27.04.2012

29 aprilie - Ziua Internaţională a Dansului

Dansul este o formă de comunicare: între noi şi corpul nostru, între noi şi ceilalţi oameni. Este o comunicare nonverbală, spontană, ceea ce implică participarea atât a conştiinţei cât şi a subconştientului, o comunicare într-o situaţie destinsă, securizantă, pe care o creează ritmul muzicii şi convenţia socială care asociază dansul cu momente de divertisment, de "distracţie". De aici rezultă două motive pentru care dansul are funcţie terapeutică şi totodată două rezultate terapeutice, care în cadrul terapiei prin dans se susţin reciproc. În 1982, Institutul Internaţional de Teatru (ITI), prin Comitetul Internaţional al Dansului, a hotarat ca în fiecare an, la data de 29 aprilie, sa fie celebrată Ziua Internatională a Dansului. Sarbătoarea comemoreaza astfel şi ziua de naştere a creatorului baletului modern, Jean-Georges Noverre (1727 - 1810).
Potrivit tradiţiei evenimentului, în fiecare an, o personalitate a dansului transmite un mesaj în toate instituţiile din lume dedicate artei dansului. Dansul presupune discipliă, muncă, instrucţie, comunicare. Datorită dansului, cuvintele pe care alţii nici nu le-ar inţelege nu mai sunt necesare; în locul lor se naşte un limbaj universal, familiar. Dansul ne face plăcere, ne eliberează şi ne oferă consolare, ca raspuns la incapacitatea oamenilor de a zbura asemenea păsarilor, apropiindu-ne de cer, de sacru, de infinit.
Ziua Internationala a Dansului încurajeaza promovarea dansului în lume, dincolo de bariere etnice, politice sau culturale, scopul fiind acela de a-i reuni pe toti iubitorii dansului, oricare ar fi acesta. Există multe stiluri de dansiri care sunt caracteristice diferitor popoare sau unei anumite culturi, însă necătînd de stil dansul rîmîne a fi mereu acea scîntei ce aprindă mereu spiritele.

Dragostea in paşi de tango
Despre tango se scrie de peste o suta de ani. Muzica, dansul şi poezia tangueră a fost surprinsă într-o multime de ipostaze. Tangoul s-a nascut în Argentina, Buenos Aires, la sfarşitul secolului XIX, în suburbiile sarace ale orasului, care adaposteau un numar foarte mare de emigranţi de pe toate continentele. Muzica de tango era foarte simplă, de acompaniament pentru versurile care exprimau bucuriile, iubirile şi tristeţile locuitorilor oraşului.
Dansul era simplu şi monoton, se dansa pe străzi şi pe lunci. Pentru ca numarul barbaţilor era net superior, cuplurile de dansatori erau formate mai mult din barbati.
Europenii au descoperit tangoul în bordelurile şi la spectacolele de cabaret din Buenos Aires, iar la începutul secolului XX l-au adus la Paris în saloanele de dans. De aici s-a întors în Argentina cu o aură de eveniment monden. Tangoul ramane şi în Europa ca dans de societate şi va fi introdus mai tarziu ca stil de dans in dansul sportiv.

Nobilul vals vienez
Valsul vienez este foarte probabil cel mai bătrân dans, originile lui datatand din secolele XII-XIII. După legende provine din provincia Bavaria. Însă un alt articol din 1882 al revistei "La Patrie" sustine ca a fost dansat prima oara in 1178 la Paris purtand un alt nume: Volta din La Provence.

In paşi vioi de polca
Polca, dansul popular ceh, originar din Boemia, a devenit în a doua jumatate a secolului XIX-lea unul dintre cele mai cunoscute dansuri de bal, datorită ritmului viu şi sprinten. S-a raspândit peste tot în lume, în special în America, unde dansul a devenit din ce în ce mai complex: perechile dansau în cerc, într-un tempo vioi şi săltăreţ, bătaia de picior fiind de jumatate de ritm.

Samba
Samba este dansul ce incită şi pune pe jar pe orcine, acest gen de dans îşi are originea din africa, fiind dansat în secolul XVI de sclavii aduşi pentru a munci pe plantaţiile din nordul Braziliei. Îşi face apariţia în timpul carnavalului de la Rio, pentru care fiecare se antrenează în şcolile de samba ale orasului un an întreg. În Brazilia există peste 50 de stiluri diferite de samba, care sunt dansate necontenit în orce anturaj şi în orce perioadă a zilei.
În Europa a fost întrodusă în 1925 şi caţiva ani mai tarziu a devenit dans de competitie pentru toate statele participante la campionatele de dans. Samba este caracterizată de un ritm sincopat, plin de vitalitate şi forţă.

Hip hop
Hip hop-ul a aparut pentru prima dată în cartierul Bronx din New York, printre populatia neagra şi latină, la începutul anilor 1970, şi de atunci s-a raspandit pe tot globul. S-a format o întreagă cultură în jurul acestui gen. Cele patru elemente principale ale culturii hip hop sunt MCing (rap), DJing, graffiti si breakdance. Iar iubitori de hip hop consideră şi beatboxing-ul un al cincilea element de hip hop.
Muzica hip-hop, care se poate recunoaste prin accentul pus pe ritm şi versurile sacadate, a rezultat din melanjul dintre muzica jamaincană şi cea americană, de către imigrantul DJ Kool Herc, la petrecerile sale care au inceput în anul 1970.

