii în spiritual valorilor democratice şi intoleranţei faţă de nazism în toate manifestările lui.

Semnificaţia cuvîntului şi traducerea acestuia - http://ro.wikipedia.org/wiki/Holocaust

Maria Bivol, bibliotecar
Biblioteca Municipală "B.P. Hasdeu"