02.02.2011

Iwasaki, Mineko. Adevărata viaţă de gheişă. – Bucureşti: Humanitas, 2009. – 287 p.



Sunt memoriile unei gheişa, care de la vîrsta de cinci ani fusese instruită pentru profesia în cauză. Perseverentă şi iubind cu patimă dansul, a devenit una dintre cele mai preţuitoare gheişe din istoria profesiei, fiind socotită „comoara naţională” titlu japonez rezervat doar marilor artişti. Mine Iwasaki spune că mulţi afirmă că am fost cu siguranţă gheişa de care s-a bucurat de cel mai mare succes. Adevărata viaţă de gheişă este povestea ei: simplă, demnă, înduioşătoare uneori – şi absolut autentică.
Sursa imaginii: www.librariabucuresti.com

Golden, Arthur. Memoriile unei gheişe / A. Golden; trad. din limba engleză: O. Cristescu. – Ed. a 2-a. - Bucureşti: Humanitas, 2006.


Titlu original: Memoirs of a geisha.
Chiyo, o fetiţă de nouă ani dintr-un sat japonez, este vîndută unei gheişe din Kyoto, Hatsumono, care o supune unui tratament extrem de dur, geloasă pe frumusetea ei uimitoare.
Intr-un tarziu, Chiyo e salvata de marea rivala a lui Hatsumono, Mameha, care o ia sub protecţia ei. Chiyo devine astfel gheişa Sayuri, pregatită cu toate aptitudinile sociale şi artistice de care e nevoie pentru a supravietui în societatea japoneză a secolului trecut.
Tot Mameha o învaţă că o gheişa nu e liberă să iubească ori să-şi creeze propriu destin. Secrete, intrigă, concurenţă… iată criteriile după care se bazează evenimentele din această carte, evenimente, care, de fapt, sunt luate din viaţa reală.
Bestseller internaţional, numărul 1 în toate topurile din Europa şi America, vîndut în peste 4 milioane de exemplare şi tradus în peste 35 de limbi, romanul lui Arthur Golden a fost ecranizat de regizorul Rob Marshal, pelicula fiind distinsă în 2006 cu un premiu Globul de Aur, 3 premii Oscar şi 3 premii Bafta.
Impresii, comentarii: În parte roman istoric, în parte bildungsroman, în parte basm, Memoriile unei gheişe îi dezvăluie cititorului o lume dispărută, de un erotism plin de rafinament. The New York Times
Golden scrie cu uimitoare empatie despre un tip feminin privit de obicei în Occident, ca o caritcatură sau o piesă de muzeu. De foarte puţine ori s-a întîmplat ca o lume străină, închisă privirilor indiscrete, să fie evocată cu atîta naturaleţe. The New Yorker.
Sursa imaginii: www.cinefan.ro