24.04.2012

Leonardo Da Vinci, un pictor al Renașterii

„Pictura îmbrățișează suprafețele, culorile și formele fiecărui lucru creat de natură” afirma Leonardo da Vinci, pictor, desenator, arhitect, sculptor, muzician, poet, inginer şi savant italian de origine toscană.
În anul acesta se fac 560 de ani de la naşterea lui Leonardo Da Vinci. În acest sens, nea-m propus să organizăm o expoziție virtuală, dar și una tradițională în sala de lectură a Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu”.


White, Michael. Leonardo da Vinci: biografia unui geniu. – București : Litera, 2010. – 284 p.

Despre Leonardo da Vinci s-au scris nenumărate biografii. Cartea lui Michael White oferă o perspectivă xu totul nouă asupra activității acestui om universal. Sunt oferite informatii despre viața lui Leonardo, copilaria nefericită, ucenia în atelierul lui Verrocchio din Florența, homosexualitatea sa asumată ori relația cu importanți meceni ai epocii (Lorenzo magnificul, Lodovico Sforza, Cesare Borgia), precum și rivalitatea cu Michelangelo.

Leonardo da Vinci. – București : Humanitas, 2006. – 80 p.
În această carte sunt incluse 55 de ilustrații: Portret de femeie tînără, Madona cu rodie, Harta Toscanei și a regiunii Val de Chiana, Portretul Mona Lisei del Gioconda etc. Fiercare ilustrație este datat cu anul cînd a fost pictat, locul unde a fost plasat pictura, dimensiunile picturii. La fel, sunt incluse informații din biografia și activitatea Lui Leonardo.

Zöllner, Frank. Leonardo da Vinci : 1452-1519. – Köln : Taschen, 2003. – 96 p.
În această carte autorul relatează despre ucenicia și tinerețea lui Leonardo la Florența, explorările artistice la Milano, artistul ca naturalist, ultimii ani ai lui Leonardo, dar și despre disputa sau concurența dintre Leonardo și Michelangelo.


Priwer, Shana. 101 lucruri inedite despre Da Vinci. : secretele celui mai excentric și mai creator geniu al omenirii! / S. Priwer, C. Phillips; trad.: C. Radu. – București : Meteor Press, 2009. – 237 p.

Știm că Da Vinci a pictat Mona Lisa. Și tot el a făcut acea faimoasă schiță a bărbatului în interiorul cercului și că... a avut de a face cu mediatizatul cod al lui Da Vinci. Dar, în spatele acestei personalități se ascunde lucruri inedite, care ne vor surprinde. De exemplu, armata italiană a făcut arme din bronzul destinat inițial pentru una din sculpturile lui Leonardo sau că împreună cu Machiavelli, Leonardo a conceput un plan cartografic pentru devierea cursului rîului Arno și că evoluția psihosexuală a lui Da Vinci a devenit obiect de studiu pentru Sigismund Freud.

Vezzosi, Alessandro. Da Vinci : Arta și știința universului / A. Vezzosi; trad. : D. Crupenschi. – București : Editura Univers, s. a. – 160 p.

Informațiile despre Da Vinci sunt grupate pe capitole, în care se vorbește despre copilărie și activitate: A fost odată la Vinci; În Florența familiei de Medicis, La Milano, pe vremea lui Sforza, Arta și războiul; Milano, Roma, Amboise, Mărtueii și documente.

Леонардо да Винчи : 1452 – 1519. – Москва: Издательство Директ-Медиа, 2009. – 48 с.

Este o lucrare în care se vorbește despre viața și activitatea acestuia.

Sunt cîteva lucrări în care este relatată viața și activitatea lui Da Vinci, toate fiind în limba rusă: Е. Богат. Мир Леонардо : философский очерк. В двух книгах. – Москва : Десткая литература, 1989; А. Дживелегов. Леонардо Да Винчи. – Москва : Искусство, 1969. – 219 с. (această carte a mai fost editată și în anul 1974); Леонардо Да Винчи : избранное. – Москва : Государственное Издательство Художественной Литературы, 1952. – 257 с.

Apariția romanului Codul lui Da Vinci scris de Dan Brown a fost un succes enorm. În consecință, însă, au apărut și critici, biserica ortodoxă, de exemplu, a interzis lecturarea cărții, dar și vizionarea filmului. Tocmai aceste critici au fost un motiv pentru care mulți au dorit să vadă filmul ori să citească cartea.
Pe marginea acestei cărți au apărut diverse cărți în care s-a încerc a da o explicație vis-a-vis de fenomenul Codul lui Da Vinci și care sunt, de fapt, subînțelesurile acestuia. Acestea sunt în colecțiile Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu”. Cele două cărți sunt Conspirația Da Vinci de Marc Sinclair și Adevărata istorie din spatele Codului lui da Vinci de Sharan Newman ambele editate în București de editura Meteor Press.